Spiritual life

CANONUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII STUDIU TEOLOGICO – LITURGIC





Istoria căderii este prezentată mai departe în Sfânta  Scriptură  prin exemplul lui David, regele, profetul şi psalmistul, alesul şi iubitul lui Dumnezeu, care ajunge să se împiedice jalnic de frumuseţea soţii lui Urie, credinciosul  general al oştirilor  sale (II Regi 11, 3 ). Amăgit fiind de cei trei vrăjmaşi vechi : Trupul, lumea şi diavolul, care îi vor ispititi pe toţi fiii oamenilor, de la Adam şi până la ultima şi Înfricoşata Judecată, Împăratul cade din demnitatea sa, dedându-se la cele mai neomeneşti fapte : adulterul şi uciderea. Este cu totul dureros acest episod din istoria vieţii Psalmistului David. Istorisirea acestor fapte ale lui David ne străpunge inima, cu atât mai mult cu cât în David vedem nemijlocit chipul  fiecărui  om ridicat la demnitatea de rege, profet, şi cu menirea de ai înălţa doxologii psalmice Creatorului său; că în David vedem căderea fiilor lui Adam. În Vechiul Testament, în Cartea a doua, a Regilor, putem citi întâmplarea :

Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război, David a trimis pe Ioab şi slugile sale cu el şi pe toţi Israeliţii şi aceştia au lovit pe Amoniţi şi au împresurat Raba. Dar David a rămas în Ierusalim. Odată, spre seară, sculându-se David  din pat şi plimbându-se  pe acoperişul casei domneşti, a văzut de  pe acoperiş o femeie scăldându-se, şi femeia aceasta  era foarte frumoasă. Atunci a  trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Şi  i s-a spus  că este Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul. Apoi David a trimis slugile să o ia. Ea     a venit la el şi el s-a culcat cu ea. Iar dacă s-a curăţit ea de necurăţia ei, s-a întors la casa sa. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a trimis de s-a vestit lui David, zicând: „Eu sunt însărcinată”. Atunci a trimis David să se zică lui Ioab: „Trimite la mine pe Urie Heteul!” Şi a trimis Ioab pe Urie la David. Venind Urie la David, acesta l-a întrebat de sănătatea lui Ioab, de starea poporului şi de mersul războiului. Apoi a zis David către Urie: „Du-te acasă şi-ţi spală picioarele!” Ieşind Urie din casa regelui, în urma lui i s-a trimis un dar de la masa regelui. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stăpânului său şi nu s-a dus la casa sa. Şi i s-a spus lui David, zicând: „Urie nu s-a dus la casa sa”. „Iată, a zis David către Urie, tu ai venit de pe drum, de ce nu te-ai dus la casa ta?” Iar Urie a zis: „Chivotul Domnului şi Israel şi Iuda sunt în corturi; stăpânul meu Ioab şi robii domnului meu sunt în tabără,  iar eu să  mă  duc  la casa mea să mănânc, să beau şi să mă culc cu femeia mea? Mă jur pe viaţa ta şi pe viaţa sufletului tău că nu voi face aceasta”. „Rămâi aici şi ziua aceasta, a zis David  lui  Urie,  iar mâine îţi voi da drumul”. Şi a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea până a doua zi. Şi l-a   chemat David şi a mâncat Urie înaintea lui şi a băut şi David i-a arătat cinste. Dar seara Urie    s-a dus să se culce în patul său cu robii stăpânului său, iar la casa sa nu s-a dus. Dimineaţa,  David a scris scrisoare lui Ioab şi a trimis-o pe Urie. În scrisoarea aceea el scria aşa: „Puneţi pe Urie unde va fi lupta mai crâncenă şi retrageţi-vă de la el, ca să fie lovit şi ucis”.” (II Regi, 11, 1-15)

Faptele pogorârii spre păcat  se succed  una dupa  alta începând cu rămânerea lui David acasă „pe vremea când regii pornesc la război”. Împăratul pierzându-şi atenţia duhovnicească pe care o avuse tot timpul, se pogoară la poftele tatălui minciunii. Căci despre aceşti oamenii răi citim în Sfânta Scriptură: ,, Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi  vreţi să  faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44)

David îl trimite intenţionat la moarte pe credinciosul  său prieten,  curajosul  şi credinciosul Urie, generalul oştilor sale, sub zidurile cetăţii Raba, pentru a lupta în prima   linie, luptă în care va fi părăsit de ai săi şi ucis. Nevinovatul Urie moare într-o „ Vinere a patimilor” a Vechiului Testament (II Regi 11, 15) asemeni dreptului Abel (Facerea 4, 8) sau nevinovatului Nabot (III Regi 21,13) ucişi şi ei mişeleşte. Cu atât mai dureros că Urie, alesul şi fidelul prieten al lui David, duce cu încredere şi devotament propria sentinţă la moarte.

Ca urmare a acestor fapte David, alesul lui Dumnezeu,  a  fost apoi lovit, pe  tot parcursul vieţii sale, de mâna dreptăţii lui Dumnezeu prin necazuri, prigoane, nenorociri, răscoale asupra lui în propria casă, chiar şi din partea fiului său care îl va prigoni. Totuşi David nu deznădăjduia, ci, cu smerenie, mărturisea că a greşit Domnului Său şi  primea  să-şi ispăşească păcatul marii infidelităţi săvârşite pe pământ (II Regi 16, 11-12). „Lacrimile lui David, la scrierea Psalmului 50, aveau să copleşească şi să şteargă petele sângelui lui Urie… cuvintele neîntrecutului psalm sunt şi mănunchiul de flori duhovniceşti şi lumânări aprinse, pe care, stropindu-le cu multe lacrimi, David, pocăit, le pune şi le aprinde pe  mormântul  necunoscut al lui Urie Heteul”.22 Zbuciumul sufletului afundat în întristare, în boli sau în păcat, care e cea mai mare năpastă a vieţii, îl putem observa şi în Hexapsalmii  scrişi de David  (cei  şase psalmi din slujba Utreniei), la fel în primii doi psalmi, al 3-lea şi al 37-lea, după  cum  descrie în “Tâlcuiri la Psalmi” Arhimandritul Emilianos Simonopetritul.






19 Studiu introductiv şi traducere diaconul I. I.Ică jr., Editura Deisis, Sibiu

20 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Însemnări duhovniceşti,, p.230

21 Triodul, Duminica lăsatului sec de brânză, Stihirile Vecerniei la Doamne strigat-am, a 2-a, şi a Slavei, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p.102


22 Daniil Stoenescu, Episcop-locţiitor al Daciei Felix, Atotprezenţă şi Parusie, Editura Episcopiei Daciei Felix,Vârşeţ, 2009, p.170

23 Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Psalmi, traducere Ierom. Agapie, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2011, p.95



Lasă un răspuns