Spiritual life

Sfântul Siluan Athonitul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”





Hristos a înviat, 

Continuam să citim scrierile Sfântului Siluan.

Cine are cartea și citește face bine, aceasta și este intenția mea – să vi-l fac cunoscut pe Sfântul Siluan. Cei care îl cunosc și au citi textele lui cuprinse întro-o singură carte, iși amintesc de ele mulți ani și din nou simt nevoia să le recitească. Pentru că ceea ce ne-a lăsat Sfântul Siluan este ușor de citit și totodată surprinde faptul că el este citit de toți, de cei simpli și de cei învățați. 

Să citim împreună 5-7 minute. 






Mare este slava Domnului că ne iubește atât de mult, și această iubire se face cunoscută prin Duhul Sfânt.

Sufletul meu tânjește după Domnul și îl caut cu lacrimi.

Cum aș putea să nu-L caut? El mi S-a arătat prin Duhul Sfânt și inima mea s-a îndrăgostit de El. El a atras sufletul meu și acesta tânjește după El.

Sufletul se aseamănă unei mirese, iar Domnul – Mirelui; și ei se iubesc mult unul pe altul și suspină unul după altul. In iubirea Lui, Domnul tânjește după suflet și se mâhnește dacă acesta n-are loc în el pentru Duhul Sfânt; dar sufletul care a cunoscut pe Domnul tânjește după El, căci în El e viața și bucuria lui.

Viața în păcate e moartea sufletului, dar iubirea lui Dumnezeu e raiul desfătărilor în care trăia înainte de cădere părintele nostru Adam.

„Adame, părintele nostru, spune-ne cum iubea sufletul tău pe Dumnezeu în rai?”

A cunoaște acest lucru e cu neputință și abia sufletul care a gustat iubirea lui Dumnezeu îl poate înțelege întrucâtva.

Dar Maica Domnului, cum iubea Ea pe Domnul Fiul Ei?

Nimeni dintre oameni nu poate ști aceasta decât numai Ea însăși. Dar Duhul lui Dumnezeu ne învață iubirea. Și în Ea a fost și este același Duh al lui Dumnezeu, Care este Iubire, și de aceea cine cunoaște pe Duhul Sfânt poate înțelege în parte și iubirea ei.

Ce fericiți suntem noi creștinii: ce Dumnezeu avem!

Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei nu văd lumina veșnică și după moarte merg în întunericul cel veșnic. Noi știm despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinților ce este în cer și ce este în iad.

 

Oameni nenorociți și rătăciți! Ei nu pot ști care e adevărata bucurie. Se veselesc uneori și râd, dar râsul și veselia lor se prefac în plâns și întristare.

Dar bucuria noastră e Hristos. Prin pătimirile Lui El ne-a scris în cartea vieții, și în împărăția cerurilor vom fi veșnic împreună cu Dumnezeu, vom vedea slava Lui și ne vom îndulci de ea.

Bucuria noastră e Duhul Sfânt. Cât e de dulce și de drag! El dă mărturie sufletului de mântuirea lui.

O, fraților, vă rog și vă implor în numele milostivirii lui Dumnezeu, credeți în Evanghelie și în mărturia Sfintei Biserici și veți gusta încă de aici, de pe pământ, fericirea raiului, căci împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru [Le 17, 21]; iubirea lui Dumnezeu dă sufletului raiul. Mulți prinți și vlădici și- au părăsit scaunele lor după ce au cunoscut iubirea lui Dumnezeu. Și lucrul e de înțeles, pentru că iubirea lui Dumnezeu e aprinsă; prin harul Sfântului Duh, ea îndulcește sufletul până la lacrimi și nimic pământesc nu se poate asemăna ei.

Cele pământești pot fi cunoscute prin mintea omenească, dar Domnul și toate cele cerești se cunosc numai prin Duhul Sfânt și nu pot fi cunoscute numai cu mintea simplă.

Cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, acela uită pământul ca și cum n-ar mai fi, dar după rugăciune își ridică ochii și îl vede din nou.

Fraților, în împărăția cerurilor sfinții văd slava lui Dumnezeu, noi însă să ne smerim și Domnul ne va iubi și ne va da pe pământ tot ce e de folos pentru suflet și trup, și ne va descoperi toate tainele.

Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunurilor pământești și au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ. Mulți vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcătuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu. Domnul însă nu ne-a vorbit despre soare, ci ne-a descoperit despre Tatăl și împărăția cerurilor. El a spus că în împărăția Tatălui Său drepții vor străluci ca soarele [Mt 13, 43]; și Scriptura spune că Domnul va fi Lumina în rai [Ap 21, 23; 22, 5] și Lumina Domnului va fi în sufletul, în mintea și în trupul sfinților.

Trăim pe pământ și nu-L vedem pe Dumnezeu și nu-L putem vedea. Dar dacă Duhul Sfânt vine în sufletul nostru, atunci îl vedem pe Dumnezeu așa

 

cum L-a văzut Sfântul Arhidiacon Ștefan. Prin Duhul Sfânt, sufletul și mintea recunosc îndată că acesta este Domnul. Așa a recunoscut prin Duhul Sfânt Sfântul Simeon pe Domnul în micul prunc [adus la templu]; tot așa a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și Sfântul Ioan Botezătorul și a trimis poporul la El. Dar, fără Duhul Sfânt, nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu, nici ști cât de mult ne iubește. Și, deși citim că El ne-a iubit și a pătimit din iubire pentru noi, noi ne gândim la aceste lucruri cu mintea, fără a înțelege și cu sufletul nostru, așa cum se cuvine această iubire a lui Hristos; dar, atunci când ne învață Duhul Sfânt, înțelegem în chip limpede și simțit această iubire și ne facem asemenea Domnului.

Milostive Doamne, învață-ne pe noi toți prin Duhul Tău Cel Sfânt să trăim după voia Ta, ca toți să Te cunoaștem în Lumina Ta pe Tine, adevăratul Dumnezeul nostru, fiindcă fără Lumina Ta nu putem înțelege plinătatea iubirii Tale. Luminează-ne prin harul Tău și el va aprinde inimile noastre de iubire pentru Tine.





Sursa: Sfântul Siluan Athonitul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”

Lasă un răspuns