Sfântul Cuviosul Părintele nostru Justin Noul Teolog
„Această „pomenire” liturgică euharistică ne aduce aminte de toată nevoința Dumnezeu-omenească a mîntuirii lumii pe care a săvîrșit-o Domnul Hristos. După cuvîntul cel de Dumnezeu insuflat al Sfîntului Damaschin: „Săvîrșirea acestor Sfinte Taine plinește toată iconomia duhovnicească și mai presus de fire a întrupării lui Dumnezeu Cuvîntul.” Această sfînt-euharistică „aducere aminte” este în fapt sfînt-tainică dare nouă a Domnului Hristos Însuși, în toată plinirea Dumnezeu-omenirii Lui. Fiindcă nimic din Noul Legămînt nu ni-L dă atît de întreg pe Domnul Hristos ca Sfînta Euharistie și Împărtășanie: pe Cel veșnic, Cel a-tot-viu și a-tot-dătător de viață, Care e pururea Același și a-tot- Același – ieri, și azi și în veci (Evrei 18:8). Prin Sfînta Împărtășanie noi trăim toată acea Dumnezeu-omenească și de mîntuire nevoință a Mîntuitorului ca pe propria noastră nevoință. Iar mai întîi de toate a-tot-mîntuitoarea Lui moarte și înviere, fiindcă acestea ne aduc deplin în însăși inima și însăși veșnicia mîntuirii Dumnezeu-omenești. Pentru aceasta binevestește Sfîntul Apostol: Fiindcă, de cîte ori mîncați pîinea aceasta, voi vestiți moartea Domnului, pînă ce va veni (I Corinteni 11:26).”
Sursa: Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Prof. Dr. Iustin Popovici