Ieromonah Nectarie (R.) CANONUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII STUDIU TEOLOGICO – LITURGIC



Capitolul II. Canonul Sfintei Împărtăşanii


2.1.1 Structura

Canonul Sfintei Împărtăşanii  şi conţinutul său cuprinde  în primul rând rugăciuni  de cerere. În prima parte a canonului Sfintei Împărtaşanii predomină rugăciunile de cerere. Ele sunt    adresate    către    Domnul    Iisus    Hristos    şi     către     Maica     Domnului.    Cântarile, condacele şi stihurile au toate caracterul rugăciunilor de cerere.

De asemenea, Canonul de Împărtăşanie are şi părţii latreutice. Astfel, preamărirea lui Dumnezeu se găseşte în prima parte a canonului în formele de :  Slavă… şi Şi acum…;  Axionul Maicii Domnului. În partea a doua a canonului, cea care după indicaţiile pentru preoţi, din Liturghier se citeşte dimineaţă,  după obişnuita slujbă a ceasurilor sunt cuprinşi  psalmii 22.  şi 23. şi 115 ca şi texte cu caracter de preamărire a lui Dumnezeu.

Actele liturgice sunt o altă componentă a Canonului Sfintei Împărtăşanii. După psalmii de introducere, în partea a doua a canonului, după Slavă la Aliluia, ca acte liturgice  asunt indicate trei metanii. De asemenea, după troparele următoare şi Doamne miluieşte de 40  de ori, găsim indicaţia- cu metanii, câte vom putea.

Funcţia didactică apare şi este dezvoltată în Canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtăşanii. Această funcţie o are scurtul stih care  precede  cele  12  rugăciuni  : “Trupul Stăpânului vrând să-l primeşti spre hrană, fii cu frică să nu te arzi că foc este…mergi şi cu cei ce te-au mâhnit te împacă şi aşa îndăzneşte de ia hrană sfântă”…

Rugăciunile de mulţumire apar de asemenea şi ele foarte bine dezvoltate în acest Canon. În partea a treia a canonului sunt cuprinse rugăciunile cu caracter de mulţumire şi preamărire a lui Dumnezeu.

Locul predominant din punct de vedere cantitativ îl ocupă rugăciunea, în diferitele ei variante : de iertare, de cerere şi de mulţumire. Ca temă principală, canonul urmăreşte conştientizarea păcatelor, mărturisirea lor către Dumnezeu, exprimarea părerilor de rău pentru neputinţa personală, din cauza căreia acestea au fost săvârşite şi cererea harului lui Dumnezeu pentru a le putea depăşi. În partea a treia a canonului, cea de mulţumire, ca temă principală  avem mulţumirea către Dumnezeu şi punerea încrederii totale, a nădejdii depline în ajutorul harului lucrător pe care l-am primit prin Sfintele Taine.



hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns