Din „Dogmatica” Sfântului Ioan Damaschin „Despre înviere”



Credem și în învierea morților. Căci în adevăr va fi, va fi învierea morților. Iar când spunem înviere, spunem învierea corpurilor, deoarece învierea este starea de a doua a celui căzut. Sufletele, însă, pentru că sunt nemuritoare, cum vor învia? Dacă moartea se definește ca o despărțire a sufletului de corp, negreșit că învierea este iarăși unirea sufletului și a trupului și a doua stare a viețuitoarei care s-a descompus și a căzut. Prin urmare, însuși corpul coruptibil și descompus, însuși va învia incoruptibil. Căci nu este neputincios cel care la început a făcut corpul din țarina pământului și care s-a descompus și s-a întors iarăși în pământul din care a fost luat, nu este neputincios să-l învieze din nou, potrivit hotărârii Creatorului. Dacă nu este înviere, „să mâncăm și să bem” și să ducem o viață plăcută și desfătătoare. Dacă nu este înviere, în ce ne deosebim de cele iraționale? Dacă nu este înviere, să fericim fiarele câmpului, care au o viață lipsită de necaz. Dacă nu este înviere, nu există nici Dumnezeu, nici pronie, ci toate sunt conduse și purtate în chip automat. Iată vedem pe foarte mulți drepți că sunt săraci și nedreptățiți și nu au parte în viața aceasta de nici un ajutor, iar pe păcătoși și pe nedrepți că trăiesc în bogăție și în toată desfătarea. Și care om, care judecă just ar admite că aceasta este opera unei drepte judecăți și a unei pronii înțelepte? Prin urmare va fi, va fi înviere. Căci Dumnezeu este drept și răsplăților al celor care îl așteaptă. Dacă sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuți, numai el ar fi încununat; iar dacă numai el s-ar fi tăvălit în plăceri, pe bună dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru că nici virtutea nici viciul nu l-a săvârșit sufletul fără trup, în chip drept amândouă vor avea parte de răsplată. Mărturisește și dumnezeiasca Scriptură că va fi învierea corpurilor. Dumnezeu spune către Noe după potop: „Ca iarbă verde v-am dat vouă toate. Numai carne cu sângele sufletului nu mâncați. Căci voi cere sângele vostru sufletelor voastre și îl voi cere din mâna tuturor fiarelor și voi cere sufletul lui din mâna a tot omul, fratele lui. Cel care varsă sângele omului, i se va vărsa sângele lui în locul sângelui aceluia, căci am făcut pe om după chipul lui Dumnezeu”. Cum va cere sângele omului din mâna tuturor fiarelor, decât că vor învia trupurile oamenilor care au murit? Căci nu vor muri fiarele în locul omului. Și iarăși spune Moise: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul Iui lacov. Dumnezeu nu este Dumnezeul morților”, al celor care au murit și al celor ce nu vor mai fi, „ci al celor vii” ale căror suflete trăiesc în mâna Lui; iar corpurile vor trăi iarăși prin înviere. Iar David, părintele lui Dumnezeu, spune către Dumnezeu: „Lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țarină se vor întoarce”. Iată este vorba despre trupuri. Apoi adaugă: „Vei trimite duhului Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului”. Iar Isaia spune: „Vor învia morții și se vor scula cei din morminte”. Este evident că nu stau în morminte sufletele, ci trupurile. Iar fericitul Iezechil zice: „Și s-a făcut, pe când am proorocit eu și iată cutremur și s-au apropiat oasele, os lângă os, fiecare la încheietura lui. Și am văzut și iată s-au născut peste ele nervi și carne a răsărit și s-a suit peste ele și s-a întins pielea deasupra lor”. Apoi arată cum poruncindu-li se s-au reîntors duhurile. Și dumnezeiescul Daniil zice: „Și în timpul acela se va ridica Arhanghelul Mihail, cel care stă peste fiii poporului tău. Și va fi timp de întristare, întristare cum n-a mai fost de când s-a făcut neamul omenesc pe pământ până în timpul acela. Și în timpul acela se va mântui poporul Tău, tot cel care va fi găsit scris în carte. Și mulți dintre cei care dormeau în țarina pământului se vor scula. Unii spre viața de veci, alții spre ocară și rușine veșnică. Și cei care au fost înțelegători vor străluci ca lumina tăriei și din drepții cei mulți ca stelele în veci și încă vor străluci”. Spunând că „mulți dintre cei care dormeau în țarina pământului se vor scula”, este clar că indică învierea trupurilor. Căci nu va spune cineva că sufletele dorm în țarina pământului. Dar și Domnul în sfințitele Evanghelii, în chip precis, a predat învierea corpurilor: „Vor auzi, spune El, cei din morminte vocea Fiului lui Dumnezeu și vor ieși cei care au făcut fapte bune întru învierea vieții și cei care au făcut fapte rele întru învierea judecății”. Niciodată un om, din cei care judecă just, nu va spune că sufletele sunt în morminte. Domnul a făcut cunoscută învierea trupurilor nu numai prin cuvânt, ci și prin faptă, în primul loc, a înviat pe Lazăr, care era în mormânt de patru zile, care se stricase și mirosea. Căci n-a înviat sufletul lipsit de trup, ci trupul împreună cu sufletul, și n-a înviat altul, ci însuși acela care se stricase. Căci cum s-ar cunoaște și cum s-ar crede învierea celui mort, dacă nu subzistă însușirile caracteristice? Pe Lazăr l-a înviat pentru a dovedi Dumnezeirea Lui și pentru a ne încredința de învierea Lui și de a noastră. Lazăr avea să se întoarcă iarăși spre moarte, în al doilea loc, însuși Domnul s-a făcut pârga învierii desăvârșite, care nu este supusă morții. Pentru aceea și dumnezeiescul apostol Pavel a spus: „Dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră și deci suntem încă în păcatele noastre”. Și: „Hristos a înviat, pârga celor adormiți”. Și: „Primul născut dintre morți”. Și iarăși: „Căci dacă credem că Hristos a murit și a înviat, așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei adormiți prin Hristos”. Apostolul a spus „așa”, pentru că Domnul a înviat. Este clar că învierea Domnului a fost unirea trupului, devenit nestricăcios, și a sufletului — căci trupul și sufletul au fost despărțite în moartea Domnului — căci a zis: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi zidi”. Și este martor vrednic de credință sfințita Evanghelie că vorbea de trupul Lui. „Pipăiți-mă și vedeți, spune Domnul ucenicilor Săi, care credeau că văd duh, că Eu sunt și nu m-am schimbat, că duhul n-are carne și oase, după cum vedeți că am Eu”. Și spunând aceasta, le-a arătat lor mâinile și coasta și i-a întins-o lui Toma să o pipăie”. Nu sunt oare de ajuns acestea pentru ca să fie crezută învierea trupurilor? Iarăși spune dumnezeiescul apostol: „Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest trup muritor să se îmbrace cu nemurirea”. Și iarăși: „Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă trup sufletesc” — adică gros și muritor — „înviază trup duhovnicesc”, ca și trupul Domnului după înviere, care a trecut prin ușile încuiate, care nu simțea oboseala și nu avea nevoie de mâncare, somn și băutură. „Căci vor fi, spune Domnul, ca îngerii lui Dumnezeu. Nu mai este căsătorie, nici naștere de copii”. Căci spune dumnezeiescul apostol: „Petrecerea noastră este în ceruri, de unde și așteptăm pe Mântuitorul, pe Domnul Iisus, care va schimba trupul smereniei noastre ca să fie la fel cu trupul slavei Lui”. Nu vorbesc de o schimbare în altă formă — departe cu acest gând! — ci mai degrabă de o schimbare din stricăciune în nestricâciune. „Dar va spune cineva: Cum învie morții?”. Ce necredință! Ce nebunie! Cel care, prin voință numai, a prefăcut țarina în trup, cel care a poruncit să crească în pântece o mică picătură de sămânță și să alcătuiască acest trup, care are atâtea înfățișări, cum nu-l va învia iarăși, voind numai, cu atât mai mult cu cât a existat și s-a descompus? „Dar cu care trup vin? Nebune!”. Dacă învârtoșenia inimii nu-ți îngăduie să crezi în cuvintele lui Dumnezeu, crezi cel puțin în fapte. „Ceea ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare. Și ceea ce semeni nu este trupul care va fi numai grăuntele gol, poate de grâu sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu îi dă trup precum a voit și fiecăreia din semințe trupul ei propriu”. Privește, așadar, la semințele îngropate în brazde ca în morminte! Cine este cel care a pus în ele rădăcini, tulpină, frunze, spice și țepii cei foarte fini ai spicului? Nu creatorul tuturor? Nu porunca celui care a creat toate? Crede, deci, că la fel va fi și învierea morților prin voința și semnul dumnezeiesc. Căci la Dumnezeu puterea coincide cu voința. Prin urmare vom învia. Sufletele se vor uni cu trupurile, iar acestea vor fi nestricăcioase, pentru că vor dezbrăca stricăciunea. Astfel ne vom apropia de înfricoșatul scaun de judecată al lui Hristos. Diavolul, demonii lui, omul lui, adică antihrist, cei necredincioși și cei păcătoși vor fi predați focului veșnic. Focul acesta nu va fi material ca acesta de aici, ci un foc cum numai Dumnezeu îl știe. Cei care au făcut fapte bune și cu îngerii vor străluci ca soarele spre viața veșnică împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Îl vor vedea pururea, vor fi văzuți de El și vor culege bucuria nesfârșită, care vine de la El, lăudându-l împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii nesfârșiți ai vecilor, Amin.



Sursa: Dogmatica, Sfântul Ioan Damaschin

Lasă un răspuns