Lună: aprilie 2019

Sfânta Lumină a coborât în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim





La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a avut loc sâmbătă, în jurul orei 14:30, minunea pogorârii Sfintei Lumini.

După pogorâre, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a distribuit credincioșilor focul sfânt.

La Ierusalim se află o delegație a Patriarhiei Române care va aduce în această seară Lumina Sfântă pentru a fi distribuită în bisericile din țară. Delegația condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul va sosi pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Bucureşti în jurul orei 18.30.

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini

Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.

Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată.

După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune care presupuneînconjurarea de trei ori a Sfân­tului Mormânt.

După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice duce înăuntrul lui candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.

În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb.

După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.

Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică.

În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plineşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.

Foto credit: Patriarhia Ierusalimului
Sursa: basilica.ro



Sfânta Lumină


Marturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I la aprinderea Sfintei Lumini


„Intru in Mormant si ingenunchez cu frica sfanta in fata locului unde a zacut trupul lui Hristos dupa moarte si de unde a inviat. Rugaciunea in Sfantul Mormant este pentru mine un moment foarte sfant, intr-un loc foarte sfant. De aici a inviat cu slava Domnul si de aici Si-a raspandit Lumina in lume. Apostolul Ioan scrie in primul capitol al Evangheliei sale ca lisus este Lumina lumii. Ingenunchind in fata acestui loc unde El a inviat din morti, suntem adusi in imediata apropiere a Invierii Sale slavite.
Catolicii si protestantii numesc biserica aceasta, Biserica Sfantului Mormant. Noi o numim Biserica Invierii. Invierea este pentru crestinii ortodocsi centrul credintei. Prin Invierea Lui, Hristos a castigat victoria finala asupra mortii, nu doar asupra mortii Sale ci si asupra mortii celor ce sunt aproape de el. Nu cred ca este o intamplare ca Focul Sfant apare exact pe locul acesta. La Matei 28:3 se spune ca atunci cand Domnul a inviat din morti, a venit un inger imbracat intr-o lumina infricosatoare. Cred ca lumina care a invaluit ingerul Ia invierea Domnului este aceeasi cu lumina care apare miraculos in fiecare Sambata de Paste. Hristos vrea sa ne reaminteasca, ca Invierea Sa este o realitate nu doar un mit. El a venit cu adevarat in lume pentru a aduce sacrificiul necesar ca prin moartea si invierea Sa sa se poata reuni omul cu Creatorul sau.

Imi gasesc drumul prin intuneric in camera interioara unde cad in genunchi. Aici spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie dar culoarea se poate schimba si lua multe nuante. Nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui lac, piatra pare fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra, alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina. Lumina nu arde! – niciodata nu mi-am ars barba in toti cei 16 ani de cand sunt Patriarh al Ierusalimului si am primit Focul Sfant. Lumina are alta consistenta, diferita de lumina focului care arde in candela. La un moment dat, Lumina se inalta si formeaza o coloana in care focul este de natura diferita, asa ca pot aprinde lumanarile mele de la ea. Dupa ce am primit flacara, ies si dau Focul intai Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt si dupa aceea tuturor celor prezenti in Biserica.”



Sursa: creștinortodox.ro

Luare aminte




Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple:

Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.

(Evanghelia după Marcu, cap. 10, 32-33)





„Despre omul drept”


Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)


1. Nu face rele şi nu te va prinde răul.
2. Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine.
3. Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult.
4. Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împăratul scaun de mărire.
5. Nu te face drept înaintea Domnului şi înaintea împăratului nu te arăta că eşti înţelept.
6. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poţi ridica nedreptăţile;
7. Ca nu cumva să te sfieşti de faţa celui puternic şi să pui sminteală întru dreptatea ta.
8. Nu te pune în pricină cu obştea cetăţii, nici te amesteca în mulţime.
9. Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci şi pentru o singură dată nu vei rămâne nepedepsit.
10. Să nu zici: Domnul va căuta la mulţimea darurilor mele; când le voi aduce Lui, El le va primi.
11. Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie.
12. Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smereşte şi Cel care înalţă.
13. Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci aşa.
14. Nu-ţi îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieşi nimic bun.
15. Nu vorbi mult în adunarea bătrânilor şi nu repeta cuvintele tale în rugăciune.
16. Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi lucrarea pământului cea orânduită de Cel Preaînalt.
17. Nu te socoti împreună cu mulţimea păcătoşilor; adu-ţi aminte că mânia nu va zăbovi.
18. Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios.
19. Să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani, nici pe fratele cel bun pentru aurul Ofirului.
20. Nu te abate de la femeia bună şi înţeleaptă, că harul ei este mai bun decât mărgăritarele.
21. Nu chinui pe robul care munceşte cinstit, nici pe simbriaşul care îşi pune tot sufletul.
22. Pe robul înţelept să-l iubeşti; să nu-l lipseşti pe el de libertate.
23. Ai tu turme? Ai grijă de ele, şi, de-ţi sunt de folos, păstrează-le.
24. Ai feciori? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor.
25. Ai fete? Veghează la curăţia lor Şi să le arăţi o faţă serioasă.
26. Mărită-ţi fata şi mare lucru vei face, dar dă-o după un bărbat înţelept.
27. Ai o femeie după inima ta? Nu o lepăda, dar cu una pe care n-o iubeşti să nu-ţi legi capul.
28. Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale.
29. Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?
30. Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui cinsteşte-i.
31. Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui să nu-i părăseşti.
32. Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui precum s-a poruncit ţie,
33. Pârgă şi jertfă de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfă de sfinţire şi pârga celor sfinte.
34. Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită.
35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta.
36. Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi.
37. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea.
38. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată.


Critică & Cugetare

Răspunsul Arhiepiscopului Iov (Getcha) de Telmesos la acuzele de ‘internaționalism ortodox’


„În urma unui interviu recent acorat site-ului web al COE care se referă la noul meu rol de rector al Institutului de Studii Avansate în Teologie Ortodoxă din Chambésy, în contextul provocărilor Genevei internaționale și Bisericilor pentru justiție și pace, unde am declarat că, „înainte de orice particularitate religioasă sau etnică suntem, într-un fel, cetățeni ai lumii, avem o responsabilitate importantă în lume”, sunt criticat într-un ziar grecesc, de G. Papathanasopoulos, ca fiind „arhiepiscop internaționalist ortodox”.

Această critică, ce poate părea ciudată în contextul Genevei internaționale, este, de fapt, simptomatică pentru o anumită Grecie naționalistă îngustă. De fapt, aceasta arată încă o dată că cea mai mare boală a Ortodoxiei contemporane din secolul al XIX-lea este naționalismul sau ceea ce noi numim etno-filetism. Condamnată ca erezie ecleziologică de către Consiliul Pan-ortodox de la Constantinopol din 1872, care a subliniat că „Biserica nu ar trebui să fie confundată cu destinul unei singure națiuni sau rase“, etno-filetismul a fost din nou respinsă de Sfântul și Marele Sinod Ortodox reunit în Creta, în 2016. Sfântul și Marele Sinod încearcă să găsească un echilibru corect între local și universal, evitând două extreme – naționalismul și globalizarea – așa cum am citit în enciclica sa: „Confruntându-ne cu procesul de reducere și omogenizare impersonală promovat de globalizare, confruntându-se, de asemenea, cu aberațiile etno-filetismului, Biserica Ortodoxă își propune să protejeze identitatea oamenilor și să consolideze caracterul local. Ca model alternativ pentru unitatea omenirii, ea expune organizarea sa structurată, bazată pe valoarea egală a Bisericilor locale” (Enciclica 15).

În interviul meu, nu am spus niciodată că identitatea etnică ar trebui să fie ștearsă în favoarea unei identități globale, internaționiste, dar am spus: „Înainte de toate particularitățile noastre religioase sau etnice, suntem în primul rând cetățeni ai lumii”. O astfel de viziune se bazează pe universalitatea Creștinismului. Creștinismul și, prin urmare, Biserica lui Hristos, nu au fost niciodată identificate cu o singură națiune. Așa cum a spus Apostolul Pavel în Epistola sa către Galateni: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3:28). Scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu nu a fost acela de a șterge diversitatea etnică, ci de a aduce întreaga lume la mântuire. Dumnezeu „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2: 4), după cum spune Sfântul Pavel în Epistola sa către Timotei. Universalitatea mântuirii se bazează pe faptul că întreaga lume este creația lui Dumnezeu și este chemată să-L cunoască și să intre în părtășie mai profundă cu el.

Afirmarea teologică de o asemenea profunzime, cu dimensiuni cosmologice și soteriologice, are multe implicații asupra problemelor contemporane. În primul rând, în ceea ce privește problemele de mediu, recunoaștem că planeta noastră este „lăcasul nostru comun”, care este creația lui Dumnezeu. În ceea ce privește coexistența pașnică a religiilor și popoarelor, mărturisim că fiecare ființă umană a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1:26) și, prin urmare, nimeni nu trebuie considerat mai puțin important dintre frații noștri (Matei 25:40). După cum a afirmat Sfântul și Marele Sinod: „Biserica Ortodoxă consideră că este de datoria ei să încurajeze tot ceea ce servește cu adevărat cauzei păcii (Rom. 14:19) și deschide calea spre dreptate, fraternitate, libertate adevărată și iubire reciprocă între toți fiii Singurului Tată Ceresc, precum și între popoarele care formează singura familie umană”(Misiune, C5). Și, din nou: „Biserica Ortodoxă mărturisește că fiecare ființă umană, indiferent de culoarea pielii, religie, rasă, sex, etnie și limbă, este creată dupa chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și se bucură de drepturi egale în societate. Conform acestei convingeri, Biserica Ortodoxă respinge discriminarea pentru oricare dintre motivele de mai sus, deoarece presupune o diferențiere de demnitate între persoane” (Misiune, E2). Din aceste motive, Biserica Ortodoxă condamnă fundamentalismul și violența în numele lui Dumnezeu și promovează respectul, pacea și reconcilierea popoarelor și a religiilor prin dialog.

Începând cu secolul al VI-lea, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a avut calificativul „Ecumenică”. Acest termen arată ecumenicitatea Tronului din Constantinopol, care nu are limită sau identificare după nicio graniță etnică sau națională. Desigur, tradiția teologică a Tronului din Constantinopol se bazează pe elenism, astfel încât Creștinismul însuși s-a dezvoltat pe bazele elenismului, după cum a subliniat teologul ortodox George Florovsky, dar nu pe o cultură etnică și pe un folclor îngust, ci pe o civilizație de geniu care a servit ca pod între diferite națiuni și popoare care viețuiau împreună, la începutul primului mileniu, într-un imperiu roman. Caracterul ecumenic al Bisericii din Constantinopol se află la baza misiunii sale principale de a încuraja unitatea pan-ortodoxă și de a cultiva o viziune supranațională și cosmopolită în lumea ortodoxă. De aceea, Patriarhia Ecumenică este preocupată de unitatea Bisericii Ortodoxe și de comuniunea dintre diferitele Biserici autocefale locale, un rol care a fost ilustrat prin convocarea Sfântului și Marelui Sinod. De aceea, Patriarhia Ecumenică joacă un rol principal în conducerea dialogului intercreștin și interreligios. Patriarhia Ecumenică a adoptat întotdeauna inițiative privind păstrarea mediului, protecția copiilor și altele asemenea. Într-o scriere anonimă de la sfîrșitul secolului al doilea, citim: „Creștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni nici după țară, nici după limbă, nici prin obiceiuri extraordinare, modul lor de viață nefiind unic. Ei își petrec viața pe pământ, dar sunt cetățeni ai Cerului…” (Epistola către Diognetus). Este singura cale ca creștinii să rămână astăzi „sarea pământului” (Matei 5, 13).





Sursa( https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/22861-răspunsul-arhiepiscopului-iov-getcha-de-telmesos-la-acuzele-de-internaționalism-ortodox.html )

( http://fanarion.blogspot.com/2019/04/blog-post_2.html )