|
1.
|
Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii
celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.
|
|
2.
|
Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe
om când are lipsă.
|
|
3.
|
Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui
lipsit.
|
|
4.
|
Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce
faţa ta de la cel sărac.
|
|
5.
|
De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc
omului să te blesteme.
|
|
6.
|
Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru
amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el.
|
|
7.
|
Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău.
|
|
8.
|
Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele
de pace.
|
|
9.
|
Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte
şi să nu fi slab de înger când judeci.
|
|
10.
|
Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama
lor.
|
|
11.
|
Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai
mult decât mama ta.
|
|
12.
|
Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor
care o caută.
|
|
13.
|
Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală
pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie.
|
|
14.
|
Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl
va binecuvânta Domnul.
|
|
15.
|
Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o
iubesc, îi iubeşte Domnul.
|
|
16.
|
Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se
apropie de ea va locui fără grijă.
|
|
17.
|
Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o
moştenesc,
|
|
18.
|
Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu
ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează,
|
|
19.
|
Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde
încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale.
|
|
20.
|
Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi
va descoperi lui cele ascunse ale sale.
|
|
21.
|
Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile
căderii lui.
|
|
22.
|
Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa
sufletului tău nu te ruşina.
|
|
23.
|
Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care
aduce mărire şi har.
|
|
24.
|
Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba
sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta.
|
|
25.
|
Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
|
|
26.
|
Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile
limbii învăţătura.
|
|
27.
|
Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta
de învăţătură.
|
|
28.
|
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta
împotriva curgerii râului.
|
|
29.
|
Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui
puternic.
|
|
30.
|
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu
se va lupta pentru tine.
|
|
31.
|
Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale.
|
|
32.
|
Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe
casnicii tăi.
|
|
33.
|
Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.
|