Ieromonah Nectarie (R.) CANONUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII STUDIU TEOLOGICO – LITURGIC


1.2. Canonul Sfintei Împărtăşanii ca îndreptar al vieţii omului înspre Împărăţia Cerurilor

“Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei. Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă. Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 21, 15 – 17)

Rolul canonului sau pravilei Sfintei Împărtăşanii  este ca  să-l pună pe om  faţă în faţă cu evenimentul dumnezeiesc şi mistic al împărtăşirii cu Sfintele şi dumnezeieştile Taine.

Toate sunt puse înainte, se arată în faţa celor ce se pregătesc: mărimea decăderii, necesitatea îndreptării prin pocăinţă, precum şi exemplele păcătoşilor care s-au pocăit şi s-au mântuit.

Autorii canonului se arată a fi mari cunoscători ai antropologiei, dar şi participanţi la noua fire umană transfigurată prin lucrarea lui Hristos. Omenirea este chemată prin pocăinţă la viaţa veşnică. Sunt nenumărate aceste evenimente în cuprinsul Vechiului şi Noului Testament. Sunt precizate metodele îndreptării. Canonul cuprinde rugăciunile marilor dascăli şi învăţători ai lumii, ale asceţilor şi dogmatiştilor. Întreaga comunitate,  precum  şi fiecare credincios în parte, sunt chemaţi împreună prin conţinutul rugăciunilor canonului, prin conştientizare şi părere de rău, prin îndreptare, şi trăire creştină, spre marele eveniment al Parusiei Domnului Iisus, care va veni în sunetul trâmbiţelor îngereşti. În faţa întregii omeniri se vor petrece cele de mult anunţate. Oamenii şi îngerii vor trebui să locuiască împreună. În canon sunt prezentate toate la un loc şi cu trecerea timpului toate vor trebui să se împlinească.

Cel care vorbeşte cu Apostolul Ioan în cartea Apocalipsei are ca instrument   de măsură o trestie de aur și după mărturia Sfântului Apostol urmau să fie măsurate toate:

„Şi cel ce vorbea cu mine avea  pentru  măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei”. (Apocalipsa 21,15).

Frumuseţea Cetăţii este foarte expresivă, şi cu greu se poate reduce la dimensiuni omeneşti, iar măsura îngerului şi măsura omului era aceeaşi. Canonul Sfintei împărtăşanii îl conduce pe om  pe cele trei trepte cunoscute: ale pocăinţei, curăţirii şi spre îndumnezeire. Măsura la care îl doreşte canonul pe om, este şi măsura  îngerului,  adică îndumnezeirea firii lui  prin  participare la firea lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns