Spiritual life

Gânduri despre un text pe care voiam să-l postez pe blog și m-am lăsat


Voiam să scriu ceva despre situația actuală în Biserică, despre titulatura de „Ecumenic”a Patriarhului de Constantinopol, despre tendințele neo-papale care se arată, despre sensul acestor titulaturi pe care le poartă Patriarhii și Papa Romei, dar, am renunțat să mai postez textul aici pe blog. L-am recitit, și corectat gramatic cât am putut, din punct de vedere teologic și canonic este corect dar ceva îi lipsește, și aceasta lipsă m-a determinat să nu-l fac public.

Mi-am dat seamă că despre toate lucrurile din Biserică și despre celelalte dominațiuni creștine și religii trebuie să scrii având duhul păcii. Înțeleg că poți să scrii corect doar dacă te rogi continuu și dacă ai smerenie, milă și dragoste de oameni.
Poți să ai și dreptate în ceea ce susții, dar în același timp să nu fi în duhul părinților. Când ei scriu despre schismă simți durere, când ei spun despre îndepărtarea unora de Biserică arată ruperea unei comuniuni de iubire dumnezeiască.

Când voi simți că pot să scriu ceva ce cu adevărat poate să-i ajute pe vreunii, voi relua scrierea acelei critici pozitive. Cumva nu este necesară doar întărirea pozițiilor și tratarea lucrurilor apologetic, în sensul să aperi adevărurile Bisericii, ci se cere o apologie iubitoare care întărește poziții utile pentru toți.

Mă gândesc la Preafericitul Daniel, care zilele trecute a știut să vorbească nici mult nici puțin. Ci să arate simplu prezenta Bisericii Ortodoxe în Uniunea Europeană alături de o altă tradiție occidentală – romano-catolică.

Cum va fi venit oare Apostolul Paulus (Pavel în română dar îmi place foarte mult varianta latină) în Roma să predice oamenilor de atunci credința în Hristos, cu câtă pace, liniște și smerenie? Unde ești Sfinte Apostole Paul să ne spui cum ai întemeiat Sfinția Ta Biserica din Roma, spune-ne să ne bucurăm.

Lasă un răspuns