Despre smerenie          Chiar dacă Domnul l-ar înălţa la cer în fiecare zi şii-ar arăta toată slava cerească în care se află El, şiiubirea serafimilor, a heruvimilor şi a tuturor sfinţilor, chiar şiatunci, învăţat de experienţă, sufletul smerit va spune: „Tu,Doamne, îmi arăţi slava Ta pentru că iubeşti zidirea Ta;mie însă dă-mi mai degrabă plâns şi puterea de a-Ţi mulţumi.Ţie Ţi se cuvine slavă în cer şi pe pământ, mie însă mise cuvine să plâng pentru păcatele mele”. Altfel nu veipăzi harul Duhului Sfânt pe care ţi-l dă Domnul după milaSa. Domnului i s-a făcut mare milă de mine şi mi-a dat să înţeleg că trebuie să plâng toată viaţa. Aceasta este ca­lea Domnului. Şi…

       Întrucît Hristos este întreg în Biserică, și întreaga Biserică în El, ea e slăvită, sfîntă și fără de pată (Efeseni 5:27). Ca să o facă astfel, El a adus în ea, a întrupat în ea, ca în trupul Său, toată Persoana Sa Dumnezeu-omenească, toată viața Sa Dumnezeu-omenească și toată nevoința Sa Dumnezeu-omenească. În cea mai curată formă a sa, Biserica e pe de-a-ntregul El, Dumnezeu-Omul Hristos, prelungit în toate veacurile și în toată veșnicia. Ca atare, Biserica nu are pată, sau zbîrcituri, sau altceva de felul acesta (Efeseni 5:27). Cu adevărat, ce neajuns are ea? Pentru ce ar putea fi mustrată? Oare nu curăță ea de toate…