Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Justin Noul Theolog | Biserica Ortodoxă și ecumenismul
Partea a II-a | Ecumenismul |  Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Iubiți urmăritori,

Despre lucrarea Dumnezeu-omului Iisus Hristos și despre conlucrarea omului cu Dumnezeu-omul Iisus Hristos, citim la Sfântul Iustin Noul Theolog. Și această denumire de „Noul Theolog” nu arată că el ar aduce o teologie (sau theologie) nouă, ce nu ar fi posibil, ci faptul că Sfântul Justin s-a arătat ca teolog nu de mult, ci în vremurile mai noi ale istorie, anume, în secolul al 20-lea. Despre creșterea, maturizarea și dezvoltarea omului ca ființă rețională și atingerea scopului final, pentru care se află în această lume, la Sfântul Părinte găsim următoarele explicații: „Plinătatea și desăvîrșirea persoanei sale o dobîndește omul prin unirea cu Dumnezeu-Omul.” 

ierom. Nectarie (R.)


Aceasta e, în liniile sale generale, cultura omului european. Dar care e „cultura” evanghelicului, istoricului, ortodoxului Dumnezeu-Om Iisus Hristos? Pe ce se întemeiază ea? Ea se întemeiază în întregime pe Persoana Dumnezeu- Omului Hristos. Dumnezeu S-a făcut om ca să-l înalțe pe om la Dumnezeu. Acesta este începutul și sfârșitul între care se mișcă învățătura Dumnezeu- omenească ortodoxă. Deviza ei: Dumnezeu-Omul să fie în tot cel dintîi. Nu numai Dumnezeu, nici numai omul, ci Dumnezeu-Omul. Aici s-a personificat și s-a săvârșit cea mai potrivită unire dintre Dumnezeu și om: aici nici Dumnezeu nu e micșorat în fața omului, nici omul în fața lui Dumnezeu, ci se atinge potrivirea cea mai bună și se înfăptuiește desăvîrșita armonie între Dumnezeu și om.

         Plinătatea și desăvârșirea persoanei sale o dobândește omul prin unirea cu Dumnezeu-Omul. Dumnezeu-omenirea este singurul chip prin care se arată întreaga lucrare de multe feluri a învățăturii ortodoxe. Se întemeiază pe Dumnezeu-Omul și se încheie prin omul desăvârșit, întreg, în-dumnezeu- înomenit. În centrul lumilor stă Dumnezeu-Omul Hristos. El este osia în jurul căreia se mișcă toate lumile, cele de sus și cele de jos. El este centrul tainic al sufletelor, către care gravitează toate sufletele înfometate de adevărul și de viața veșnică. El este și programul și izvorul tuturor puterilor întemeietoare ale lucrării ortodoxe Dumnezeu-omenești. Aici Dumnezeu lucrează, și omul împreună-lucrează; Dumnezeu lucrează prin om, omul lucrează prin Dumnezeu; aici se continuă zidirea Dumnezeiască și, mai mult, se continuă prin om. Drept aceea, omul scoate din sine tot ceea ce e Dumnezeiesc și-l pune în lucrare, în făptuire, în viață. Pe lîngă asta, în această zidire, tot ce este Dumnezeiesc, nu doar în om, ci și în lumea din jurul omului, se arată, se pune în mișcare: tot ce este Dumnezeiesc lucrează; tot ce este omenesc împreună-lucrează. Dar, pentru ca omul să izbîndească în împreună-lucrarea sa cu Dumnezeu, trebuie să se învețe a gândi prin Dumnezeu, a simți prin Dumnezeu, a trăi prin Dumnezeu, a făptui prin Dumnezeu. Toate acestea ne descoperă scopul lucrării ortodoxe.

Lucrarea minții

Sbornicul – Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…

Iubitori ai lucrării minții,

Prin Sfântul Botez și după aceea prin Sfânta Taină a Împărtășaniei și prin rugăciune, omul este smuls din legăturile vieții păcătoase. Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează acestea. Îl scoate pe om din robie și îl face să fie liber de robia păcatelor și a patimilor. Lucrarea aceasta este una de participare a omului, prin voință și prin lucrare a minții – rugăciune. Iar Sfinții lui Dumnezeu sunt povățuitorii noștri și îndrumătorii noștri.
ierom. Nectarie

Roadele Rugăciunii

Din aceste legături este smuls mai întâi duhul sau cugetul tău pe care îl dezrădăcinează din ele darul lui Dumnezeu; el rupe orice legătură cu patimile şi, căindu-se de trecutul său, îşi pune în gând tare, ca de aici înainte să placă unicului Dumnezeu şi numai pentru El singur să trăiască, umblând în poruncile Lui. Stăruind în această hotărâre, duhul sau cugetul, cu ajutorul darului lui Dumnezeu alungă mai târziu patimile din suflet şi din trup şi-şi spiritualizează toate cele ce sunt într-însul. Iată că şi acum în voi duhul s-a smuls din legăturile care îl ţineau. Prin conştiinţă şi voia liberă, voi staţi de partea lui Dumnezeu. Aveţi dorirea să fiţi numai ai lui Dumnezeu şi numai Lui să-I placeţi? Acesta este punctul de reazim pentru lucrarea voastră cugetătoare în duh. Dar atunci când duhul sau cugetul este pus din nou în drepturile lui, sufletul şi trupul mai rămân încă sub acţiunea patimilor şi îndură asupriri din partea lor. De acum nu va rămâne decât să vă înarmaţi împotriva patimilor şi să le biruiţi, să le izgoniţi din suflet şi din trup. Lupta cu patimile este de neînlăturat. Ele nu dau de bunăvoie nimic din cele stăpânite în chip neîndreptăţit.

Aducerea aminte de Dumnezeu este viaţa cugetului sau a duhului. Ea aprinde însăşi râvna de a fi plăcut lui Dumnezeu, iar pe hotărârea voastră de a fi ai lui Dumnezeu o face de nezdruncinat. Acestea întăresc din nou punctul de reazim pentru o viaţă trăită în duh, trăită în chip cugetător, precum şi temeiul luptelor noastre strategice împotriva patimilor.

Momente importante pentru Biserica Ortodoxă și pentru lumea ortodoxă

Sunt momente importante, sunt activități publice și accesibile tuturor, și mă bucur din tot sufletul, de prezenta Bisericii Ortodoxe Române, printr-o delegație trimisă la Amman pe 26.02.2020. Aceasta întâlnire frățească, după importanță, o depășește pe cea din Creta din 2016, care așa cum se vede avea și unele interese, aspecte și manifestări în unele momente, străine Bisericii Ortodoxe.

În imagini: Unitatea ortodoxă și reconcilierea pe masa discuțiilor la Amman
Basilica.ro https://basilica.ro/in-imagini-unitatea-ortodoxa-si-reconcilierea-pe-masa-discutiilor-la-amman/

Comunicat de presă la încheierea întâlnirii fraterne de la Amman, Iordania

În data de 26 februarie 2020, a avut loc o reuniune a întâistătătorilor și a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Locale în Amman, Iordania, pe tema principală a unității și reconcilierii în Sfânta Ortodoxie. Participanții au înțeles neliniștea Patriarhiei Ierusalimului în fața pericolului iminent al schismei în cadrul comuniunii noastre ortodoxe.

La întâlnire au participat delegați din: Biserica Ortodoxă a Ierusalimului condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii, Biserica Ortodoxă Sârbă condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Irineu al Serbiei, Biserica Ortodoxă Română condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon al Târgoviștei, Biserica Ortodoxă Poloneză condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Abel de Lublin și Chełm și Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehe și din Slovacia condusă de Preafericitul Părinte Mitropolit Rastislav al Ținuturilor Cehe și al Slovaciei.

Participanții și-au exprimat recunoștința față de Majestatea Sa Abdullah II, Regele Regatului Hașemit al Iordaniei și Custodele Hașemit al Locurilor Sfinte creștine și musulmane din Țara Sfântă, și față de poporul iordanian pentru facilitarea găzduirii acestei întruniri în capitala lor, Amman, remarcând activitatea extraordinară a Majestății Sale în promovarea dialogului interreligios la nivel internațional.

Participanții au mulțumit, de asemenea, Patriarhiei Ierusalimului și Preafericitului Părinte Patriarh Teofil pentru toate eforturile neobosite menite să deschidă calea dialogului și să aducă pe frați împreună în spiritul neprețuit al unității, menționând că lumina care emană de la Ierusalim este un martor al acelui Oraș Sfânt, care își afirmă continuu compoziția plurireligioasă şi multiculturală, bucurându-se că, prin existența sa, este căminul cald pentru cele trei credințe avraamice: creștinismul, iudaismul și islamul.

Delegațiile au afirmat că această întrunire are intenția să consolideze legăturile fraterne între frați și Bisericile lor, să promoveze legăturile păcii în Hristos între ei, să pledeze pentru unitatea Bisericilor Ortodoxe și să reînnoiască dialogul în speranța exprimată în rugăciune de a aduce reconcilierea acolo unde a existat discordie.

În atmosfera de dragoste frățească, participanții la întrunire au convenit că deciziile referitoare la chestiuni de importanță la nivel ortodox, inclusiv acordarea autocefaliei Bisericilor locale, ar trebui să fie finalizate într-un spirit de dialog și unitate panortodoxă și prin consens panortodox.

În ceea ce privește situația bisericească actuală din Ucraina, participanții au recunoscut, de asemenea, că un dialog panortodox este necesar pentru vindecare și reconciliere.

În chestiunea referitoare la Macedonia de Nord, delegațiile au declarat că această problemă trebuie soluționată prin dialog în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe și cu sprijin panortodox.

În ceea ce privește Muntenegru, delegațiile participante au solicitat autorităților competente să respecte și să păstreze dreptul fundamental de posesiune asupra proprietății, inclusiv cel al Bisericii.

Delegațiile au convenit că ar trebui să se întrunească frățește, de preferință înainte de sfârșitul acestui an, pentru a consolida legăturile comuniunii în rugăciune și dialog.

Participanții speră că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu bine cunoscutul său primat de onoare (πρεσβεια τιμήs), se va alătura acestui dialog împreună cu frații săi întâistătători.

Delegațiile au fost de acord cu îndemnul fratelui lor Patriarhul Teofil al III-lea de a organiza o rugăciune pentru lume, pentru încheierea războiului, a bolilor și a suferinței și pentru toți creștinii, precum și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe. Această rugăciune va avea loc în Biserica Mamă, Biserica Învierii (Sfântul Mormânt) din Ierusalim, înaintea Sfântului Mormânt al lui Hristos, din care El a înviat și proclamă lumii pacea.

Lucrarea minții

Sbornicul – Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…

Învățătura Tainică

                De aici urmează că toate mijloacele de aprindere şi de păstrare a duhului de râvnă se pot prescurta aşa: îndată după ce ne deşteptăm să intrăm în noi înşine şi să stăm la locul nostru din inimă, să trecem prin toată viaţa noastră duhovnicească lucrătoare şi, oprindu-ne asupra unui subiect oarecare, să nu ieşim de acolo. Sau încă mai scurt: adună-te şi săvârşeşte în inimă învăţătura tainică.

Atunci când inima voastră va arde din căldura lui Dumnezeu, din această clipă se va începe propriu-zis şi prefacerea voastră lăuntrică. Acest mic foc va mistui şi va topi totul în voi; cu alte cuvinte, va începe să dea din duh tuturor până ce le va spiritualiza cu desăvîrşire. Până nu va veni focul acesta mic, spiritualitatea nu se va săvârşi, oricât v-aţi sforţa în cele duhovniceşti. Prin urmare, toată greutatea este acum ca să dobândiţi focul şi să binevoiţi a vă îndrepta în această direcţie  munca voastră.

Dar un lucru să ştiţi că focul nu se va arăta atâta vreme cât patimile mai au putere, chiar dacă tu nu ţi le îngădui. Patimile sunt tot una cu umezeala din lume. Ca să aprinzi trebuiesc aduse din altă parte câteva lemne uscate. Iar, când vor începe să ardă, vor scoate cu încetul umezeala şi, pe măsură ce se vor usca, vor aprinde lemnele cele verzi. Astfel focul, gonind treptat umezeala şi răspândindu-se, va cuprinde şi toate lemnele puse deasupra.

Lemnele întruchipează toate puterile sufletului şi toate funcţiunile trupului nostru. Atâta timp cât omul nu ia aminte la sine sunt pătrunse de umezeală, de patimi; atâta timp cât patimile sunt alungate, se împotrivesc cu încăpăţânare focului duhovnicesc… Ele răzbesc şi în suflet şi în corp şi, în acest chip, îşi întind stăpânirea asupra întregului om. Cum însă ele sunt în legătură cu demonii, aceştia din urmă pun stăpînire pe om prin patimi, care totuşi îşi închipuie că este propriul său stăpân.

Din experiențele Sfinților

Sfântul Cuvios Părintele nostru Siluan Athonitul | Între iadul deznădejdii și iadul smereniei

Frații mei dragi, cu lacrimi scriu aceste rânduri.

Când sufletul cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt, în fiecare minut el se minunează neîncetat înaintea milostivirii lui Dumnezeu, a măreției și atotputerniciei Lui, și Domnul însuși învață sufletul prin harul Său milostiv, ca o mamă copilul ei preaiubit, gânduri bune și smerite și-i dă simțământul prezenței și al apropierii Lui. Și în smerenie sufletul vede pe Domnul fără nici un fel de gânduri.

Domnul îl iubește pe om și harul Lui va fi în Biserică până în vremea înfricoșatei Judecăți, așa cum a fost în vremurile trecute.

Domnul îl iubește pe om și, deși l-a alcătuit din țărână, l-a împodobit prin Duhul Sfânt.

Prin Duhul Sfânt este cunoscut Domnul și tot prin Duhul Sfânt este iubit Domnul, dar fără Duhul Sfânt omul nu este decât pământ păcătos.

Domnul își crește copiii Săi prin Duhul Sfânt, îi hrănește cu Preacuratul Lui Trup și Sânge, și toți cei ce urmează Domnului se fac asemenea Domnului, Tatăl lor.

Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Justin Noul Theolog | Biserica Ortodoxă și ecumenismul
Partea a II-a | Ecumenismul |  Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Da, da, era cu neputință ca umanismul să nu evolueze în nihilism. E oare cu putință să nu ajungă omul nihilist, de vreme ce nu primește nici o valoare absolută? Mergeți pe firul logicii pînă la capăt și veți fi siliți să ajungeți la încheierea că relativismul este părintele anarhismului. De vreme ce toate ființele sînt relative, atunci nici una dintre ele nu are dreptul să se impună ca valoare desăvîrșită. Dacă vreuna încearcă acest lucru, trebuie să i se declare război pînă la nimicire. De vreme ce toate valorile sînt relative, ce drept are vreuna dintre ele de a se impune ca cea mai mare și cea mai înaltă? Pe ce temei, prietene, adevărul tău îl respinge pe al meu, cîtă vreme amîndouă sînt relative? De vreme ce în lumile omenești nu se găsește nimic absolut, nici ierarhie a ființelor, nici ierarhie a valorilor, ci doar anarhia.

și, într-adevăr, este o realitate vădită că nihilismul și anarhia sînt punctul de încheiere logic al civilizației europene, forma ultimă, de neocolit, a umanismului și relativismului european. Umanismul se preface în chip necesar în ateism, trece prin anarhism și sfîrșește în nihilism. Să fii sigur că, dacă cineva este astăzi ateist și vrea să fie consecvent, el va ajunge mîine anarhist și poimîine nihilist. Dacă, iarăși, cineva este nihilist, să fii sigur că acolo a ajuns de la umanism, prin ateism.

Ce rămîne din om, dacă e scos din trupul lui sufletul? Un hoit. Ce rămîne din Europa, dacă e scos din trupul ei Dumnezeu? Un hoit. Au alungat pe Dumnezeu din univers, și universul ce a ajuns? Un hoit. Ce este omul care tăgăduiește existența sufletului în el și în oamenii din jurul său? Nimic altceva decît lut în uniformă, un sicriu ambulant din lut. Rezultatul este distrugător: îndrăgostindu-se de lucruri, omul european a ajuns, în cele din urmă, el însuși un lucru. Persoana lui e depreciată și devastată: a rămas om-lucru. Nu mai e om întreg, intregral, nemuritor, după chipul lui Dumnezeu, ci doar fărîme de om, o cochilie de om din care a fost alungat duhul nemuritor. Desigur, cochilia aceasta e șlefuită, lăcuită, pictată, dar tot cochilie rămîne. Civilizația europeană l-a lipsit pe om de suflet, l-a făcut materie și l-a mecanizat. Ea se aseamănă cu o mașină monstruoasă care înghite oamenii și-i preschimbă în lucruri. Sfîrșitul e sfîșietor de trist și cutremurător de nefericit: omul – un lucru neînsuflețit între lucruri neînsuflețite.

***

Mitropolitul Nectarie de Kerkira despre situație din Ucraina

Mitropolitul Nectarie de Kerkira continuă să sprijine Biserica Ortodoxă Canonică Ucraineană, în ciuda nemulțumirilor patriarhului Bartolomeu

Episcopul uneia dintre cele mai vechi eparhii ale Bisericii Ortodoxe Grecești, Mitropolitul Nektarie din Kerkira și Pax, (Dovas), în timpul unei întâlniri cu Mitropolitul Luca (Kovalenko) din Zaporizhia și Melitopol, a declarat că Fanarul este nemulțumit de poziția sa de susținere a Bisericii Canonice din Ucraina. Acest lucru a fost anunțat pe canalul său Telegram de către ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

„Mi s-a spus că Patriarhul Bartolomeu era foarte supărat și că este nemulțumit de poziția mea”, a împărtășit episcopul de pe insula Corfu, „dar fac ceea ce îmi spun credința și conștiința mea”. 

https://spzh.news/ru/news/68978-grecheskij-ijerarkh-glava-fanara-nedovolen-tem-chto-ja-podderzhivaju-upc

Matuska (Maica) Valentina „Credința eternă, credința glorioasă, credința noastră orthodoxă!”

Matushka Velentina Kornienko

„Credința eternă, credința glorioasă, credința noastră ortodoxă (adăugăm – preafrumoasă) – ca să aibă rimă  în română!” – Mitropolitul Ionathan Tulchinsky și Bratslavsky a tradus în rusă și ucraineană celebrele versuri ale Sfântului Nicolae (Velimirovici).

    Matușka,  „maică sau maicuță” în limba rusă, și nu ne putem da seama cu exactitate, dacă ar și trebui să ne dăm, dacă Matușca Valentina este – dna preoteasa sau Maica Valentina. Și în aceasta constă frumusețea, că în slavonă veche și în limba rusă modernă, nu se osebește după denumire „Maica” și „dna preoteasa”. Ambele sunt – „Matușca”. (Nu mătúșă ca în românește, cu accetul pe ultima silabă, ci Mátușca, cu accentul pe prima silabă).

Aceasta similitudine, identitate sau corespondență  ar trebui să facă ca și viața să fie la fel de similară. Anume, ca și preoții de mir și soțiile lor să nu se osebească cu mult față de părinții duhovnicești din Mănăstiri, decât atât prin binecuvântarea lui Dumenezu – cum explică Sfântul Nicolai (Velimirovich) de Ohrida, că famililor din lume li s-a dat o binecuvântare specială sau pogorământ duhovnicesc ca să nască copii, pe când părinților duhovnicești li se cere lucrarea similară Fiului lui Dumnezeu care este orientată spre o familie mare – o lucrarea continuă cu poporul credincios orthodox – fii duhovnicești.  
O explicație asemănătoare este dată și din partea Sfântului Iustin (Pârvu) de la Mănăstirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, loc. Petru Vodă, când spune: „Unele fete s-au hotărât să să facă călugărițe – și accentuează – prin aceasta, te faci maică a poporului credincios!”.

    În mod obișnuit, în limba română se spune soției preotului – dna preoteasa. Dar după părerea mea nu ar fi greșit, căci ar corespunde deplin realității, dacă credincioșii ar dori să o numească  pe d-na preoteasa – Maica Preoteasa sau și numai Maica. Acest lucru corespunde chemării ei și rolului asumat prin misiunea pe i-a încredințat-o Biserica și prin actul cununiei cu soțul ei care este „Un viitor părintele al credincioșilor”, preotul parohiei. Prin urmare este corect si maica preoteasa și maica.

   Deoarece cântarea la care ne referim mai sus în orginal este scrisa in lb. sarba, aș vrea să fac o referire și la cazul Maicii Preoteasa în lb. sarbă. Spre deosebire de limba rusă  unde preoții tot timpul sunt numiți „batiușca” adică părinte și preot, și niciodată nu este întrebuințată denumirea existentă „pop” nici chiar de oamenii necredincioși, considerându-se a fi o expresie cu totul inadecvată, și d-na preoteasa este tot timpul „Matușka” – maica și măicuța; din contra, în lb. sârbă credincioșii îi numesc pe preoți foarte rar „părinte” fiind ei mândri și nesupuși Bisericii lui Hristos,  ci tot timpul li se adresează cu denumirea „pop”, la cazul vocativ: „pope”.

     Soția preotului, d-na preoteasa/maica preoteasa este prin urmare: Gospodja Popadia (nu ca-n română ci cu acentuarea pe a două silabă). În poporul simplu și netrăitor al credinței de multe ori doar „Popadia” cum și maicile de mănăstire de multe ori sunt în loc de „mati” simplu „popadii”. Ferește Doamne de aceasta lipsă de educație în poporul Ortodox și du ne pe căile credinței, bunului comportament, culturii și civilizației pe care a fost capabilă credința eternă, credința glorioasă, credința nostră ortodoxă preafrumoasă  să le zidească, nu numai în imperiul romanilor de est și de vest ci în toate vremurile, în prezent și în viitor.

Ție fie slavă, Doamne, acum și pururea și în vecii vecilor, amin.

Pomenirea celor adormiți sau trecuți de la noi

De mai multe ori pe an Biserica Ortodoxă face pomenirea celor adormiți sau a celor trecuți de la noi cealaltă lume.

Aceasta este o necesitate a omului, o necesitate a credincioșilor Bisericii, care prin rugăciune mențin comuniunea cu cei dragi, mutați de aici și prin rugăciune îi ajută, cerând mila lui Dumnezeu pentru ei, iertarea greșelilor și a păcatelor de la Dumnezeu pentru ei. Și aceasta lucrare este plăcută lui Dumnezeu, una care aduce mult ajutor și mângâiere, celor de aici și celor de dincolo.

Pomenește Doamne pe toți cei mutați de la noi ca un bun și de oameni iubitor. Iartă Doamne, miluiește, mângăie, că știi ce grea e viața omului pe pământ, știi câtă nevoie avem de Tine, Părinte, și totuși, ce neputincios este omul, ce departe de tine, cât de mult să chinuie pe pământ. Cunoști firea omului, știi ce neputincioși suntem. De aceea, arata iară și iară mila ta față de cei mutați de aici, și ca un bun, re rugăm în genunchi, nu mai aminti de greșelile lor, iartă, lasă, miluiește, Părinte Ceresc, că omul nu știe ce face.

Iartă, te rugăm.

Din nou în Lavră

Sunt din nou la Sfântul Serghie de Radonaj, în Lavră, bucuros și cu mulțumire către Dumnezeu, pentru că am putut pleca până la Sfinții din Nord. Au rămas și alții de vizitat, printre care desigur este și Sfântul Teofan Zăvorâtul, motiv pentru a merge din nou.

Dar pe Sfântul Ioann de Kronștadt îl cunosc, și l-am iubit din tinerețe. Ca diacon și preot în misiune în eparhia Daciei Felix, la românii pe Valea Moravei, Serbia Centrală, aveam pe bordul mașinii, icoana Sfântului, care mă ducea cu gândul la rugăciune către el care mă întărea în lucrarea pentru Dumnezeu.

A fost de mult, au trecut anii, și aceea mașina cu sutele de mii de kilometri cu ei, dar icoana Sfântului Ioan a rămas aproape, este și acum la bord și în inimă, până la întâlnire…

De aceea, Dumnezeul meu, leagă mă prin dragostea ta, mai mult de ceruri și de tine, ca putreziciunea vremelniciei să-și piardă stăpânirea ei asupra mea. Trimiți te rog pe îngerii tăi în ajutorul meu, că timpul este scurt, și toate în curând se vor termina.

Cuvântul

                         

Ce este cuvântul? Noi suntem obișnuiți să-l înțelegem ca un mod de a face contact unii cu alții, de a face un schimb de informații. Dar vedem în Scriptură altfel de lucruri spuse despre cuvânt. „Întru început era Cuvântul și Cuvântul era către Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” „Și Cuvântul trup S-a făcut.” „Zis-a Dumnezeu: Să fie lumină, și a fost lumină.” Și orice a spus Dumnezeu prin cuvânt, s-a făcut.”

Dar cuvântul omului ce este? Dacă omul este chipul lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu care poate să ajungă până la asemănarea lui Dumnezeu, și cuvântul omului este o energie. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ca prin cuvânt de rugăciune să ne apropiem de Dumnezeu. Omul în rugăciune ajunge la starea cuvântului cea mai înaltă, unde cuvântul lui prinde puteri, în Duhul lui Dumnezeu, să înfăptuiască, oarecum așa cum și Dumnezeu a înfăptuit Omul nu este menit să facă și el, să creeze o lume; omul este menit să dezvolte acest chip al lui Dumnezeu din el întru asemănarea deplină. Așa înțelegem noi mântuirea.
Cum înțelegem noi mântuirea? În Biserică noi înțelegem mântuirea ca împărtășire a vieții dumnezeiești. Dumnezeu împărtășește omului viața Sa. Când omul ajunge la această asemănare deplină cu Dumnezeu, de pildă dacă omul ajunge să trăiască și în slavă, și în ocară, și în rușine cu aceeași neclintită dragoste dumnezeiască, stăm la înălțime. De ce? Fiindcă această neclintire a iubirii nu este parte din alcătuirea psihologică a omului, ci o caracteristică dumnezeiască: Dumnezeu nu poate avea vrăjmaș. Cine poate ceva împotriva lui Dumnezeu? Nu se clintește, pentru ca nu este nici mărit de slava pe care I-o dăm noi, nu este nici micșorat de hula pe care I-o aducem noi. Fiindcă El este, și viața Lui este veșnică. Dumnezeu este, și ne cheamă la acest „a fi“ și la această asemenea-veșnicie pe care o are El. Stăm la înălțime, într-adevăr, când ajungem la trăirea oricărei virtuți creștine, înțelese nu într-un sens etic, moral, ci înțelese ca însușirea energiei care trăiește în însuși Dumnezeu.
Care este această energie? Este Cuvântul lui Dumnezeu sălășluind și petrecând în om. Dumnezeu, prin energia cuvântului, încearcă să contacteze pe om. Omul, prin cuvântul rugăciunii, încearcă să răspundă lui Dumnezeu. Omul își arată libertatea lui și libera lui alegere când răspunde lui Dumnezeu prin rugăciune, când poate să spună „Amin” lui Dumnezeu, chemării lui Dumnezeu. Dar ceea ce mântuiește pe om este, iarăși, nu ceea ce face omul, în nepuținta lui, ci ceea ce face cuvântul lui Dumnezeu sălășluind în noi.

( ,,Cultura Duhului” – Ieromonah Rafail Noica )

Serghei Vasilievici Rahmaninov

Compozitor rus. Originile sale imperiale romanesti

(n. 1aprilie 1873, Novgorod, Rusia – d. 28 martie 1943, Beverly Hills, SUA) a fost un compozitor și pianist rus.
A fost una dintre vedetele de concert cel mai bine plătite din timpul său, și unul dintre cei mai influenți pianiști ai secolului XX.

Biografie

În sursele rusești, arborele genealogic al familiei Rahmaninov începe cu Ștefan cel Mare. Se pare că voievodul Moldovei a avut un fiu, Ioan Vecin (Ioan Sused), stabilit la Moscova, a cărui existență nu poate fi probată prin documente (de unde s-a presupus că ar fi fost un fiu nelegitim)[15]. Ioan Vecin a avut doi fii, Ioan Voloh și Vasilii Rahmanin. Familia Rahmaninov descinde din acesta din urmă[16]. O altă versiune, neîntemeindu-se pe fapte veridice, îl consideră pe Rahmaninov descendent al Elenei Voloșanca, fiica lui Ștefan cel Mare căsătorită cu fiul lui Ivan al III-lea cel Mare , Ivan al IV-lea cel Tânăr. Cei doi au avut un fiu, însă acesta a murit în adolescență

https://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei Rahmaninov

Pelerinaj și rugăciune la Sfinții Rusiei

Iubiți fii duhovnicesti, ucenici, credincioși,

Stimati urmăritori,

Un video realizat la Sfânta Mănăstire Stavropighiala de Maicii, a Sfantului Ioann de Kronștadt, cu gândul la voi, și cu rugaciuni pentru voi.

Pomelnicele voastre (dvs.) au fost pomenite. Iar acest canal personal cu videouri simple, înregistrate cu telefonul mobil în pelerinagele mele, spre folosul vostru duhovnicesc, are posibilitatea de abonare, pentru a primi altele noi.

Sfinte Ioanne de Kronștadt, mare îndrumător și Sfânt al Bisericii Ortodoxe, mijlocește pentru mine și cei pe care i-am pomenit la a Voastră Sfinție.

Pomenirea numelor din pomelnicele ajunse până în prezent. Act de dragoste în Hristos

Iubiți prieteni, în Hristos,

Numele dvs. (pana aseară ajunse) au fost pomenite în Sfânta Lavră rusă, a Sfantului Alexandru de Neva, (Nevski), Sfântul și minunatul Ocrotitor al orașului Sankt-Petersburg.

La fel, au fost citite (pomenite) numele dvs. către Fecioara Maria, la icoana ei făcătoare de minuni, numita — Kazanskaya; care se afla în biserica – Kazansky Sobor.

Scris de pe smartphone-ul meu

Ierom. Nectarie

Un pomelnic pentru prieteni

Iubiți prieteni,

Mâine plec la Sankt-Petersburg, cu un grup de călugări și mireni din România. O să vă pomenesc în rugăciuni la Sfântul Ioan de Kronstadt și la Sfânta Xenia de St. Petersburg.

A apărut însă o idee bună: Dacă doriți să fie pomeniți și alții dintre ai voștri: familie, frați duhovnicești, prieteni, cunoștințe, alții care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile Sfinților;

  • Creăm acest grup pe whatsapp, unde veți putea să lăsați numele lor, cu semnătura voastră la final.
  • Să se scrie toate numele într-un singur mesaj, și nu câte unul câte un singur nume.
  • Să fie fără alte comentarii, care ar crea dificultăți la citire.

Grupul – Pomelnicul electronic rapid aici


Cu respect și dragoste în Hristos,
ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuvios Părintele nostru Serghie de Radonezh, Rossia



Twitter Hierom. Nectarius
E-mail: ieromnectarie@culturaduhului.art

Părintele Elpidie: „Sfânta Împărtăşanie va da putere celor ce nu se vor închina lui Antihrist”

Preluat din Grupul pe WhatsApp „The Holy Lavra – Photos


Preîntampinare duhovnicească. Toate acestea vor veni şi dacă nu vom avea credinţă desăvârşită în Dumnezeu, cine va putea rezista acestor timpuri? Iar încredere desăvârşită ştii ce înseamnă? Cu simplitate, cu smerenie şi pocăinţă, să veniţi să primiţi Sfânta Împărtăşanie. Cei care nu se vor împărtăşi, nu vor putea rezista celor ce vor fi. Sfintele Taine vor avea o asemenea putere în sufletul omului, încât aceştia nu vor putea fi influenţaţi sau manipulaţi nici prin gânduri, nici prin simţiri. Microtehnologia digitală va fi de o asemenea capacitate, încât vor putea afecta până şi mintea omului. Vă daţi seama ce minţi satanice există? Veţi vedea, nu acum, peste puţin! Dar nu vor avea nicio putere asupra omului care va înţelege şi se va împărtăşi. Sfânta Împărtăşanie va răspândi în jurul acelui om o asemenea putere, va fi apărat de îngeri atât de tare, încât Lucifer şi slujitorii săi nu vor putea vătăma cu nimic acel suflet. Şi va trăi acel om cu puţină hrană şi va supravieţui, iar cei ce vor avea de toate… vor muri. Ce vrea Dumnezeu de la noi? Să avem credinţă în El. Nu doar credinţă, ci încredere desăvârşită. Să ne schimbăm viața începând de astăzi, să-L iubim pe Dumnezeu și să alergăm în brațele Lui ca un copil în brațele mamei sale. Şi chiar de va avea vreo supărare, nu va alerga în braţele altei mame. Ce înseamnă asta? Că deşi Dumnezeu ne mai ceartă, pentru a ne ajuta să ne schimbăm viaţa, noi nu trebuie să ne îndepărtăm, ci iarăşi să revenim în braţele Sale. Binecuvântarea Domnului să fie peste voi”! * (…) ,,Ceea ce va urma, va fi foarte greu. Va urma multă violență împotriva noastră, a celor ce vor să ne transforme în niște pioni. Prin intermediul controlului alimentelor, a aerului, a apei, chiar și a gândurilor noastre și a sentimentelor noastre și a creierului nostru… și spun asta pentru că ceea ce ne pregătesc sataniștii este ceva ce nu își poate imagina nimeni, și totuși acești sataniști și-au imaginat și vor ști cum să manipuleze și să controleze mintea oamenilor. Cum ne vor controla? Și nu mă refer acum la controlul exercitat acum prin televizor sau internet, sau la controlul prin telefonul mobil… (…) ci ceea ce va veni, va fi ceea ce spune și Apocalipsa, pecetluirea oamenilor cu cipuri. Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, astea nu înseamnă nimic… acestea sunt doar o prefigurare a cipului pe care îl va pune Antihristul cui va accepta. Nu vor obliga pe nimeni, dar vor ști ca nu vom putea supravietui fara ele. Citeşte şi: La Washington s-a aprins cel mai mare menorah din lume (video) Acest semn, cum va fi? Această pecete va fi o invenție satanică extrem de complexă, dar pe de altă parte și foarte subtilă, care va funcționa pe două nivele. Primul nivel va fi similar cu antena de satelit prin care putem să recepționăm programe la televizor.Prima oară, vor încerca să ne dea această antenă, pe căi ocolite, în special prin asa zise ,,vaccinuri” vor încerca să ne implanteze nano-echipamente în corp, invizibile cu ochiul liber si care vor juca rolul unui spion. Aceste echipamente vor putea citi și interpreta semnalele corpului uman. Acesta va fi o parte din pecete. Al doilea nivel, va fi un cip extrem de subtil pe care îl vor implanta pe mână sau pe frunte, un nano-cip (nu ca cele pe care le știm acum) care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja în corpul nostru și care vor funcționa ca un tot unitar, ca un computer și vor transmite informații. Acest dispozitiv, va putea să interacționeze strâns cu materialul genetic al omului, cu creierul și cu sistemul nervos, astfel încât nimeni nu va putea să-l mai scoată. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiți de Antihrist. Și cine va înțelege că ceva nu e în regulă, nu-l vor mai putea scoate. Cine va încerca să îl scoată va muri. Aceia care vor primi semnul, vor suferi mai mult decât creștinii. Dar asta nu se va întampla acum. Generația noastră nu va trăi aceste vremuri (vedem totuși în vremea/generația noastră existența nanotehnologiei, impunerea ,,vaccinării” și grăbirea unei dictaturi electronice mondiale – n.n). Urmatoarea generație va vedea aceste lucruri. Să nu vă imaginați însă că Antihrist va reuși să cucerească toată lumea. Nu va fi așa! Foarte multe suflete se vor revolta împotriva Antihristului. Vor fi războaie, prigoane, plângere și mult sânge. Dar, aceia vor fi cei mai mari sfinți ai tuturor vremurilor. Până acum ne gândeam la Sfântul Dimitrie, Sfântul Gheorghe, Sfânta Ecaterina și ziceam: “Doamne, de am fi trăit și noi în vremurile acelea sfinte!” Acum, cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, vor avea în față, cu ajutorul lui Dumnezeu, vremuri de mărturisire și posibilitatea de a învinge. Citeşte şi: Sf. Siluan Athonitul despre adevarata libertate Totuși, subliniez, ca să învingă acești oameni care doresc să-L mărturisească pe Dumnezeu și nu vor primi pecetea trebuie să aibă totală încredere în Dumnezeu, să I se încredințeze total lui Dumnezeu ca niște prunci, și așa de mare va fi puterea Harului peste ei, că nimic nu va putea să le facă rău, și nu în ultimul rând, ceea ce îi va întări și îi va apăra cel mai mult, este Sfânta Împărtășanie. Cine nu se va împărtăși, cu credință și cu dragoste, înțelegând că primește Sângele și Trupul Dumnezeu-Omului, acela va suferi mult. Puterea noastră în vremurile eshatologice va fi, pe lângă credința noastră în adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, va fi Sfânta Împărtășanie. Și încrederea noastră în Dumnezeu, ne va face una cu El și, Sfânta Împărtășanie ne va da puterea să vedem ceea ce ceilalți nu vor putea vedea. Nu vor putea exista în noi ceea ce sataniștii vor încerca să ne introducă prin înșelaciune, acele nano- dispozitive. Sfânta Împărtășanie va avea o asemenea putere, încât va anihila puterea a ceea ce vor să implanteze (nano-dispozitivul introdus prin ,,vaccinare”, nu pecetea în sine – n.n). De aceea, vă rog, vă implor să vă schimbați atitudinea față de Sfânta Împărtășanie. Sfânta Împărtășanie nu este un premiu pentru virtute, ci este izvorul vieții, este Însuși Iisus Hristos care Se dăruiește celor Care Îl doresc și Îl caută ca și Salvator. Nu vine Hristos să premieze sufletele luptătoare, ci vine ca să întărească sufletele luptătorilor. Citeşte şi: Vlădica Averchie Tauşev – Tâlcuiri la Apocalipsă Împreună cu El vom învinge, împreună cu Duhul Sfânt. Este greșit ceea ce spun cei care gândesc că vor lupta [doar prin forțele proprii, n.n.] să devină buni, smeriți ca să primească Duhul Sfânt. Cine credeți că poate reuși să ducă această luptă împotriva diavolului fără ajutorul iubitului nostru Iisus Hristos? Cu acest ajutor Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea puterea ca, întăriți, noi împreună cu El, să ne luptăm cu diavolul. Și când Dumnezeu vede că Îl rugăm din tot sufletul acest lucru, atunci ne dă Duhul Sfânt ca să ne întărească și să putem lupta. Și, când va vedea că noi luptăm cu inima smerită. ne va acoperi cu toate darurile Duhului Sfânt. Atunci, sufletele noastre se vor sfinți prin Dumnezeiescul Sânge, prin Duhul Sfânt pe care l-am primit prin Sfânta Împărtășanie.

Sursa: Părintele Elpidie: “Sfânta Împărtăşanie va da putere celor ce nu se vor închina lui Antihrist” | Apărătorul Ortodox

Către urmăritorii grupului pe Whatsapp: The Holy Lavra – Photos

Iubiților, din acest loc virtual, suntem puțini și aș dori și fim măcar de o sută de ori mai mulți…

Ce mi se pare important, mie, amărâtului, și de nici un folos omenirii, și totuși, iarăși aș vrea să adaug că eu cunosc firea omului, că de mult timp am luptat cu firea căzută, cu mine și la alții, cu firea umană și cu forțele căzute, am răbdat mult, și din experiență și prin har, am primit de la Domnul o anumită cunoștință despre om, fire, tămăduire, și ceea ce numim salvare. Prin harul lui Dumnezeu și prin experiența ajutat de Duhul Sfânt, am ajuns doctor și duhovnic pentru oameni, cu toate că și acum sunt leneș și nu îndeplinesc bine slujba Domnului…

Ce vreau să vă scriu, ce aș dori să vă spun? Da, un singur lucru, un sfat de toată viața.

Dacă vă gândiți vreodată: ce gândește părintele Nectarie, ce ne-ar sfătui, ce face el și ce ne recomandă nouă? Oricând, acum și peste mult timp, peste ani, și cât suntem în trup. Iată, sfatul meu, pentru voi care ați citit aceste rânduri. Ascultați-l de multe, multe ori, ca acesta e omul, acesta ești tu și eu. Când va amintiți de mine, ascultați acest video, că aceasta învățătură doresc să vă transmit, aceste lucruri să vă învăț, până ele ar deveni obișnuința voastră, modul vostru obișnuit de a trăi, zilnic, în fiecare oră: fără descurajare care este începutul lucrări a răutății.



Cu respect și dragoste în Hristos,

ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuvios Părintele nostru Serghie de Radonezh, Rossia


Scrisoare către Părintele Eftimie: despre problema sectelor în țara Daciei

Frate în Hristos, Părinte Eftimie (Mitra) de la Sf. Schit al Sfinților Români,

Am văzut două trei video-uri trimise de sfinția voastră în acest grup (pe WhatsApp), din care încep să înțeleg problema cu care vă confruntați în aceea zonă a României: minciunile care au început să fie servite poporul ortodox, ca unele variante posibile de credință, care ar fi tot o calea spre viața spirituală și spre viața veșnică.

Aceste credințe false, care-i duc la rătăcire pe creștini, reprezintă un pericol prin faptul că prin aceste „analogii” false îndepărtează pe omeni de Hristos și calea adevărată spre viață.

Aceste variante de credință, care încep să îmbine în sine multe elemente istorice românești, încearcă acum să fie prezentate drept o cale mai scurtă și mai rapidă care nu ar fi foarte departe și diferită de Creștinismul Orthodox, prin care a fost luminat poporul din România, și adus la comuniune cu Tatăl și cu Fiul și cu Sfântul Duh.

Pe lângă încercarea de a se prezenta în țările Europene drept o cale spirituală care duce la Dumnezeu, acum această rătăcire începe să se mascheze în așa fel că să fie primită de creștini. În România ia înfățișări patriotice, strămoșești, la locuri „româno-dacice încărcate cu energie” care îi vor pierde pe mulți care stau departe de Biserică și iți caută spiritualitatea nu în literatura patristică creștină ortodoxă și sfânta scriptură, cum le este cunoscut și mărturisit de Sfânta Tradiție de 2000 de ani, care sunt singurele surse autentice ale spiritualității care pe om cu adevărat îl pot duce la viața veșnică și la fericire – în comuniune cu Tatăl și cu Fiul și cu Sfântul Duh (Marele Sfânt Spirit, Dumnezeu) dar încă și prin încercarea să lege prietenii cu clarul neglijent și cu credincioșii Bisericii care nu participă la Liturghie și nu se Împărtășesc. Va avea oare succes lucrarea acestor spirite necreștine, de mult căzute din comuniunea cerului care acum amăgesc întreaga omenire? Frate iubite, ar fi multe de spus! Și mă bucur că aveți harul și dragoste pentru Domnul nostru să luptați cu aceste spirite mincinoase, anticreștine și pierzătoare de oameni deja răscumpărați de Hristos și luminați prin cunoaștere adevărul vieții viitoare.

Se pare antihristul marele manipulator și aici își arată lucrarea lui: pe unii creștini din România, care au neglijata Spiritualitatea autentică a lui Hristos acum îi duce la alte spiritualități pierzătoare de oameni. Dar despre mulți mincinoși care vor încerca să vină în lume în numele lui, însuși Domnul Iisus a spus că sunt mincinoși și pierzători de suflete. Putem să citim cuvintele Domnului în Sfintele Evanghelii despre acești manipulatori și pierzători de oi ale lui Hristos.


Cu respect și dragoste în Hristos,

ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuvios Părintele nostru Serghie de Radonezh, Rossia

Pacatul mare sau mic se sterge prin adevarata pocainta

Mărturii din viața monahală | Sfântul Iosif Isihastul

Scrisoarea 21.

Imi scrii indoindu-te de faptul ca pacatul tau ar fi fost iertat. Iata ce spun Parintii despre aceasta.

Fiecare greseala pe care o va savarsi omul, daca se va pocai, pacatul i se va ierta, dar imaginea pacatului va ramane pana la cea din urma suflare. Cand il va lua somnul sau cand nu va mai purta de grija, vrajmasul ii va aduce imaginea in trezvie sau in timpul somnului, pentru a-i intina gandul, pentru a-l face vinovat de pacatele cele evchi sau fie si numai pentru a-i imprastia mintea. Nu vezi pe proorocul David, cand il mustra Natan pentru Batseba ? Striga : ” Am pacatuit inaintea Domnului !” Si proorocul Natan ii spune : ” Domnul a ridicat pacatul de deasupra ta „. A fost iertat, deci, de indata. Cu toate acestea, toata viata lui a fost chinuit de acest pacat. Intai a murit copilul pe care l-a nascut Batseba. Apoi a pacatuit fiul sau fata de fiica lui Tamar. Dupa aceea l-a alungat fiul sau Abesalom … Si toate acestea i s-au intamplat dupa ce a fost iertat de pacat. Desi pacatul se iarta, ramane canonul pe masura faradelegii.

Nu vezi pe Sfanta Teodora din Alexandria, care a trait ca monah ? A pacatuit, a plecat din lume, s-a cait si s-a sfintit. Si totusi, adulterul nu a fost uitat. Atunci cand s-au adus defaimari la adresa ei si a fost alungata, a crescut un copil strain, ea singura stiind numai ca este vorba de o defaimare. Dar si Sfantul Efrem ! Nu a fost bagat in inchisoare pentru ca a furat un vitel, desi era sfant cand a fost inchis ? „Da – i-a spus Domnul – acum nu ai furat, dar cand erai copil nu l-ai legat si a fost prins de o fiara salbatica.”

Prin urmare, desi omul este iertat pentru pacatul sau, ramane imaginea pacatului si lucrarea lui. Tu, deoarece te-ai lenevit in ultimul timp, a ingaduit Dumnezeu sa se intoarca ispita pentru a te trezi. Asa ca , scoala-te si striga : ” Fiul lui David, vreau sa vad ” si se va arata Iisus, Datatorul de lumina, trimitandu-ti lumina pocaintei si a cunostintei dumnezeiesti.

Fiul meu, nu ma intristez pentru cele trecute, ci ma bucur pentru cele viitoare. Cel mai mic se binecuvinteaza de catre cel mai mare, iar pacatul mic sau mare se sterge prin pocainta cea adevarata. Deci nu te uita inapoi, ci tinde spre cele viitoare.

Ma bucur foarte mult, fiul meu, ca ceri mereu sa inveti. Aceasta este marturie buna. Cand cineva cauta sa invete ceva trebuie sa si infaptuiasca din ceea ce invata. Nu se poate altfel. Dar chiar daca nu reuseste sa infaptuiasca nimic, stie macar ca sunt altii care lucreaza. Rusinat de aceasta, se va smeri si va cere de la Dumnezeu sa trimita peste el mila Sa cea bogata si sa-l intareasca. In felul acesta va ajunge si el in randul celor care reusesc sa lucreze virtutea.

Scrisori

Fiică,

Totul este ascuns în Voia lui Dumnezeu care ți-a fost descoperită. Totul este în iubire de Hristos și împlinirea poruncilor Lui. Dar tu,fiică, nu ai primit voia lui Dumnezeu pentru tine, deci va trebui să trăiești mai departe,până vei cunoaște, din experiență, că omul a fost gândit ca o ființă dependentă de comuniunea cu Creatorul său, și nu ca una independentă, de sine, asemeni unui lup din pădure. Dumnezeu, însă, dă libertate ființelor sale, ca să vadă, să înțeleagă, să aleagă…

Dacă pe mine m-ai fi ascultat, că ai vorbit cu mine și ai auzit multe, dacă ai fi ascultat sfaturile mele, ai fi acum, deja după atâta timp , foarte bine. Ai fi găsit calea și te-ai simți sigură, purtând crucea acestei vieți spre creștere duhovnicească și dezvoltare. Dar dacă gândești doar lumește, doar la dezvoltarea personală și la succesul în carieră, ajungi nemulțumită, fără răspunsuri, învinuindu-i pe duhovnici și pe Dumnezeu pentru greutățile acestei vieți…

Nici acum ,fiică, cu toate că nu ești înțeleaptă, nu te resping, dar va trebui să-ți amintești și să împlinești tot ceea ce ți-am indicat să faci. Așa, schimbându-ți viața și crescând duhovnicește, totul se va schimba. Și aceasta se numește adevărata dezvoltare personală. Altfel, soră, vei vedea ce grea este viața oamenilor pe pământ și ce nefericiți sunt,cu toate câte au și câte întreprind.

Vorbesc astfel,pentru că sunt duhovnic și nu manager! Nu te mira. Și, deoarece chemarea mea nu este să rezolv doar unele probleme mici, ci prin harul care îmi este dat, să rezolv întrebări ale vieții, probleme mari ale ființei lui Dumnezeu: Omul.

Vrei să fii bine? Ascultă de părinții, care te pot crește. Tine-te aproape de Biserică și de Hristos. Fără Hristos cel Înviat din morți, în lumea aceasta totul ar fi un non-sens. Creșterea Duhovnicească este un proces lung și cere încadrarea ta – în planul lui Dumnezeu pentru tine.


Cu respect și dragoste în Hristos,

ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuvios Părintele nostru Serghie de Radonezh, Rossia


 

Răspunsul fiicei duhovnicești

Am înteles Părinte, o să merg la Părintele V. I. (preotul din București care a fost indicat – nota edit.) si o sa ma spovedesc, împărtășesc si toate cele necesare sufletului.

Imi doresc ca Dumnezeu sa imi dea l cale frumoasa de străbătut în viata prin Iubirea față de Sa de oameni. De-alungul timpului nu i-am cerut bogății lumesti, ci doar un loc de munca stabil, unde sa imi placa ceea ce faci si sa fiu apreciată pentru munca mea. Si de acum încolo imi doresc la fel, dar si o familie binecuvantata. 

Nu o sa il mai Invinovatesc pe El pentru tot ce se intampla, si o sa incerc sa fac ascultare cat pot eu de bine. 

Eu stiu ca toate de la El sunt, doar ca uneori nu mai am rabdare. 

Domnul sa imi dea răbdare și ochi sa pot vedea bogățiile Lui.

Despre Învierea Fiului lui Dumnezeu

Adevărat a Înviat,Domnul nostru Iisus Hristos și a umplut inimile tuturor oamenilor credincioși și pe ale noastre până astăzi, de bucurie, nădejde – în așteptare bună și plină de sens profund.

Așadar,se cade nouă să trăim nu ca oamenii muritori, pierduți în cele vremelnice, ci ca unii care au primit viață în avans de la Tatăl Ceresc. De la Fiul, nu de la orice om-filosof muritor, ci de la unul care nu moare, am primit învățături (filosofie) cerești după care să viețuim. Și încă ce am primit? Am primit putere și har prin Duhul Sfânt ca să viețuim plăcut lui Dumnezeu care este în Treime lăudat.

Așa,făcându-L noi cunoscut pe Dumnezeu în mijlocul lumii: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, ne salutăm cu salutarea mare de origine îngerească: ,,De ce îl căutați pe cel Viu între morți?A înviat!Nu este aici.”

Adevărat a Înviat,Domnul nostru și a bucurat sufletele noastre,de oameni, necăjite și deznădăjduite!

Adevărat a Înviat, Hristos și-a adus viață și bucurii duhovnicești tuturor!




Cu respect și dragoste în Hristos cel înviat din morți
,

ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, Romania
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuvios Părintele nostru Serghie de Radonezh, Rossia






Salutarea noastră duminicală: Hristos a Înviat!

În Hristos iubiți,

Ce ar fi această viață pământească fără Învierea lui Hristos? Oare, nu ar fi o amărăciune, un non-sens, nu ar fi o continuă chinuire, dacă nu am ști că ne este dăruită viața veșnică, că nu trăim ca să murim, ci ca să trăim!?

De aceea,a fost dusă vestea cea bună – evanghelică – la toate marginile lumii, despre viețuirea lui Dumnezeu–Fiul printre oameni, despre învățătura Lui adusă din ceruri, despre umilirea Lui de bună-voie și rușinoasa moarte, dar și despre glorioasa Înviere din morți și despre nedescrisa Înălțare și șederea de-a dreapta Tatălui!

Și acum ce va fi mai departe? Au trecut două mii de ani! Ce urmează? Unde e credința în El? întreabă unii fără de credință. Mai departe: trăirea după învățătura Lui cerească și poruncile lui Hristos, pentru că timpul e scurt! Iar după aceea urmează a doua și întru-tot înfricoșătoarea, glorioasă venire! Venire, ca a nimănui până acum: pe norii cerului! Și de ce? Pentru că a fost omorât Creatorul și va trebui să judece omenirea! Să judece, să pedepsească, iar pe cei care au revenit la „omenie”, s-au botezat spre iertarea păcatelor, și au trăit cum le-a poruncit, acestora să le răsplătească, să-i cinstească!

Așadar, Hristos a Înviat! Și ar mai fi o salutare apostolică, care a fost neglijată, pentru că apostolii aveau mare credință și puteau așa să salute: Treacă lumea și vină harul!

Biserici Ortodoxe Locale în Occident

Desigur, că vor trebui în viitor să existe Biserici Ortodoxe Locale Canonice, multinaționale, multiculturale, multilingvistice, în tot Occidentul, pentru omul occidental aceasta e o normalitate. Întrebarea e doar: care-i calea corectă în realizarea acestei necesități spirituale? Și aceasta ar trebui să-i preocupe pe Primații Bisericilor, pe Mitropoliții și Episcopii din Sinoadele Bisericilor Canonice Ortodoxe.

Preotul şi ministrul | O întâmplare tristă

Am preluat această postare de la credincioase dintr-un grup pe WhatsApp.


Un ministru a chemat un preot să-i sfinţească casa. Preotul a venit, a făcut slujba, după care a fost invitat să binecuvinteze masa pregătită pentru această ocazie. Deşi era vineri, pe masă erau cărnuri şi alte mâncăruri de dulce.
– Să mă iertati, a spus părintele, dar fiind zi de post, nu pot binecuvânta decât ce e de post.
– Ce vorbă e asta? s-a supărat ministrul. Hai, binecuvântează toate, că ne supărăm. Ei, comedie, nu am chemat un altul mai deştept! Aici nu e masă obişnuită, părinte, aici suntem oameni cu greutate. Binecuvântezi, sau pleci de aici?
– Iertaţi-mă, plec, a spus părintele, strângându-şi epitrahilul.
– O să vezi tu cât de curând ce răsplată o să primesti pentru gestul ăsta a spus ministrul, simţindu-se jignit.
Într-adevăr, peste câteva zile, părintele a fost chemat la episcopie şi a fost mutat la altă parohie, mult mai mică. Nu i-a fost greu să înţeleagă pricina mutării sale. Dar, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, părintele a plecat, având încredinţarea că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu.
Peste un an de zile, la alegeri, partidul ministrului a obţinut voturi puţine, şi ministrul a revenit la funcţia pe care o avusese mai înainte: director de spital.
Peste alt an de zile, pe când se afla în concediu, a izbucnit un incendiu în care copilul său cel mic şi-a pierdut viaţa.
În faţa sicriului, fostul ministru stătea şi plângea:
– Oare cu ce Te-am supărat, Doamne, cu ce?
Din rânduiala lui Dumnezeu, la înmormântarea aceea fusese chemat să slujească tocmai preotul pe care ministrul îl prigonise, căci parohul din cartier plecase de urgenţă din oraş.
Preotul a ţinut slujba, smerit. A plecat imediat după ce a ţinut un scurt cuvânt, pentru că nu voia să îl pună într-o situaţie delicată pe fostul ministru.
Comportamentul său l-a ajutat pe cel care mai înainte îl prigonise să îşi înţeleagă greşeala. Şi-a dat seama că în viaţă toate sunt trecătoare şi că important este un singur lucru: ascultarea de Dumnezeu, oricât de grea ar fi această ascultare. A înţeles cât de creştineşte se purtase părintele atunci când refuzase să sfinţească bucatele de dulce în post. A înţeles că niciun compromis nu are urmări bune. Că urmări bune au numai faptele bune. Mai mult chiar, el a încercat să determine transferul părintelui la postul iniţial. Pentru că nu mai era ministru, şi nu mai avea aceeaşi greutate în ochii celorlalţi, a avut mult de furcă pentru a-şi împlini dorinţa. Dar, în cele din urmă, a reuşit.
După ce părintele a început să slujească din nou în vechea sa parohie, directorul spitalului l-a chemat din nou să îi facă sfeştanie:
– Vă rog din tot sufletul, părinte, să mă iertaţi pentru răul pe care vi l-am făcut. Vă rog să veniţi din nou la noi, că vă avem ca pe un sfânt. Soţia mea de la început a zis că semănaţi cu Hristos la înfăţişare şi la moralitate.
– De iertat, v-am iertat. De semănat cu Hristos la chip, aproape toţi bărboşii seamănă puţin. Cât despre moralitate, niciun om nu se poate compara cu Hristos. Ştiu că, dacă aş veni la voi, m-aţi trata ca pe un sfânt. Tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste multă vreme, când nu o să mă mai ţineţi de sfânt. Că aşa, să mă ridicaţi în slăvi, şi de acolo să mă doboare diavolul, nu îmi este de folos. Să îmi lăsaţi totuşi un pomelnic, să vă pomenesc. Şi vă mai spun încă o dată: de iertat, v-am iertat. Dar aveţi grijă cum trăiţi, ca să vă ierte şi Dumnezeu…


Sursa: Grupul pe WhatsApp Photos. By Mihaela Stauciuc |
Danion Vasile | Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI