Gheron Iosif Isihastul

Vom pune glasul cinci, care este vesel

Capitolul 59

Dragul meu parinte, doresc ca scrisoarea mea aceasta sa te gaseasca in sanatate deplina. Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem potrivit de bine. Am primit scrisoarea ta si fotografia, care mi-au provocat multa emotie. Nu mai primisem de mult timp scrisoare de la tine si a fost ca si cand as fi primit vesti din cealalta lume. Asa mi s-a parut. Aceasta si pentru ca esti asa de departe. Nu stiu cum de ai ajuns acolo. Dumnezeu sa nu te paraseasca. Sa-si aduca aminte ostenelile talede altadata, zelul nevointei tale tineresti si sa intinda mila Lui si indurarile Lui peste metania ta. Nu te-am uitat niciodata, nici nu te-am sters din pomelnicul de la Liturghie, pentru ca esti fiul meu. Orice ar face copilul, parintele sufera, chiar daca pentru o clipa ii pare rau de ce se intampla. Motivul tacerii mele, de nu ti-am scris, este urmatorul : deoarece ma sileai sa te scot din catalog – si eu nu voiam sa o fac, pentru ca doream sa fii aghiorit in cele din urma, casa nu fiu in neascultare, am facut-o, fara sa-mi asum raspunderea, din moment ce tu ti-ai asumat-o in intregime. Dar iata unde ai ajuns. Mi-ai cerut sa-ti scriu iar, in cursul unei luni. Si ai insistat daca ai vazut ca nu-ti scriu. Deoarece trebuia sa spunem nenumarate minciuni, eu m-am temut sa-mi incarc sufletul si am preferat mai curand tacerea pentrua alunga greutatea. Acum, toate acestea au trecut. Eu te am totdeauna in minte, te iubesc si sufar pentru tine. Numai atunci cand este vatamat sufletul meu nu sunt de acord. Deoarece Dumnezeu intrece cu mult iubirea omeneasca.

Toate bunatatile acestei lumi daca mi le daruiesti, daca eu primesc instiintare ca un lucru nu este dupa voia lui Dumnezeu, nu-l voi face in veac.

Din moment ce, ziua si noaptea, cer sa se faca voia lui Dumnezeu, cum sa o incalc? De aceea, sa nu spui ca nu te iubesc, ci ca Dumnezeu nu este deacord cu gandul tau. Imi scrii despre necazurile tale. Sunt instiintat si fara sa-mi scrii, ca suferi mult. Te vad luptandu-te cu fiarele in intuneric, intr-un labirint, fara sa stii ce faci. Si eu, ca o a doua Ariadna, iti dau firul ca sa poti iesi din labirint. Iti deschid poarta si cu dragoste parinteasca nemincinoasa te rog sa revii. Vino, fiul meu; vino sa ne impacam, sa-ti vii in fire. Ca doctor, pot sa-ti vindec patima tulburarii si a intristarii care te stapaneste acum cu tarie. Vino, caci iata, voi schimba tonul. Vom pune glasul cinci, care este vesel. Voi taia vitelul cel gras, ca sa ne veselim. Sunt plin de dragoste si de iertare. Te voi primi ca un tata iubitor, cu bratele deschise, ca pe fiul din parabola. Iti voi saruta gura care poate a grait lucruri urate, pentru ca de acum sa fie binecuvantata si sa graiasca numai lucruri cuviincioase; pe nimeni sa numai judece vreodata. Eu sunt atat de satul de toate acestea, incat orice as auzi, orice mi-ar spune cineva, nu ma mai afecteaza in nici un fel. De altfel, suntem oameni. Intr-un fel vezi tu lucrurile, altfel le vad eu. Numai sa vedem in Dumnezeu. Smerenia mea, nu cred ca am deranjat sau intristat nici pe tine nici pe altcineva cu hotararea mea de amerge la manastire. Nu da crezare celor pe care le auzi. Adevarul este un lucru tare scump si nu il gasesti in cuvantul fiecaruia. Dupa cum traieste, asa si vorbeste fiecare dintre oameni. Invata sa cunosti din felul de viata adevarul cuvintelor. Intelege ce-ti spun. Stii foarte bine ca eu nu vorbesc lucruri de prisos. Tot ce am de spus in legatura cu persoana ta iti spun, deoarece iubesc sufletul tau mai presus de orice si doresc mantuirea ta. Iata ca, anul acesta, cumparand struguri pentru vin, nu am uitat sa iau si pentru ” diaconia ” ta. Atunci cand va veni fiul meu, am spus, sa gaseasca pregatit potirul dragostei si afectiunii mele parintesti. Bucura-te, dar, iubitul meu fiu, si te implor : atat cat mai esti departe de mine, ai grija! Ai grija! Sa nu-ti pierzi parintele! Nu uita pentru ce te-ai facut calugar! Acum doua zile a murit aici, la Laco-skiti, un parinte vlah. Cand au mers la groapa sa-l inmormanteze, s-a sculat si le-a spus celor de fata ca a iesit din iad, unde a fost dus deoarece se imbata in timpul vietii. „Aveti grija, le-a spus, sa nu veniti si voi acolo ” . Si a murit, apoi, in clipa urmatoare si l-au inmormantat. Asadar, fiul meu Abesalom, asculta de glasul meu parintesc, fugi ca un cerb si scapade cursele vrajmasului, ai grija sa nu fii prins in ispitele pacatelor. Stii ca, in ciuda tuturor, mult te-a iubit sufletul meu si neincetat ma rog pentru nemurirea sufletului tau. Ai grija de sufletul tau, pentru ca sa nu plangi cu amar in ceasul mortii. Te imbratisez ca pe un fiu al meu si iti doresc tot binele ca unui fiu drag. Nu uita ca te am imbracat in mantia pocaintei si am pus, inel in degetul mainii tale. Ingrijeste-te sa intri in camara de nunta, pentru ca sa nu ramai pe dinafara si sa plangi amarnic.

Al tau parinte si rugator pacatos,
Iosif

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Despre rugăciune

Calea cea mai sigură este să cultivăm rugăciunea cu nobleţe, fără să existe voie proprie, ci doar jertfire de sine.

Să cugetăm la marile binefaceri ale lui Dumnezeu şi totodată la marea noastră nerecunoştinţă faţă de Dumnezeu. Făcând aşa, sufletul se va smeri singur şi va cere mila lui Dumnezeu cu durere. Astfel vom simţi din ce în cemai mult nevoia de mila lui Dumnezeu, iar rugăciunea va aduce încet-încet însuflet, mai întâi dulceaţa dumnezeieştii mângâieri iar mai târziu dumnezeiasca veselie.

Editor 
Monahia Theoctista
Sursa: Despre rugăciune, Sfântul Paisie Aghioritul
http://www.evanghelismos.ro/carte/1307/vol_6_despre_rugaciune

Aranjament

Suntem la început cu acest site/blog. Nu stiu cum să adaug:
1. posibilitatea de comentarii 
2. abonarea prin mail la articole. 

Urmează, dar o să am nevoie de ajutor şi de timp. 

Despre Rugăciune

Bună dimineața fraților în Hristos, 

M-am gândit ca în această dimineață de sâmbătă, înainte de plecare la activitățile prin care îl slujim pe Dumnezeul nostru și întreaga administrație în care ne-a inclus, pe fiecare la locul lui sub bolta acestui cer,  să vă pun la dispoziție puțin din scrierile Sfântului Cuviosului Siluan Athonitul. 

Unii dintre noi s-au trezit de mult și au plecat deja, și, cum am devenit obișnuiți să accesăm dispozitivele portabile, cred că este bine, ca atunci când vor avea puțin timp pentru citirea noutăților să aibă posibilitatea să vadă ceea ce oamenii caută. 

Știu că acum apare în adâncul sufletului întrebarea sau chiar dezacordul cu susținea mea că toți oameni urmăresc aceleași lucruri sau că nu sunt conștienți ce exact urmăresc. 

În realitate toți oameni sunt foarte asemănători în ființa lor, sunt oameni, și urmăresc ceea ce caută firea umană creată de Dumnezeu și supusă nevoilor actuale.

Prin urmare unii  urmăresc știrile convinși că sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, pe când în lume se petrec tot timpul aceleași lucruri doar ca se schimbă personajele, locurile, actori, regizorii etc.   

Dar altceva este dacă creștinul citește câteva rânduri despre rugăciune de la oameni care au ajuns la îndumnezeire. Aceste știri sunt permanent noi, actuale și au o utilitate maximă în viața cotidiană. 

Să-l lăsăm pe Sfântul Siluan prietenul și duhovnicul nostru să ne vorbească prin scrierile sale.

 Omule, învaţă smerenia lui Hristos şi Domnul îţi va da să guşti dulceaţa rugăciunii. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturiseşte-te cu sinceritate, şi rugăciunea te va iubi. Fii ascultător, supune-te cu bună conştiinţă stăpânirilor rânduite, fii mulţumit de toate şi atunci inima ta se va curaţi de gândurile deşarte. Adu-ţi aminte că Domnul te vede şi teme-te să nu întristezi cum­va pe fratele tău; nu-1 judeca şi nu-1 dispreţui nici măcar cu o privire, şi Duhul Sfânt te va iubi şi te va ajuta El însuşi întru toate.

Duhul Sfânt se aseamănă unei mame pline de dragoste. O mamă îşi iubeşte copilul şi-i este milă de el, tot aşa şi Duhului Sfânt îi este milă de noi, ne iartă, ne vindecă, ne povăţuieşte şi ne bucură; Duhul Sfânt se face cunoscut în rugăciunea smerită. 

Cine iubeşte pe vrăjmaşi va cunoaşte degrabă pe Dom­nul prin Duhul Sfânt, dar despre cel ce nu-i iubeşte, nu vreau să scriu, ci îl plâng, căci se chinuie pe sine însuşi şi pe alţii şi nu cunoaşte pe Domnul. 

Sufletul care iubeşte pe Domnul nu poate să nu se roa­ge, căci este atras spre El prin harul pe care 1-a cunoscut în rugăciune.

Pentru rugăciune ne sunt date bisericile; în biserici slujbele se săvârşesc după cărţi. Dacă biserica şi cărţile nu le ai totdeauna cu tine, rugăciunea lăuntrică însă e oricând şi oriunde cu tine. în biserici se săvârşesc dumnezeieştile slujbe şi viază Duhul Sfânt, dar cea mai bună biserică a lui Dumnezeu e sufletul, şi pentru cine se roagă în sufletul său, pentru acela lumea întreagă se face biserică; dar aceasta nu este pentru toţi.

Sfântul Preacuviosul Justin Theologul

                                     Biserica Ortodoxă și ecumenismul 

Pentru ce sîntem toți credincioșii un singur trup în Biserică? Pentru ca să trăim prin cea una, sfîntă și sobornicească viață a Bisericii, prin sfînta și soborniceasca credință a Bisericii, prin sfîntul și sobornicescul suflet al Bisericii, prin sfînta și soborniceasca conștiință a Bisericii, prin sfînta și soborniceasca minte a Bisericii, prin sfînta și soborniceasca voință a Bisericii. și astfel să ne fie totul de obște și sobornicesc: și credința, și dragostea, și dreptatea, și rugăciunea, și postul, și adevărul, și mîhnirea, și bucuria, și suferința, și mîntuirea, și în- dumnezeirea, și în-dumnezeu-omenirea, și nemurirea, și veșnicia, și fericirea. Iar prin toate acestea ne cîrmuiește și ne călăuzește, ne îndreptează și ne unește harul Duhului Sfînt. Nu sîntem ai noștri, ținem cu totul de Biserică, și în primul rînd de sufletul Bisericii – Duhul Sfînt. Simțămîntul acesta este simțămîntul evanghelic de căpetenie și necurmat al oricărui mădular adevărat al Bisericii. Nimeni nu le are pe toate în Biserică, ci fiecare atîta cît i-a hotărît Duhul Sfînt potrivit cu locul lui în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii și după măsura credinței lui.



http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/Sf.-Iustin-Popovici-Biserica-Ortodoxa-si-Ecumenismul.pdf