Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
mai 27, 2019
Dacă citim adesea din înțelepciunea oamenilor înțelepții, începe și la noi personal să se arate o tendință spre înțelepciune. Să zicem așa: Activitățile [bune sau rele] devin obișnuințe și mod de viețuire, iar aceasta formează caracterul omului cu care el trece în veșnicie. Unii cred că este timp dar aceasta este o mare minciună a spiritelor căzute. Adevărul este că cel ce nu face acum-azi nu face nicicând.
Așa că legătura cu înțelepciunea te face să tinzi spre ați însuși înțelepciunea și a deveni însuți înțelept cum te dorește Dumnezeu.
Și din nou, aceasta este una dintre propunerile acestui blog – câte puțin citind să ne îndreptăm direcția dorită.
Capitolul 5
1. | Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule. |
2. | Nu urma dorinţelor şi tăriei tale, ca să umbli în poftele inimii tale. |
3. | şi să nu zici: Cine mă va smeri sau cine mă va supune? Că Domnul nu va întârzia să te pedepsească. |
4. | Să nu zici: Am păcătuit şi ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este îndelung-răbdător. |
5. | Pentru curăţie să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate. |
6. | Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele. |
7. | Că mila şi mânia de la El sunt şi peste cei păcătoşi va odihni mânia Lui. |
8. | Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. |
9. | Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. |
10. | Nu te încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi vor folosi în ziua judecăţii. |
11. | Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi. |
12. | Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. |
13. | Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. |
14. | De ştii, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură. |
15. | Mărirea şi batjocura sunt în vorbă şi limba omului îi face să cadă. |
16. | Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu vicleni. |
17. | Că peste fur este ruşine şi o grea ocară peste cel cu două limbi. |
18. | Să nu greşeşti nici în lucrurile mari, nici în cele mici. |