Starețul Paisie Aghioritul ne spune că: „atunci când practicăm rugăciunea lui Iisus, noi o repetăm nu din cauză că Domnul nu ne aude ci pentru ca cugetul nostru să se unească cu Domnul”

Ar putea să pară că gândul la moarte, chiar și la învierea morților, sau la sfârșitul lumii, să fie o activitate care insuflă spaimă, care aduce frică și alungă bucuria, dar uite, că nu este așa pentru toți. Toți Sfinții Părinți au cugetat la moarte și au recomandat aceasta lucrare duhovnicească. Învierea morților pentru unii va fi bucurie pentru alții frică. Și de ce să fie înfricoșător, oare nu știu că voi muri? Iar dacă aduce frică gândirea aceasta de ce aș considera-o rea? Și cât bine ne face aceasta lucrare duhovnicească, din câte rele și din ce stări ne scoate, asta știm? Poate că nu. Dacă au recomandat-o părinții…

Prea Cuvioase Parinte, Acolo unde omul nu poate, Poate Dumnezeu Adică noi facem tot ce ne stă în putință, Iar de restul se ocupa Dumnezeu, căci scris este : „Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor, si toate celelalte vi se vor adauga voua”. Sora N.G.

Biserica este a lui Hristos și este prezentă și în tara noastră ca și peste tot în lume și nimeni nu-i poate limita activitățile ei. Biserica trebuie să-i aducă pe toți la Hristos, pe toți oamenii îi așteaptă Tatăl nostru Ceresc. Mă miram în trecut când vedeam că romii/țiganii noștri se duc și-l caută pe Mântuitorul nostru al tuturor Domnul Iisus Hristos la sectele neo-protestante. Ce nevoie ar fi dacă avem creștinismul la noi de două mii de ani, de la Apostolul Andrei. De aceea mă bucur să vad misiunea Înalt Preasfințitului Părintelui nostru Andrei, Mitropolit al Clujului, printre cetățenii noștri de etnie romă hirotonindu-le un tânăr student rrom ca…