Spiritual life

Sfântul Preacuvios Iustin de la Celie: Biserica Ortodoxă și ecumenismul








SFINTELE TAINE

Toate Tainele lui Dumnezeu sînt sfinte. Tot ce s-a făcut s-a făcut prin a- tot-Sfîntul Dumnezeu-Cuvîntul. Iar tot ce este din Dumnezeu-Cuvîntul este cuvîntător și sfînt. Fără Dumnezeu-Cuvîntul nu s-a făcut nimic din cele ce s-au făcut (Ioan 1:3; Coloseni 1:16; Evrei 2:10). În toate lumile lui Dumnezeu totul e sfînt, afară de păcat; iar păcatul este reaua întrebuințare a libertății de către ființele zidite. Exemple: diavolul și omul. Libertatea este rău întrebuințată atunci cînd e îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Păcatul săvîrșit naște moarte. Diavolul are două puteri de căpetenie: păcatul și moartea. Cu ajutorul lor, el biruie oamenii și stăpînește asupra lor. Împărăția păcatului și a morții este chiar iadul, pentru o ființă zidită după chipul lui Dumnezeu, cum e omul.

Făcător a toate, Dumnezeu-Cuvîntul Se face om pentru a-l slobozi pe om de păcat și de moarte, și astfel a-l slobozi de diavol și de iad. Dumnezeu- Cuvîntul săvîrșește aceasta, ca Dumnezeu-Om, prin întreaga Sa nevoință Dumnezeu-omenească de pe pămînt, de la Întrupare pînă la Înălțare. Prin toată această nevoință, El întemeiază Biserica prin Sine și pe Sine, lucrînd în ea mîntuirea oamenilor cu ajutorul Sfintelor Taine și sfintelor fapte bune ale Duhului Sfînt. El, Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos, El e Biserica, El e Preasfînta a-tot-Taină, în care și din care sînt toate Sfintele Taine, începînd cu Sfînta Taină a Botezului.

Toate în Biserică sînt Sfîntă Taină, toate: de la lucrul cel mai mărunt, pînă la cel mai mare, pentru că totul este cufundat în negrăita sfințenie a Dumnezeu- Omului celui fără de păcat, a Domnului Hristos. Ca Biserică, Dumnezeu-Omul cuprinde toate lumile, fiindcă toate lumile sînt zidiri ale Lui, toate sînt zidite prin El și pentru El (Coloseni 1:16-20). El e și Ziditorul, și scopul tuturor zidirilor, al tuturor făpturilor: El este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:18); și încă: Biserica e trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți (Efeseni 1:23). Pentru aceasta, în El sînt a-tot-cuprinzătoare și mîntuirea, și în-dumnezeirea, și în-dumnezeu-înomenirea, și în-creștinarea, și tot ce este mai desăvîrșit, de care are trebuință ființa omenească în toate lumile și în toate viețile. La aceasta slujesc toate Sfintele Taine ale Bisericii Lui și toate sfintele fapte bune. Iar pe primul loc: Sfînta Taină a Botezului, Sfînta Taină a Mirungerii și Sfînta Taină a Euharistiei.

Prin Sfîntul Botez, ne îmbrăcăm în Domnul Hristos, iar prin Sfînta Euharistie primim pe Domnul Hristos întreg, pentru mîntuirea noastră prin în- dumnezeire, prin în-creștinare, prin în-dumnezeu-înomenire. Căci a-tot-bunul Domn S-a arătat ca Dumnezeu-Om în lumea noastră pămîntească, și, prin Biserică, a rămas în ea ca Dumnezeu-Om. și astfel, în El sălășluiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește – swmatikw” (Coloseni 2:9), cu un singur țel: ca toți să ne umplem de această plinătate a Dumnezeirii (Coloseni 2:10); ca toți să ne în-dumnezeim, în-dumnezeu-înomenim, în-creștinăm, în-treimificăm; ca toți să ne facem „dumnezei după har”, dumnezei-oameni după har.

Dumnezeu-Omul este marea taină a bunei-credințe (blagocestiei) (1 Timotei 3:16), marea taină a credinței Dumnezeu-omenești, și în Dumnezeu- Omul sînt toate Tainele Bisericii. Una și aceeași a-tot-Dumnezeiască Taină ipostatică a celei de-a doua Fețe a Preasfintei Treimi străbate și umple toate Tainele Bisericii, și tot ce e în ea, și tot ce e din ea. Fiece Sfîntă Taină izvorăște din și sfîrșește în Sfînta Taină a Bisericii: în Sfînta Taină a întrupării lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului, a Dumnezeu-omenității. Cu adevărat, fiecare Sfîntă Taină este a-tot-întreagă în Biserică; însă la fel este și întreaga Biserică în fiecare Sfîntă Taină.

În Biserică, totul e Sfîntă Taină. Orice ierurgie e Sfîntă Taină. Chiar una mică, chiar și cea mai mică? Da. Oricare dintre ele este la fel de uriașă ca însăși Taina Bisericii. Fiindcă și cea mai mică dintre ele este, în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, într-o legătură organică, vie, cu întreaga Taină a Bisericii: cu Însuși Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Numai o pildă: rînduiala sfințirii mici a apei. O slujbă mică, dar ce necuprinsă sfîntă minune, necuprinsă ca însăși Biserica! Această minune iubită străbate de două mii de ani milioane și milioane de suflete de creștini ortodocși, le curățește, le sfințește, le însănătoșește, le nemurește; și nu încetează, nici nu va înceta să lucreze, cît vor dăinui pămîntul și cerul. Iar aghiasma mică este doar una din nenumăratele Sfinte Taine ce fac neîncetat minuni în Biserica Ortodoxă a lui Hristos.

Dar și orice sfîntă faptă bună din sufletul creștinului ortodox este o Sfîntă Taină. Pentru că fiecare din ele este în legătură organică genetică cu Sfînta Taină a Botezului, iar prin ea, cu întreaga Taină Dumnezeu-omenească a Bisericii. Astfel: credința este o sfîntă faptă bună, și prin însuși acest fapt este o Sfîntă Taină prin care creștinul ortodox trăiește neîncetat. Iar sfînta credință, cu puterea luminii sale, dă naștere în sufletul lui și celorlalte sfinte fapte bune: rugăciunii, dragostei, nădejdii, postirii, milosteniei, smereniei, blîndeții… și fiecare din ele este la rîndul ei o Taină. Toate (fapte bune și Taine) se hrănesc una pe alta, trăiesc una prin alta, se nemuresc și se înveșnicesc una pe alta. și tot ce este din ele sfînt este. Drept aceea, nu este număr Tainelor în Biserica lui Hristos, în această a-tot-cuprinzătoare sfîntă a-tot-Taină ceresc-pămîntească a Dumnezeu-Omului. În ea, și fiecare „Doamne miluiește” este o Sfîntă Taină, și fiecare lacrimă de pocăință, și fiecare suspin al rugăciunii, și fiecare strigăt de tînguire.

a) Sfînta Taină a Botezului Botezul este Sfînta Taină a în-creștinării, a în-dumnezeu-înomenirii, și prin aceasta a în-treimificării: cel botezat se îmbracă în Hristos, trăind moartea și învierea Lui; se predă în întregime lui Hristos și primește pe Hristos întreg, se face de-un-trup cu Hristos și întreaga Biserică Dumnezeu-omenească se face a lui. Ființa omului cea după chipul lui Dumnezeu dobîndește în Sfîntul Botez întregul program nemuritor al vieții sale: a trăi în Domnul Hristos, și a se trăi veșnic pe sine ca ființă după chipul lui Hristos, și a se umple fără contenire de puterile Dumnezeiești ale Dumnezeu-Omului. Din clipa botezului, începe viața creștinului în Biserică, adică viața în-creștinării de sine harice și de bună voie 29, cu ajutorul Sfintelor Taine și sfintelor fapte bune. Întreaga viață ce urmează a creștinului este înmulțire a talanților dobîndiți la Sfîntul Botez. Prin botez, omul se face biserică vie a Preasfintei Treimi: întreaga lui viață se desfășoară de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfînt. În creștin lucrează toate puterile de fapte bune harice 30, care în-creștinează și în-treimifică ființa lui: dumnezeu-omul potențial se face – prin Dumnezeu-Omul, în Biserică – dumnezeu-om haric. Totul și întru toți – Hristos, acesta este scopul și programul vieții creștine, atît în timp, cît și în veșnicie (Coloseni 3:11).

b) Sfînta Taină a Mirungerii Deși se dă prin lucrarea nevoinței Dumnezeu-omenești a singurului iubitor de oameni, Domnul Hristos, mirungerea este mai cu seamă Taina Sfîntului Duh. Într-adevăr, Sfînta Taină a Botezului și Sfînta Taină a Mirungerii sînt o Taină îndoit-una. Primit prin Sfîntul Botez în Dumnezeu-Omul Hristos, în trupul Lui, Biserica, creștinul primește în Sfînta Taină a Mirungerii „pecetea darului Sfîntului Duh”, adică harul Duhului Sfînt. Fiindcă, în Sfîntul Botez – după cuvintele de Dumnezeu înțelepțitului Cabasila – creștinul dobîndește o nouă ființă și ființarea după Hristos – to einai kai olw” uposthnai kata Criston 31; iar în Sfînta Mirungere i se dăruiesc toate puterile, și darurile și energiile harice în-creștinătoare ale Duhului Sfînt, pentru viața cea nouă în Hristos, viața dumnezeu-omenească. În Sfînta Mirungere, persoana omenească este unsă cu Duhul Sfînt după chipul și asemănarea Unsului lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Hristos. În această Sfîntă Taină se prelungește Sfînta Cincizecime, care nu încetează niciodată în Biserica lui Hristos.

c) Sfînta Taină a Euharistiei Sfîntul program și sfînta nevoință a sfintei Taine a Botezului se împlinește cel mai desăvîrșit în Sfînta Taină a Împărtășaniei: deplina în-creștinare, în- dumnezeu-înomenire. Aici se trăiește haric întreaga iconomie Dumnezeu- omenească a mîntuirii, de la Întrupare pînă la Înălțare, ca viață a vieții noastre și ca suflet al sufletului nostru. Sfînta Liturghie este, după cuvîntul de Dumnezeu insuflat al Sfîntului Teodor Studitul, repetarea întregii iconomii Dumnezeu-omenești a mîntuirii 32. Aceasta se accentuează îndeosebi la sfîrșitul Sfintei Liturghii a Marelui Vasilie, unde se spune: „Plinitu-s-a și s-a săvîrșit ș…ț, Hristoase, Dumnezeul nostru, Taina iconomiei mîntuirii Tale.” 33 Temeiul Sfintei Euharistii, după Sfinții Părinți, este următorul: „Dumnezeu se face om ca omul să se facă Dumnezeu.” și cel ce se împărtășește mărturisește cu smerenie: „Trupul lui Dumnezeu mă în-dumnezeiește și mă hrănește: în-dumnezeiește duhul, iar mintea o hrănește în chip străin.” La mijloc este o străină, nespus de mare taină; cel ce se împărtășește tremură tot de spaimă și își grăiește lui-și la fiecare împărtășanie: „Uitîndu-te la de Dumnezeu făcătorul sînge, omule, să te cuprindă spaima.” și cel ce se împărtășește trăiește neasemuita bună-vestire a tuturor lumilor omenești: se umple de toată plinirea Dumnezeirii – pan to plhrwma tou Qeou (Efeseni 3:19; v. Coloseni 2:10).

Sfînta Împărtășire este apogeul realismului Dumnezeu-omenesc. De la Întruparea Dumnezeu-Cuvîntului, Dumnezeu-Omul Domnul Hristos S-a făcut realitatea cea mai vădită, și mai fără de moarte și mai veșnică a tuturor lumilor. Mai ales a lumilor noastre omenești. Cu noi este Hristos, cu noi este Dumnezeu = Emanuil, cu noi este Dumnezeu în veci (Matei 1:23). Cel mai convingător martor al acestui fapt este Biserica, trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos. Biserica – trupul lui Hristos; Euharistia – trupul lui Hristos. Identitate de esență: Biserica în Euharistie, Euharistie în Biserică. Unde nu este Dumnezeu-Omul, acolo nu este Biserică; iar unde nu este Biserică, acolo nu există Euharistie. În afara acestora, totul este erezie, nebiserică, antibiserică, pseudobiserică. Ca trup al lui Hristos, Biserica este unitate sobornicească, dar tot așa și unitate a sobornicității. Acest lucru se întîmplă și pentru Euharistie ca trup al lui Hristos: un singur trup sîntem noi, cei mulți, și o singură pîine, că toți din aceeași pîine ne împărtășim (1 Corinteni 10:16-17). Da, un singur trup sîntem noi, cei mulți, și asta sub un singur cap: Dumnezeu-Omul Hristos. Drept aceea, atît în Euharistie, cît și în Biserică, Dumnezeu-Omul Hristos este totul și toate: și El este mai înainte de toate, și toate sînt în El (Coloseni 1:17).



Lasă un răspuns