Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie

Ar putea să pară că gândul la moarte, chiar și la învierea morților, sau la sfârșitul lumii, să fie o activitate care insuflă spaimă, care aduce frică și alungă bucuria, dar uite, că nu este așa pentru toți.

Toți Sfinții Părinți au cugetat la moarte și au recomandat aceasta lucrare duhovnicească. Învierea morților pentru unii va fi bucurie pentru alții frică.
Și de ce să fie înfricoșător, oare nu știu că voi muri? Iar dacă aduce frică gândirea aceasta de ce aș considera-o rea? Și cât bine ne face aceasta lucrare duhovnicească, din câte rele și din ce stări ne scoate, asta știm? Poate că nu.

Dacă au recomandat-o părinții ca o lucrare necesară atunci va trebui să avem încredere.

Dar, asta nu este lucrarea noului abea venit la Biserica, pe care să-l speriam până la moarte. Acesta să citească simbolul credinței și să fie liniștit. Noi vorbim aici despre o lucrare a monahului iscusit în lupta duhovnicească, înarmat cu toate armele duhovnicești.

Nu are cum să fie asta răsfățarea pruncului la de la țâța mamei, ci lucrarea ascetului/ascetei învățat cu posturile și pustia, gată să nimicească pofte și patimi.


Amin.

Lasă un răspuns