„Filocalia”

Texte preluate din „Filocalia vol. 7”

Grigorie Sinaitul

Privitor la conţinutul scrierilor sale, acestea îl arată pe autorul lor nu numai un practician empiric al unei „metode a rugăciunii inimii”, cât şi un mare exeget al ei. Sfântul Grigorie îmbrăţişează cu gândirea lui  o gamă foarte largă de teme de viaţă duhovnicească care se întinde de la cele mai înalte vârfuri ale reflexiunii privitoare la Dumnezeu şi la întâlnirea minţii cu Sfânta Treime în altarul cel mai lăuntric al fiinţei omeneşti, până la cele mai concrete detalii ale fenomenelor  vieţii trupeşti. El şi-a asimilat reflexiunea asupra vieţii duhovniceşti a lui Macarie, Diadoh, Marcu Pustnicul, Sfântul Simeon Noul Teolog, dar şi înalta gândire teologică a lui Dionisie Areopagitul şi a Sfântului Maxim Mărturisitorul. El face o sinteză între cei dintâi şi cei din urmă dar nu se opreşte aici, ci aplicând totul la rugăciune şi la efortul de curăţire de patimi, se dovedeşte poate cel mai subtil analist al mişcărilor psihice şi spirituale ale fiinţei umane

El aduce lămuriri de caracter evident asupra căldurii duhovniceşti care însoţeşte rugăciunea curată şi asupra celei înşelătoare şi păcătoase; se dovedeşte un adversar neîndurat al nălucirilor şi al tuturor formelor de amăgire spirituală, un susţinător al experienţei celei mai subtile ŗi mai autentice a prezenţei lui Dumnezeu. Înţelege trebuinţa alternării cântării, cu rugăciunea inimii, la începători. Merge până la cele mai mici detalii în explicarea legăturilor bune şi rele dintre suflet şi trup. În acelaşi timp Grigorie Sinaitul manifestă o spiritualitate de mare echilibru, o smerită reţinere de la formulările teologice prea îndrăzneţe. El cere să conceapă lumina văzută în rugăciune ca dincolo de orice materialitate; el nu cere o strângere a nărilor la respiraţie, ci numai a gurii, ca să nu rămână căscată şi să facă pe om distrat. Nu leagă prea strâns rugăciunea inimii de o metodă tehnică. El nu cunoaşte în mod explicit nici învăţătura despre deosebirea între fiinţa şi energiile necreate ale lui Dumnezeu, învăţătură pe care o va dezvolta Sfântul Grigorie Palama, obligat de necesitatea apărării experienţelor harismatice trăite de isihaşti, pentru a nu fi incluse energiile ce le provoacă în ordinea creaturilor.

Dacă Sfântul Grigorie Palama este vulturul care atinge înălţimile ameţitoare ale învăţăturii despre Dumnezeu şi ale îndumnezeirii omului, Sfântul Grigorie Sinaitul este maestrul analizelor subtile ale mişcărilor lăuntrice ale fiinţei umane.

ˇ     Este cu neputinţă să fie cineva, sau să se facă, după fire, raţional, fără curăţie şi nestricăciune. Căci pe cea dintâi a pus stăpânire deprinderea neraţională, iar pe cea de a doua (pe nestricăciune), starea de nestricăciune a trupului.

ˇ     Raţionali după fire s-au arătat numai sfinţii prin curăţie. (Părinţii nu separă planul etic de cel raţional; deplin raţional este sfântul. El şi-a recâştigat privirea şi judecata netulburată de patimi, adică de patimi. Câtă vreme mai este o pornire spre păcat în om, nu este nici deplin raţional. Firea însăşi nu şi-a câştigat integritatea, rectitudinea şi profunzimea ei pe plan raţional, pentru că nu şi-a recâştigat transparenţa ei firească spre infinitatea dumnezeiască.) Căci raţiune curată nu a avut nici unul dintre înţelepţii întru ale raţiunii, dat fiind că şi-au stricat raţiunea de la început prin gânduri. Fiindcă duhul pământesc şi mult vorbitor al înţelepciunii lumii acesteia, apropiind raţiunile de cei mai cunoscători, iar gândurile de cei mai neînvăţaţi, pricinuieşte împreuna lor locuire, lipsindu-i pe oameni de înţelepciunea ipostasiată şi de vederea ei, sau de cunoştinţa neîmpărţită şi unitară. (Toată cunoştinţa a devenit dispersată în urma căderii. Învăţaţii cunosc raţiuni separate ale lucrurilor, cei neînvăţaţi  îşi fac fel de fel de gânduri amestecate cu patimile. Acestea produc o conlocuire de idei, de multe ori plină de contradicţii, dar nu un întreg unitar. Nu se cunoaşte înţelepciunea ca Persoană supremă, din care pornesc toate raţiunile şi în care se unifică toate şi în unire cu care se unesc toţi. Tema este luată de la Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sfântul Grigorie Sinaitul se dovedeşte un om introdus în gândirea cea mai înaltă a Părinţilor.)

Sursa: Filocalia.ro



hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns