Zi: 17 mai 2019

Sfântul Siluan Athonitul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”





Hristos a înviat, 

Continuam să citim scrierile Sfântului Siluan.

Cine are cartea și citește face bine, aceasta și este intenția mea – să vi-l fac cunoscut pe Sfântul Siluan. Cei care îl cunosc și au citi textele lui cuprinse întro-o singură carte, iși amintesc de ele mulți ani și din nou simt nevoia să le recitească. Pentru că ceea ce ne-a lăsat Sfântul Siluan este ușor de citit și totodată surprinde faptul că el este citit de toți, de cei simpli și de cei învățați. 

Să citim împreună 5-7 minute. 






Mare este slava Domnului că ne iubește atât de mult, și această iubire se face cunoscută prin Duhul Sfânt.

Sufletul meu tânjește după Domnul și îl caut cu lacrimi.

Cum aș putea să nu-L caut? El mi S-a arătat prin Duhul Sfânt și inima mea s-a îndrăgostit de El. El a atras sufletul meu și acesta tânjește după El.

Sufletul se aseamănă unei mirese, iar Domnul – Mirelui; și ei se iubesc mult unul pe altul și suspină unul după altul. In iubirea Lui, Domnul tânjește după suflet și se mâhnește dacă acesta n-are loc în el pentru Duhul Sfânt; dar sufletul care a cunoscut pe Domnul tânjește după El, căci în El e viața și bucuria lui.

Viața în păcate e moartea sufletului, dar iubirea lui Dumnezeu e raiul desfătărilor în care trăia înainte de cădere părintele nostru Adam.

„Adame, părintele nostru, spune-ne cum iubea sufletul tău pe Dumnezeu în rai?”

A cunoaște acest lucru e cu neputință și abia sufletul care a gustat iubirea lui Dumnezeu îl poate înțelege întrucâtva.

Dar Maica Domnului, cum iubea Ea pe Domnul Fiul Ei?

Nimeni dintre oameni nu poate ști aceasta decât numai Ea însăși. Dar Duhul lui Dumnezeu ne învață iubirea. Și în Ea a fost și este același Duh al lui Dumnezeu, Care este Iubire, și de aceea cine cunoaște pe Duhul Sfânt poate înțelege în parte și iubirea ei.

Ce fericiți suntem noi creștinii: ce Dumnezeu avem!

Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei nu văd lumina veșnică și după moarte merg în întunericul cel veșnic. Noi știm despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinților ce este în cer și ce este în iad.

 

Oameni nenorociți și rătăciți! Ei nu pot ști care e adevărata bucurie. Se veselesc uneori și râd, dar râsul și veselia lor se prefac în plâns și întristare.

Dar bucuria noastră e Hristos. Prin pătimirile Lui El ne-a scris în cartea vieții, și în împărăția cerurilor vom fi veșnic împreună cu Dumnezeu, vom vedea slava Lui și ne vom îndulci de ea.

Bucuria noastră e Duhul Sfânt. Cât e de dulce și de drag! El dă mărturie sufletului de mântuirea lui.

O, fraților, vă rog și vă implor în numele milostivirii lui Dumnezeu, credeți în Evanghelie și în mărturia Sfintei Biserici și veți gusta încă de aici, de pe pământ, fericirea raiului, căci împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru [Le 17, 21]; iubirea lui Dumnezeu dă sufletului raiul. Mulți prinți și vlădici și- au părăsit scaunele lor după ce au cunoscut iubirea lui Dumnezeu. Și lucrul e de înțeles, pentru că iubirea lui Dumnezeu e aprinsă; prin harul Sfântului Duh, ea îndulcește sufletul până la lacrimi și nimic pământesc nu se poate asemăna ei.

Cele pământești pot fi cunoscute prin mintea omenească, dar Domnul și toate cele cerești se cunosc numai prin Duhul Sfânt și nu pot fi cunoscute numai cu mintea simplă.

Cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, acela uită pământul ca și cum n-ar mai fi, dar după rugăciune își ridică ochii și îl vede din nou.

Fraților, în împărăția cerurilor sfinții văd slava lui Dumnezeu, noi însă să ne smerim și Domnul ne va iubi și ne va da pe pământ tot ce e de folos pentru suflet și trup, și ne va descoperi toate tainele.

Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunurilor pământești și au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ. Mulți vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcătuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu. Domnul însă nu ne-a vorbit despre soare, ci ne-a descoperit despre Tatăl și împărăția cerurilor. El a spus că în împărăția Tatălui Său drepții vor străluci ca soarele [Mt 13, 43]; și Scriptura spune că Domnul va fi Lumina în rai [Ap 21, 23; 22, 5] și Lumina Domnului va fi în sufletul, în mintea și în trupul sfinților.

Trăim pe pământ și nu-L vedem pe Dumnezeu și nu-L putem vedea. Dar dacă Duhul Sfânt vine în sufletul nostru, atunci îl vedem pe Dumnezeu așa

 

cum L-a văzut Sfântul Arhidiacon Ștefan. Prin Duhul Sfânt, sufletul și mintea recunosc îndată că acesta este Domnul. Așa a recunoscut prin Duhul Sfânt Sfântul Simeon pe Domnul în micul prunc [adus la templu]; tot așa a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și Sfântul Ioan Botezătorul și a trimis poporul la El. Dar, fără Duhul Sfânt, nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu, nici ști cât de mult ne iubește. Și, deși citim că El ne-a iubit și a pătimit din iubire pentru noi, noi ne gândim la aceste lucruri cu mintea, fără a înțelege și cu sufletul nostru, așa cum se cuvine această iubire a lui Hristos; dar, atunci când ne învață Duhul Sfânt, înțelegem în chip limpede și simțit această iubire și ne facem asemenea Domnului.

Milostive Doamne, învață-ne pe noi toți prin Duhul Tău Cel Sfânt să trăim după voia Ta, ca toți să Te cunoaștem în Lumina Ta pe Tine, adevăratul Dumnezeul nostru, fiindcă fără Lumina Ta nu putem înțelege plinătatea iubirii Tale. Luminează-ne prin harul Tău și el va aprinde inimile noastre de iubire pentru Tine.





Sursa: Sfântul Siluan Athonitul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”

PĂRINTELE EFREM KATUNAKIOTUL ”DESPRE ASCULTAREA DE DUHOVNIC”

„Ascultarea de duhovnic este viaţa veşnică, scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşază în vistierie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină” – Sfântul Grigorie Sinaitul

Părintele Efrem Katunakiotul este astăzi unul din cei mai apreciaţi duhovnici aghioriţi. În vârstă de aproape 80 de ani, a fost unul dintre ucenicii binecunoscutului gheron Iosif Isihastul. Dacă ceilalţi ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat conducerea a câte unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a preferat isihia, rămânând retras în pustia Katounakiei unde vieşuieşte cu trei ucenici. Redăm mai jos, în traducere, câteva din sfaturile sale adresate monahilor simonopetrți, despre ascultare.
Ascultarea faţă de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mică neascultare alungă harul. Duhovnicul este, oarecum, în locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Să-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, puţin câte puţin, se vindecă prin ascultare. Nu mântuie nici preoţia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.
Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos dă rugăciunea. Nu ne mântuie rugăciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mântuie. Un demonizat a intrat la ascultare la doi bătrâni şi prin ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el însuşi cum vedea demonul înaintea lui şi când zicea o dată rugăciunea lui Iisus demonul se tulbura. Când zicea rugăciunea a doua oară, demonul începea să tremure. A treia oară când zicea rugăciunea, demonul dispărea. Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, eşti pentru rai. Să ştiţi că diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. El fuge de noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării de duhovnic.
Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fă ce vrei: rugăciune, post, asceză, etc. – nu mântuiesc. Numai ascultarea mântuieşte. Cel care face ascultare se aseamănă cu Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe Cruce.
Duhovnicul poate să cadă. Cel care face ascultare nu cade niciodată. Duhovnicul va da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru dânsul, dar cel care face ascultare nu. Prin duhovnic vorbeşte Hristos. Se poate oare să cadă cineva câtă vreme se aseamănă în ascultare cu Hristos? Chiar dacă porunca duhovnicului e rătăcită, Dumnezeu, pentru ascultare, o va întoarce în folos sufletesc. Pe duhovnicul tău, aşadar, să-l vezi ca pe
Hristos. Să nu-l întristezi. L-ai întristat pe duhovnic, L-ai întristat pe Dumnezeu. Eu am experienţa personală a neascultării şi a constrângerii duhovnicului meu, Nichifor. L-am constrâns zicându-i: „Dacă nu facem aceasta … plec.” Părintele Nichifor a fost nevoit să accepte. Când m-am întors la chilia noastră, părintele mi-a spus: De ce, măi copile, m-ai silit să facem lucrul ăsta? După ce mor eu, vei putea să faci ce vrei”.
Cu aceste cuvinte ale lui, înfricoşătoare şi biciuitoare, mi-a arătat că m-am îndepărtat de Dumnezeu. Am pierdut rugăciunea pentru mult timp. Nu numai că am pierdut harul rugăciunii, însă am fost şi „biciuit” de Dumnezeu.
Ştii ce canon se primeşte dacă-l forţezi, dacă-l obligi pe duhovnic să facă ceva? E cu adevărat înfricoşător.

Sfinte Părinte Serghie roagă-te pentru noi

Condac 11:

Făcătorului de bine Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine cu darul facerii de minuni, cântare de laudă îi aducem, iar tu, ca cel ce cu al Său dar de chinuri ne slobozești neîncetat, îi aduci mulțumire strigându-l: Aliluia!

Icos 11:

Făclie purtătoare de lumină, întregii lumi te-ai arătat, căci o luminezi cu raza Soarelui neîncetat și împreună cu cetele cele fără de trup acum tu locuiești unde de lumina Sfintei Treimi te îndulcești, strălucindu-ne și nouă celor ce-ți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai ajuns la înalțimea virtuților dumnezeiești;
Bucură-te, că acum în cer tu locuiești.
Bucură-te, că din sălașurile pământești tu te-ai mutat;
Bucură-te, căci ca o mângâiere, moaștele tale ne-ai lăsat.
Bucură-te, că la ele toată boala vindecare a găsit;
Bucură-te, că de ele diavolii sunt izgoniți.
Bucură-te, că bucurie aduc celor scârbiți;
Bucură-te, că sufletul la împăratul ceresc s-a suit.
Bucură-te, căci rugător fierbinte cu toții noi ne-am dobândit;
Bucură-te, cel ce cererile de folos le împlinești.
Bucură-te, căci cu puterea ta, pe cei potrivnici biruiești.
Bucură-te, Serghie, grabnicule ajutător și de multe minuni făcător!