Spiritual life

Ieromonah Nectarie (R.) CANONUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII STUDIU TEOLOGICO – LITURGIC

Povăţuirile din Liturghier

În Liturghier, cartea preoţilor, folosită în Sfantul Altar sunt cuprinse povăţuirile şi învăţăturile despre cum va trebui să se pregătească slujitorul pentru săvârşirea Slujbei Sfintei şi dumnezeieştii Euharisti şi pentru primirea Sfintelor Taine – Trupul şi Sângele Domnului, ca să nu-i fie spre judecată sau osândă, ci spre vindecarea sufletului şi trupului – deci omului întreg – spre fericire, viaţă fără-de-moarte şi comuniune eternă cu Iisus, Fiul lui Dumnezeu care a făcut toate câte au trebuit pentru om.

Preotul, fiind hirotonit prin hirotonie valabilă de la Arhiereul Domnului şi cunoscând, crezând, ştiind, dar şi trăind toate îndrumările şi povăţuirile Bisericii şi  ale  Părinţilor, cuprinse în Liturghier, va fi în stare să-i înveţe şi pe credincioşi cele care trebuiesc făcute în vederea pregătirii pentru primirea Sfintelor Taine.

Valabil pentru preotul hirotonit prin succesiune apostolică [26] cât şi pentru credincioşi, cu preoţia universală prin harul Duhului Sfânt [27], precum spune Apostolul: “Preoţii Celui Preaînalt, seminţie împărătească, neam ales (…)” [28] Liturghierul arată  că:  “Sunt  încă şi  alte piedici care fac pe preot şi pe diacon nevrednici de slujbă şi de a se împărtăşii cu Sfintele Taine şi acestea, cu toate ca sunt mai mici decât cele ce s-au arătat sus, trebuie totuşi dezrădăcinate. Şi, precum, preotul, tot aşa şi fiecare creştin este dator a le înlătura, pe cât va putea”. [29]

Următoarele cinci piedici arătate în Liturghier sunt:

Cea dintâi este supărarea pe care o aduc  gândurile cele de multe feluri, pe  care trebuie să le îndepărtăm prin rugăciunea cea fierbinte şi prin  gândul  la  Patimile  Domnului.                      

Şi iată deja la prima piedica ne dăm seamă că pentru a avea  părtăşie cu Domnul Iisus Hristos prin Sfintele Sale Taine, se cere omului o viaţă duhovnicească. Supărările gândurilor de multe feluri trebuie îndepărtate (Ev. Matei 6 19-34).

Dar cum putem vorbi despre o împărtăşanie cum se cuvine, plăcută lui Dumnezeu, dacă preoţii nu cunosc bine Învăţăturile Domnului? Cum le vor pune în practică?  Sau dacă, credincioşii, chemaţii la comuniune cu Fiul de Împărat, vor apărea doar în ultimile  zile înaintea sărbătorilor Paştilor şi Crăciunului, cine va putea să-i ajute atunci pe ei? Cine va îndrăzni să-i dezlege fiind aşa de încurcaţi? Cine va putea să-i îndrepte pe  cei  neînvăţaţi sau cine se va face părinte celor needucaţi?

Înţelegem că va fi de mare folos şi chiar necesar ca preoţii să lepede lenevirea şi smerindu-se, sub şi cu binecuvântarea episcopului locului, să reînceapă în parohii cu catehezele săptămânale sau una-două pe lună. La mănăstiri acestea le vor săvârşi stareţii și duhovnicii. Şi noi toţi, împreună, ar trebui să citim şi să recitim Sfintele Scripturi. Ne amintim din Viaţa Sfântului Serafim de Sarov, cum citea stareţul/bătrânul [32] câte o Evanghelie în fiecare zi, iar într-o săptămână Noul Testament, integral. Şi acum sunt în România oameni care citesc zilnic din Sfânta Scriptură; Episcopi care recitesc întreaga Biblie – Vechiul şi Noul Testament, de mai multe ori într-un singur an.






[32] Stareţul, în slavonă, în gr. Gheronda, iar în lb. română ar putea fi tradus şi prin cuvântul „ bătrânul” fiind vorba despre sensul de bătrân duhovniceşte şi neavând legătură cu anii omului ci cu experienţa îndelungă în lucrarea harului Sfântului Duh. De exemplu: Stareţul Siluan Athonitul, cu toate că ştim că Sfântul Siluan nu era superiorul mănăstirii sau Stareţul Iosif Isihastul.

Lasă un răspuns