Preacuviosul Părintele nostru Iustin de Celie – „Biserica Ortodoxă și ecumenismul”. Cincizecimea

CINCIZECIMEA

Ce este Dumnezeu-Omul Hristos, ce este Dumnezeu în El și ce este om? Prin ce se cunoaște Dumnezeu în Dumnezeu-Omul și prin ce se cunoaște omul? Ce ne-a dăruit Dumnezeu nouă, oamenilor, în Dumnezeu-Omul și cu Dumnezeu-Omul? Toate acestea ni le vestește Duhul Sfînt – „Duhul Adevărului”; ne vestește tot adevărul despre El: despre Dumnezeul din El, și despre omul din El, și ce este tot ceea ce ne-a dăruit El. Iar aceasta? Nemărginit întrece tot ceea ce ochii omenești au văzut vreodată, urechile omenești au auzit vreodată, inima omenească a bănuit vreodată (v. Ioan 15:26; 16:13; 1 Corinteni 2:4-16; Efeseni 3:5).

Prin viața Sa în trup, pe pămînt, Dumnezeu-Omul a întemeiat trupul Său Dumnezeu-omenesc – Biserica, și prin aceasta a pregătit lumea pămîntească pentru venirea, și vierea și lucrarea Duhului Sfînt în trupul Bisericii ca suflet al acestui trup. În ziua Sfintei Cincizecimi, Duhul Sfînt S-a pogorît din cer în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii și a rămas pe veci în el ca suflet a-tot- făcător de viață al lui (Fapte 2:1-47). Acest trup văzut Dumnezeu-omenesc al Bisericii îl întocmesc Sfinții Apostoli prin sfînta lor credință în Dumnezeu-Omul Domnul Iisus Hristos ca Mîntuitor al lumii, ca Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit. Atît pogorîrea, cît și întreaga lucrare a Duhului Sfînt în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, au loc datorită Dumnezeu-Omului și pentru Dumnezeu-Omul (v. Ioan 16:7-13; 15:26; 14:26). „Pentru El S-a pogorît în lume Duhul Sfînt.” 20 În iconomia Dumnezeu-omenească a mîntuirii, totul este condiționat de Persoana Dumnezeu-omenească a Domnului Hristos; și totul se face, și totul se împlinește în categoria Dumnezeu-omenescului. Așa și cu lucrarea Duhului Sfînt. Toată lucrarea Lui în lume este de-o-ființă cu nevoința Dumnezeu-omenească de mîntuire a lumii de către Domnul Hristos. Cincizecimea, cu toate darurile cele fără de moarte ale Dumnezeirii treimice și ale Însuși Duhului Sfînt, se mărginește la Sfinții Apostoli = la sfînta credință apostolească = la Sfînta Predanie apostolească = la sfînta ierarhie apostolească = la tot ce este apostolesc = la ceea ce este Dumnezeu-omenesc.

Ziua Duhului, care a început în ziua Sfintei Cincizecimi, urmează fără încetare în Biserică, cu negrăita plinătate a tuturor darurilor și puterilor de viață făcătoare Dumnezeiești (v. Fapte 10:44-48; 11:15-16; 15:8-9; 19:6). Totul în Biserică se întîmplă prin Duhul Sfînt: și cele mai mici, și cele mai mari. Cînd preotul binecuvîntează cădelnița înainte de cădire, el roagă pe Domnul Hristos „să trimită nouă darul Preasfîntului Duh”. Cînd nespusa minune a lui Dumnezeu, Sfînta Cincizecime, se repetă și dă toată plinătatea darului la hirotonia întru episcop, prin aceasta se dă cea mai limpede mărturie asupra faptului că întreaga viață a Bisericii are loc în Duhul Sfînt. Nu încape îndoială: Domnul Hristos este prin Duhul Sfînt în Biserică, și Biserica este prin Duhul Sfînt în Domnul Hristos. Domnul Hristos este capul și trupul Bisericii, Duhul Sfînt este sufletul Bisericii (v. 1 Corinteni 12:1-28). Chiar de la începutul iconomiei Dumnezeu-omenești a mîntuirii, Duhul Sfînt S-a zidit pe Sine la temelia Bisericii, adică la temelia trupului lui Hristos, „zidind întruparea Cuvîntului – tou Logou ktisan thn sarkwsin”

În fapt, orice Sfîntă Taină și orice sfîntă faptă bună este o mică zi a Duhului: Duhul Sfînt Se pogoară peste noi, în noi. și pogoară ființial – ousiwdw” 22. El – „bogăția Dumnezeirii”, El – „noianul harului” 23, El – „darul și viața a toată zidirea” 24.

Prin Duhul Sfînt, Domnul sălășluiește întru noi și noi întru El. Aceasta ne- o arată însăși aflarea Duhului Sfînt în noi (v. 1 Ioan 3:24). Prin Duhul Sfînt trăim în Hristos, și El în noi. și știm aceasta după Duhul pe Care ni L-a dat (1 Ioan 3:24). Prin Duhul Sfînt ajunge duhul nostru omenesc în stare de adevărata și dreapta cunoaștere a lui Hristos. Ceea ce este în Dumnezeu și în Dumnezeu- Omul, noi cunoaștem după Duhul Sfînt Care a fost dat nouă (1 Ioan 4:13; 1 Corinteni 2:4-16).

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu-Omul Hristos, unul din Sfînta Dumnezeiasca Treime, avem nevoie de ajutorul Sfintei Doimi rămase: Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfînt (v. Matei 11:27; 1 Corinteni 2:12). Duhul Sfînt este „Duhul înțelepciunii” (Efeseni 1:17); dobîndindu-L, omul se umple de înțelepciunea Dumnezeiască. Este și „duhul descoperirii” (Efeseni 1:17). Prin înțelepciunea Sa Dumnezeiască, El descoperă și vestește în inima credinciosului Taina lui Iisus Dumnezeu-Omul, și astfel purtătorul de Duh ajunge la adevărata cunoaștere a lui Hristos. Nici un duh omenesc nu e în stare, oricît s-ar sili, să cunoască Taina lui Hristos în desăvîrșirea și deplinătatea ei Dumnezeiască și mîntuitoare. Aceasta o descoperă duhului omenesc neasemănatul și singurul Duh Sfînt, drept care Se și numește „duhul descoperirii” (Efeseni 1:17; 3:6; 1 Corinteni 2:10). Pentru aceeași pricină și binevestește Apostolul cel luminat de Duhul 25: Nimeni nu poate numi pe Iisus „Domn”, fără numai întru Duhul Sfînt (1 Corinteni 12:3). Duhul Sfînt, ca „Duh al Adevărului” și „Duh al descoperirii”, ne duce în lăuntrul fiecărui adevăr al Persoanei Dumnezeu-omenești a lui Hristos și al Dumnezeu-omeneștii Sale iconomii mîntuitoare și ne învață toate cele ale lui Hristos (Ioan 16:13; 14:26; 1 Corinteni 2:6-16). Aceasta e și pricina pentru care întreaga Evanghelie a lui Hristos, cu toate realitățile ei Dumnezeu-omenești, se numește „Descoperire”.

Aceasta este pricina pentru care în Biserică orice sfîntă slujire, lucrare, slujbă, Taină, faptă, se întîmplă prin chemarea puterii și darului Duhului Sfînt.

Într-un cuvînt: întreaga viață a Bisericii, în toate nenumăratele sale realități și lucrări Dumnezeu-omenești, e cîrmuită și călăuzită de Duhul Sfînt, Care este în veac Duhul Dumnezeu-Omului Iisus Hristos. Pentru aceasta s-a și zis în Sfînta Evanghelie: Cel ce nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Romani 8:9). Heruvimic adîncit în Taina Dumnezeu-omenească a Bisericii, ca în cea mai dragă a-tot-Taină a lui Dumnezeu, Sfîntul Vasilie cel Mare vestește următoarea bună-vestire a-tot-adevărată: „Duhul cel Sfînt întemeiază Biserica lui Dumnezeu – To Pneuma to Agion arcitektonei Ekklhsian.


Lasă un răspuns