Răspunsuri & Îndrumări



Domnul să te binecuvânteze, sora N.



Mă bucur să știu că ești bine, că mergi la biserică și că mulțumești lui Dumnezeu pentru viața ta cu evenimentele ei care „te sufocă”.

Faptul că îmi scrii despre acestea și că mă întrebi despre ceea ce ar fi bine să faci este deja un început al vieții duhovnicești în înțelepciune. Că ce altceva ne transmit părinții filocalici, patristici, înțelepții vechiului Testament sau Apostolii Domnului dacă nu aceea a te sfătui despre totul cu cei care te pot ajuta. Sau cum spune părintele Arsenie de la Prislop că: Cel ce vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească!”

Auzi, ca să se mântuiască?! Ce oare înseamnă acest cuvânt arhaic? Ceva după moarte, nu? Unde nu se știe ce exact va fi, oare?
Nu nici după moarte, nici despre ceva ce nu știm. Ci este vorba despre lucrarea mântuirii prezentă de dimineață din zori zilei,  până la apusul soarelui și nopții ce vine… Bine, fata mea?

Deci părintelui V. nu-i vom spune nimic despre schimbările de la biserică  – brazii și grădina înlocuite cu betonul care te „sufocă”. Nu se cade. Mult m-am chinuit ca prin har și scris să luminez mintea și inima ta și să te duc la aceea biserică bucureșteană. Acum oare pentru acei puțini brăduți și trei firi de iarbă verde să pierdem bună legătură cu părintele care ar putea să te îndrume? Să-l supărăm? Nu se cade. Vom alege calea înțelepciunii, așa cum ai făcut și până acum și s-a arătat a fi bine.

Urmărește tu oare blogul unde scriu despre omul înțelept [uneori și despre omul fals]? Acolo Eclesiasticul se arată cu adevărat îndrumător înțelept.

Așa deci, dacă vei fi ca și  acest eclesiastic bibic înțeleaptă, bună, blândă, fără a sari la părintele V. te voi invita la o plimbare cu credincioșii din București și ne vom bucura toți împreună de prietenie și natură: parcuri înverzite și păduri răcoroase, de râul cu peștișori…

Iar dacă te va ispiti șarpele cel vechi și nu vei putea să te stăpânești ci va trebui neapărat să-i „spui” părintelui că brazii au fost pierduți și grădina nimicită, că în mijlocului Bucureștilor din caza betoanelor nu se mai poate trăi și că ai ajuns chiar la biserica lui să fi „sufocată”, atunci să-mi scrii întâi, și-ti voi spune cum se vorbește cu preotul. Te voi învăța cum să-i spui părintelui necazul tău fără să-l mustri [ca să nu zic: fără să-l muști de inimă].

Fii bucuroasă fiica mea și mulțumește că îmi iau timp să „te înfrunt” pentru că de-ți va da Domnul un soț pe care îl dorești, el va fi primul care pentru toate îmi va săruta mână și mă va duce cu mașina peste tot în București, în semn de mulțumire.


Bucură-te amintindu-ți des de Domnul! Oare e adevărat că ai chiar și un înger păzitor?
Adu-ți aminte des de Fecioara-Maica și alipește-te cu gândul de ea. Cartea să îmbrățișezi iar telefonul inteligent să se odihnească …și te vei bucura.


Lasă un răspuns