Zi: 3 aprilie 2019

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim

Bucură-te

Condac 3:

Slăvita înțelepciune ai căutat-o și ți-ai dorit-o din tinerețile tale, și pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinți ca să te împodobească cu înalta ei frumusețe. Pentru aceea, Sfinte Nectarie, cu credință și plecăciune cânți către Domnul: Aliluia!

Icos 3:

S-a bucurat sufletul tău, ca oarecând al marilor Părinți Vasile și Grigorie, mergând la Atena să dobândești învățătura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, fiu al luminii celei cerești;
Bucură-te, vlăstar al evlaviei celei îngerești;
Bucură-te, cel ce ai fugit de amăgirile cele lumești;
Bucură-te, că cele îndumnezeitoare n-ai încetat să dorești;
Bucură-te, minte purtătoare de Dumnezeu, plină de înțelesuri dumnezeiești;
Bucură-te, cărbune al Sfântului Duh, foc aprins al cugetării creștine;
Bucură-te, cel ce viață fără de pată ai trăit;
Bucură-te, cel ce înșelăciunea lui Veliar ai zdrobit;
Bucură-te, cel ce iubirii lui Hristos ți-ai deschis ușa sufletului;
Bucură-te, cel în care a înflorit săvârșirea binelui;
Bucură-te, sprijinul cel tare al celor credincioși;
Bucură-te, săgeată de mult plâns pentru cei dușmănoși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

Sfântul Cuvios Părintele nostru Iosif Isihastul

Catre acelasi, despre rugaciune si raspuns la intrebari

M-am bucurat mult de dorinta pe care o ai de a fi de folos sufletului tau. Si eu insetez sa fiu de folos fiecaruia dintre fratii care cauta sa se mantuiasca.

Asadar, iubitul si dragul meu frate, deschide-ti bine urechile. Telul final al omului, din momentul in care s-a nascut la viata, este de a-L afla pe Dumnezeu. Nu-L poate insa gasi daca mai intai nu l-a gasit Dumnezeu pe el. ” In El traim si ne miscam „, dar patimile ne-au inchis ochii nostri duhovnicesti si nu-L vedem. Cand insa Prea Bunul Dumnezeu Isi va intoarce ochiul Sau catre noi, atunci ne vom trezi ca din somn si vom incepe a cauta mantuirea.

Deci, la prima ta intrebare, raspund : acum te-a vazut Dumnezeu, te-a luminat si te indruma. Oriunde te-ai afla, lucreaza. Spune fara incetare rugaciunea, cu gura si cu mintea. Cand limba oboseste, incepe cu mintea. Iar cand mintea se ingreuiaza, spune iarasi cu gura. Numai sa nu incetezi. fa multe metanii. Privegheaza noaptea cat poti de mult. Si daca se aprinde in inima ta flacara si dragostea pentru Dumnezeu si vei dori linistea si nu vei mai putea sa stai in lume – deoarece in tine se aprinde rugaciunea -, atunci scrie si iti voi spune ce sa faci. Si iarasi, daca harul nu va lucra asa, dar zelul te va tine pana vei implini poruncile Domnului cele ce privesc pe aproapele, atunci multumeste-te cu starea aceasta si va fi bine. Nu cauta altceva. Diferenta intre treizeci, saizeci si o suta o vei afla cand vei citi Everghetinosul. Vei gasi acolo multe astfel de lucruri si mult te vei folosi.

Raspunsul la celelalte intrebari : rugaciunea asa trebuie sa se spuna, cu cuvantul launtric. Dar pentru ca la inceput mintea nu a deprins inca rugaciunea si o uita, trebuie sa o spui cand cu gura, cand cu mintea. Si aceasta sa o faci pana cand mintea se umple si devine lucrare, energie. Lucrare ( energie ) se cheama aceea cand spunand rugaciunea, simti inlauntrul tau bucurie si dulceata si doresti sa o spui mereu. Cand mintea va prelua rugaciunea si aceasta va deveni bucuria despre care iti scriu, atunci rugaciunea se va spune in tine fara incetare, fara stradania ta proprie. Aceasta se numeste simtire-lucrare, deoarece acum harul lucreaza fara stradania omului. Acesta mananca, merge, doarme, se trezeste, iar inlauntrul sau striga continuu rugaciunea. Si are pace, bucurie.

Acum, despre orele de rugaciune. Deoarece esti in lume si ai diferite griji, oricand gasesti timp, fa rugaciune. Straduieste-te insa continuu sa nu neglijezi rugaciunea. In ceea ce priveste ” contemplatia ” pe care o doresti, aceasta este foarte greu de atins, deoarece este nevoie de multa liniste.

In trei categorii se imparte starea duhovniceasca, si in functie de aceasta lucreaza si ahrul dumnezeiesc in om. O stare se cheama de curatire, in care omul se curateste. Ceea ce ai tu acuma se numeste har _curatitor_. Acesta indeamna pe om spre pocainta. Orice dorinta a ta spre cele duhovnicest vine de la harul acesta. Nimic nu este al tau. Acesta lucreaza totul in chip tainic.

Harul acesta, cand te straduiesti si tu, ramane cu tine cativa ani. Si daca omul inainteaza prin rugaciunea mintii, primeste un har mult mai diferit.

Primul, cum am spus, se numeste simtire-lucrare si este acest har curatitor. Acum cel care se roaga simte miscarea, lucrarea dumnezeiasca inlauntrul sau.

Celalalt har se cheama _luminator_. Prin acesta, cel ce se roaga primeste lumina cunostintei, este ridicat la contemplarea ( vederea ) lui Dumnezeu. Nu este vorba de lumini, vicleniii sau inchipuiri, ci de limpezirea gandurilor, adancimea intelesurilor. Pentru ca sa vina acest har, cel care se roaga trebuie sa aiba multa liniste si indrumator neratacitor.

A treia stare, umbrirea harului, care vine dupa aceasta, harul cel _desavarsitor_, este dar mare. Nu iti scriu acum despre acesta, deoarece nu este nevoie. Insa daca vrei sa citesti despre acesta, am scris, cu agramatismele mele, un manuscris despre ” trambita duhovniceasca „. Cauta sa-l gasesti. Cumpara si pe Sfantul Macarie, pe Avva Isaac si te vei folosi mult. Si orice nelamurire intalnesti, scrie-ni si eu iti voi raspunde cu multa dragoste.

Eu, in timpul acesta, scriu celor care ma intreaba. Anul acesta au venit din Germania numai si numai ca sa afle despre rugaciunea mintii. Din America, iaarsi, imi scriu cu multa dorire. De la Paris sunt atatia care cu multa caldura cauta raspuns. Noi, aici, la picioarele noastre, de ce oare nu ne ingrijim ? Este atat de greu sa strigam continuu numele lui Hristos ca sa ne miluiasca ?

In fine, persista si o idee gresita, mare ispita, cum ca daca spune cineva rugaciunea mintii exista riscul sa rataceasca, in timp ce aceasta este ratacire – adica a spune asa ceva.

Cine doreste, sa incerce. Si cand lucrarea rugaciunii va dura mai mult timp, atunci se va face rai inlauntrul sau. Se va elibera de patimi. Va deveni alt om. Si daca nu se afla in pustnicie, bunurile pe care le va dobandi prin aceasta rugaciune nici nu se pot spune !

Bucură-te Sfinte!

Condac 2:

Înțelepciune având, încă din tinerețe, de raza cea dumnezeiască sufletul ți-a fost luminat și strălucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Sfinte Ierarhe Nectarie. De aceea, în virtuți înaintând, de mic copil ai cântat lui Hristos: Aliluia!

Icos 2:

Mergând în orașul Sfântului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca îndrumător și cercetarea celor sfinte ca apă­rător. De aceea, hrănindu-te din înțelepciunea cea dumnezeiască, pe cei pe care cu cuvântul tău i-ai umplut de bucurie sfântă îi auzi cântând unele ca acestea:
Bucură-te, viță a veșniciei;
Bucură-te, nectar al ambroziei;
Bucură-te, că de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecător luminat;
Bucură-te, că părinților celor din vechime ai urmat;
Bucură-te, piatra cea nouă a zidirii cugetătoare;
Bucură-te, cunună nou împletită, a Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un trandafir proaspăt înflorit;
Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ai fost dăruit;
Bucură-te, steaua cea nouă a credinței poporului;
Bucură-te, cel ce strălucești în slava Creatorului;
Bucură-te, bunule chivernisitor al poruncilor cerești;
Bucură-te, chip al slăvitelor virtuți îngerești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni

Bucură-te

Veniți, ucenicilor ai lui Hristos, care însetați după împărăția cea cerească, să îi aducem laude iubitorului nostru ocro­titor, Sfântul Ierarh Nectarie. Și, mulțumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste față de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

Icos 1:

Om purtător al bucuriilor celor cerești, te-ai arătat în lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, în viață neprihănită petrecând, drept, cuvios și de Dumnezeu insuflat, întru toate dăruit; pentru aceasta și de la noi auzi unele ca acestea:
Bucură-te, cel prin care se înalță cei credincioși;
Bucură-te, cel prin care sunt risipiți cei dușmănoși;
Bucură-te, vas aurit al înțelepciunii;
Bucură-te, cel prin care se învinge răutatea lumii;
Bucură-te, locaș al sfințeniei și al lucrării cerești;
Bucură-te, carte dumnezeiască a noii cetăți îngerești;
Bucură-te, cel care cu adevărat Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, cel care de cele materiale te-ai lepădat;
Bucură-te, a credinței răsplată strălucitoare;
Bucură-te, mijlocitor cucernic al harului;
Bucură-te, cel prin care Biserica se slăvește;
Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veselește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni.

Răspunsul Mitropolitului Augustin (Patriarhia Ecumenică), către Arhiepiscopii Mark și Tihon din Biserica Ortodoxă Rusă


03 aprilie 2019 07:12

„Pentru că eu și alți membri ai Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania (OBKD) au primit în ultimele săptămâni două scrisori deschise, care au fost semnate de doi Episcopi eparhiali ruși din Germania, Arhiepiscopul Mark (scrisoare deschisă, membrilor OBKD, din 12 februarie 2019) și Arhiepiscopul Tihon (Apel către membrii OBKD, din 8 martie), îmi permit, deoarece acestea tratează același subiect, să iau poziție vizavi de cele două scrisori, după cum urmează.

Elaborarea unei „scrisori deschise” a fost calificată drept „contribuție la registrul revendicărilor istoriei” (B. Drücker). Cu alte cuvinte: ceilalți cititori ai scrisorii, respectiv publicul interesat, autoritățile ecleziastice din patria-mamă, partenerii ecumenici etc… sunt cel puțin la fel de importanți ca și destinatarii scrisorii, ca să nu spunem, mai importanți. În caz contrar, am fi ales forma tradițională de comunicare în scris.

Scrisoarea Arhiepiscopului Mark din Biserica Rusă din Străinătate, dacă am citit-o corect, conține trei părți: în primul rând, Arhiepiscopul vorbește despre situația din Ucraina după acordarea autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică. În a doua parte, semnatarul vorbește despre persoana mea, din calitate de cosemnatar al Tomos-ului (ca document de recunoaștere a autocefaliei) și despre consecințele retragerii membrilor ruși din Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania (OBKD). În ultima parte, Arhiepiscopul Mark insistă asupra necesității de a continua cooperarea inter-ortodoxă în Germania și propune noi forme și structuri pentru această cooperare. În plus, Arhiepiscopul Mark aduce aici și problema fundamentală de evaluare ecleziologică a „diasporei ortodoxe“, pentru că, așa cum a scris, niciuna dintre Bisericile Ortodoxe nu împărtășește aceeași concepție cu Patriarhia Ecumenică.

În ceea ce privește situația din Ucraina, nu voi mai comenta aici, pentru că rămân convins că cea de-a doua țară europeană are dreptul la propria sa structură eclezială, chiar dacă nu este văzută în acest fel de Moscova. Cât de dificil este să primiți informații obiective de acolo, doar un singur exemplu îl poate arăta. Agenția de știri catolică (KNA-OKI) a raportat recent despre comunitățile Patriarhiei Moscovei care au trecut la noua Biserică autocefală: în timp ce un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse vorbea despre o sută de astfel de parohii, corespondentul romano-catolic, pe aceeași pagină dublă(!) a Agenției, menționa 200 de parohii. Ceea ce este sigur: ne aflăm într-un proces de transformare care nu este simplu, dar care în final va fi, de asemenea, acceptat și respectat de Patriarhia Moscovei.

Mai mult, Arhiepiscopul Mark însuși evocă istoria propriei sale structuri ecleziale, a Bisericii Ruse din Afara Granițelor, a cărei reunificare cu Biserica-mamă a fost rezultatul unui proces lung și complicat. Prin urmare, este probabil prematur, la câteva săptămâni după acordarea autocefaliei, să se aștepte „peisajele înfloritoare” ale eclezialității.

Situația din Germania este într-adevăr schimbată după retragerea membrilor ruși (trei episcopi, precum și secretarul general) ai OBKD. Atât Arhiepiscopul Mark, cât și Arhiepiscopul Tihon, prezintă în scrisorile lor activitatea prosperă a Conferinței Episcopilor Ortodocși, care există de aproape un deceniu. Fac referire doar la această evaluare și aș dori să-mi exprim mulțumirile pentru aprecierea față de OBKD și Președintele său, manifestată în ambele scrisori. Cu toate acestea, în acest stadiu, trebuie să se repete încă o dată: deși noi, în Germania, prin crearea în 1994 a Comisiei de Ortodoxie în Germania (KOKiD) am făcut deja progrese și poate chiar s-a efectuat o muncă de pionierat în domeniul cooperării pan-ortodoxe în așa-numita diaspora, Conferința Episcopilor Ortodocşi din Germania (OBKD), precum și unsprezece alte astfel de organizații care există în lume, nu sunt în niciun caz o invenție germană și nici un instrument al puterii create sau impuse arbitrar de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Este mai degrabă rezultatul unei decizii luate de comun acord cu cea de-a 4-a Conferință Pan-Prtodoxă Pre-Sinodală de la Chambésy (de lângă Geneva), iar Bisericile autocefale au decis în unanimitate aceasta.

Această decizie nu poate fi inversată. Dacă acum frații ruși din OBKD și organizațiile sale surori părăsesc lumea întreagă, pentru a declara mai apoi că această Conferință a Episcopilor nu mai poate fi întrunită sau să acționeze, întrucât unanimitatea necesară nu există, acest lucru, spus cu circumspecție, nu este unul constructiv. Aceasta reamintește, în plus, despre conducerea Patriarhiei Moscovei din 2016, când a boicotat brusc Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta, decis de comun acord și pregătit de zeci de ani, iar mai apoi a explicat că el nu a fost un Sinod, pentru că nu au fost prezente toate Patriarhiile…

În ultima parte a scrisorii sale, Arhiepiscopul Mark propune noi structuri de cooperare ortodoxă. Arhiepiscopul Tihon al Patriarhiei Moscovei concretizează această idee, conform căreia propune o președinție prin rotație. Această ultimă propunere – chiar dacă ea poate părea populară – nu numai că este ecleziologic utopică (nu ar trebui să se întâmple, tot așa, prin rotație, și cu funcția de conducere a Patriarhiei?), dar ea nu este realizabilă din punct de vedere practic: întrucât președinția OBKD se va roti, un Episcop al Patriarhiei Ecumenice va prezida la rândul său. Episcopii ruși l-ar accepta sau s-ar retrage și apoi se vor întoarce atunci când aceștia ar putea să-și asume președinția? Nu ar exista, atunci, membri de primă și a doua clasă în OBKD, cei care ar participa la toate sesiunile, în timp ce alții s-ar abține de la sesiunile conduse de unii președinți? Acest lucru se aplică și propunerii de alegere a președintelui, deoarece ar exista membrii „eligibili” și membrii „neeligibili de către toți”.

Aceasta mă aduce la scrisoarea colegului meu Tihon, pentru care am stimă și laud angajamentul său în chestiunea ortodoxă din Germania, deși observațiile privind Patriarhia Ecumenică și Patriarhul Bartolomeu nu sunt încurajatoare. Dacă cerem o cooperare și un nou început, nu are sens să împodobim această scrisoare cu evaluări ca acestea. Dar acest lucru poate fi legat de forma aleasă de scrisoare deschisă. Tocmai pentru că eu activez de aproape cinci decenii pentru această Ortodoxie ca Episcop în Germania, nu pot să mă las acuzat de lipsă de angajament față de această cauză, chiar și acum într-o situație neplăcută pentru care nici eu nici Patriarhia Ecumenică nu suntem responsabili.

Prin urmare, îi încurajez pe toți Episcopii noștri ortodocși din Germania, pe toți clericii noștri și pe toți creștinii ortodocși să continue și să întărească colaborarea noastră ortodoxă. Și, eu îi asigur pe partenerii ecumenici că angajamentul pan-ortodox – și împărtășirea ecumenică – continuă să fie în centrul acțiunii noastre mitropolitane eparhiale și al Conferinței Episcopilor noștri. Vom realiza acest lucru cu imaginație și creativitate. În unitate și pentru această unitate, inima noastră bate. Și așa înțeleg, de asemenea, și apelurile colegilor mei ruși.

Bonn, 22 martie 2019″

* Scrisoarea de răspuns în limba germană poate fi văzută la (adresa).

** În data de 23 martie 2019, a fost emisă și o decizie oficială a Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania pe această temă, publicată în paginile Lăcașuri Ortodoxe la (adresa).


Sursa: Lăcașuri Ortodoxe


Decizia Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania – 23 martie 2019


02 aprilie 2019 07:53

„Preasfințiile Voastre, dragi confrați,
În această zi [23 martie 2019], Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania a examinat scrisorile din 12 februarie și 8 martie [vezi ARHIVA Lăcașuri Ortodoxe – scrisori primite recent de la Arhiepiscopii Marc și Tihon, ai Patriarhiei Moscovei, care în urma deciziei Patriarhiei Ruse nu participă la Conferință] ale acestui an și a decis următoarele.

Am discutat în detaliu aceste două scrisori și vă mulțumim pentru interesul față de continuarea cooperării pan-ortodoxe. Apreciem acest plan de păstrare și continuare a lucrărilor Conferinței Episcopale. Rapoartele eparhiale și deliberările Conferinței noastre Episcopale au arătat că dezvoltarea vieții comune a credincioșilor noștri, a comunităților noastre ecleziale și eparhiilor noastre nu poate și nu trebuie să fie întreruptă. Prin urmare, vă încurajăm să căutați soluții în urmărirea cooperării noastre care, fără a schimba statutul actual hotărât într-un mod pan-ortodox, va duce mai departe prezența noastră ortodoxă în Germania într-un mod credibil.

În ceea ce privește propunerile dvs. de reorganizare a președinției Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania, considerăm că decizia unei schimbări privind crearea și organizarea Conferinței Episcopale ar afecta direct sau indirect toate Conferințele Episcopale, așa încât aceasta poate fi luată doar la nivel panortodox. În consecință, ea depășește competența noastră.

Vă invităm, fraților episcopi, la o discuție informală și ne vom bucura dacă veți participa. Data va fi stabilită la secretariatul Episcopului Grigorie. În această perioadă a pocăinței, în Post și pregătire pentru Sfintele Paști, suntem în mod special angajați în cauza comună a Ortodoxiei și viitorul său în Germania „ca lumea să creadă“ (Ioan 17, 21) și vă salutăm cu binhttps://lacasuriortodoxe.ro/stiri/22849-decizia-conferinței-episcopilor-ortodocși-din-germania-23-martie-2019.htmlecuvântări frățești.”

+ Mitropolitul Augustin al Germaniei,

Exarhul Europei Centrale, președintele Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania





Sursa: Lăcașuri Ortodoxe

Nouă declarație a Mitropolitul Callistos Ware, vizavi de situația Ortodoxiei din Ucraina



03 aprilie 2019

Într-un interviu acordat postului de televiziune ucrainean „Inter“ – citat și transcris în limba franceză de revista Orthodoxie – de Mitropolitul Callistos Ware de Diocleia (din Patriarhia Constantinopolului), acesta a declarat:

   „Situația actuală din Ucraina, în opinia mea, este într-adevăr foarte gravă și nu numai creștinii ortodocși din Ucraina sunt îngrijorați. Această situație se referă la întreaga Biserică Ortodoxă. Știm că, în prezent, există o schismă între Patriarhia de Constantinopol și Patriarhia Moscovei. Ele nu sunt în comuniune. Patriarhia Constantinopolului a acordat, așa cum pretinde, autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar ea nu este recunoscută, nici de Moscova, nici de vreo altă Biserică Ortodoxă. Niciuna nu a sprijinit Patriarhia de Constantinopol. Acum, Patriarhia Moscovei a încetat comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol. Noi, de partea Patriarhiei din Constantinopol, nu am rupt comuniunea euharistică cu nimeni, dar situația este foarte gravă.

   De asemenea, în opinia mea – nu cea a Patriarhului – respectându-l profund pe Patriarhul Bartolomeu, nu sunt de acord cu decizia sa. Este destul de clar că, de peste 300 de ani, Ucraina a făcut parte din Biserica Rusă. Este un fapt istoric, nu putem schimba trecutul. De aceea, cred că a fost greșit ca Patriarhia Constantinopolului să intervină în treburile teritoriale ale Bisericii Ruse.

   Sunt foarte îngrijorat de utilizarea forței și cred că nu vom ajunge la o soluție prin violență sau opresiune. Pentru mine ar fi un dezastru și un scandal mare în cazul în care, spre exemplu, ar fi expulzați cu forța călugării din Lavra Peșterilor din Kiev sau Poceaev. Sper și mă rog ca acest lucru să nu se întâmple.

   Care este calea pentru o soluție? Ambele părți, Patriarhia de Constantinopol și cea a Moscovei, au luat o poziție diametral opusă, deci cum să găsească un compromis? Nu am o idee clară despre cel mai bun mod de a ajunge la o soluție, dar ar putea exista o discutare a problemelor din Ucraina, la o reuniune pan-ortodoxă a Primaților. S-ar putea chiar convoca un nou Sfânt și Mare Sinod, precum cel care a avut loc în Creta în 2016 și la care, din păcate, Biserica Rusă nu a fost reprezentată. Dar, noi am putea reconvoca Sinodul și, sper că prin Harul lui Dumnezeu, ar participa.

   Noi numim Biserica Ortodoxă „sobornicească”, „sobornaya”, iar „sobornost” este respectarea celuilalt, capacitatea de a-l asculta pe celălalt. De aceea, să ne ascultăm reciproc, în onestitate și adevăr, dar cu dragostea lui Hristos”.


Sursa: Lacașuri Ortodoxe

Cuvine-se

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.