Spiritual life

Gheron Iosif Isihastul

Nu mai ies afara; aici voi adormi impreuna cu Parintii






Capitolul 81



Nu sunt patru zile de cand ti-am trimis scrisoarea, fiul meu, si am inceput sa-ti scriu iarasi o scrisorica, sa o ai amintire.
De cand ai plecat de langa mine, am devenit Parintele tau duhovnicesc; ma rog pentru tine nu ca pentru un strain, ci ca pentru fiul meu. In afara de Dumnezeiestile Liturghii si celelalte rugaciuni, fac si sase comboschine ( siraguri de metanii ) pentru tine.
Iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru noi. De acum nu te mai ingriji.
Sa ai rabdare in necazuri si slabiciuni. Striga lui Hristos neincetat. Rugaciunea sa nu lipseasca de pe buzele tale. Dulceata Domnului si a Maicutei Sale sa te apere de tot raul. Ti-am trimis si alta carticica, a doua; acum ti-o trimit pe a treia. Am obosit. Nu stiu daca voi putea sa-ti mai scriu vreuna. Ma voi ruga insa pentru voi in cealalta viata.
Rugaciunea mea va va insoti mereu.
Aveti pe Hristos si pe Preasfanta Fecioara de ajutor; sa aveti totdeauna in minte si in inima preadulcele si multdoritul lor nume. Aceasta tine loc multor rugaciuni. Nu te necaji pentru ca nu afli har in rugaciunea ta.
Va veni din nou. Se retrage pentru ca sa-l ceri cu mai multa sete. Iar cand vine sa fii mai atent ca inainte ca sa nu-l pierzi, desi el din nou va pleca. In felul acesta devii  desavarsit, faci multa practica si dobandesti multa experienja pentru a putea sa indrumi si pe altii pe calea mantuirii, cu multa siguranta.
Asadar, siliti-va si feriti-va de capcanele diavolului, pentru ca cei ce se silesc ajung in Imparatia Cerurilor.
Pentru toate cate imi scrii s-au ingrijit fratii tai duhovnicesti. Astazi au venit doctorii; iarasi injectii si medicamente. Dar mana Domnului este peste toti.
Problema cu respiralia greoaie este de la inima, dar, in fond, adevarul este altul : toate sunt de la Dumnezeu. Cand eram tanar ma luptam cu voie buna; acum este nevoie sa ne luptam fara voie buna, pentru a avea plata mai mare. Le vad pe toate, fiul meu, dar ce sa fac ? Fratii tai nu se linistesc. incearca sa ma tina in viata. Eu insa vad mana Domnului deasupra mea. Plang, saracul de mine, nemangaiat si fara de folos. Le strig : „Lasati-ma sa mor !”

Nu mai ies afara; nu mai merg nicaieri, pentru ca sa nu mor pe drum; aici voi adormi cu Parintii mei.


Te imbratisez,cu smerenie, parintele Iosif.

Lasă un răspuns