Exerciții spirituale de smerenie și mulțumire

Criticările preoților și episcopilor o înțelegem din prima, acestea fiind simple și clare – ceva nu e bine – iar oamenii și fără să le mai spună cineva ceva tot timpul își dau seamă ca ceva nu e bine. Dar ne scapă atâtea de multe lucruri foarte bune. Antrenați să vedem tot ce nu e bine și mânați de aceasta de firea noastră căzută, nemulțumită și stricată, ne scapă totul ce-i bine. De exemplu: ca Biserica Lui Dumnezeu să poată funcționa bine pe teritoriul României sau a altor țări, cineva trebui să administreze aceste lucruri. Câtă mulțumire ar trebui să le aducem episcopilor că ei fac aceste lucruri pentru noi? S-ar putea și mai bine? Bineînțeles că tot timpul se poate și mai bine. Dar dacă nu ar fi în tara aceasta poliția, legea și peste toate Biserica lui Hristos Fiul lui Dumnezeu care cârmuiește lumea în direcția bună, cum ar arăta viața noastră, oare nu ar fi însăși viața în pericol?

Însă, ne-am obișnuit cu hrană ciudată, articole negative, și de aceea am ajuns ca unii care nu știu să aducă nici odată mulțumire nici lui Dumnezeu nici oamenilor. Dar s-ar putea că în același timp tinerii să-și dorească copii care le vor fi foarte mulțumiți, bineînțeles, în timp ce tu nu ești mulțumit nimănui, iar părinții de acum criticând de dimineața până noaptea târziu tot ce se mișcă, așteaptă bineînțeles că copii lor le vor aduce mulțumire pentru tot binele pe care-l fac. Se pare că cam greu vor merge lucrurile dacă nu ne lăsăm întâi noi de aceasta stare de nemulțumire în mănăstiri iar oamenii din lume dacă nu-și scot odată cutiile acelea gălăgioase și rău-voitoare din sufragerii (TV) nici odată nu vor ajunge la scăparea de duhul acestei lumi plin de pelin și venin.

Cred ca cei care vor să vadă vreo mulțumire din partea cuiva ar trebui întâi să învețe să cultive o stare de mulțumire lui Dumnezeu și oamenilor, pe care vor putea să-o transmită și copiilor lor. Valabil și pentru superiorii locurilor monastice. Despre episcopi nu voi spune nimic pentru că pe ei nu am dreptul să-i sfătuiesc, doar dacă mi-ar cere sfatul. Ei sunt mai sus în altă categorie, nu de frați egali cu mine, ci în categoria de părinți duhovnicești. Mai sus de ei sunt sfinții și îngerii după cetele lor iar peste tot Dumnezeu în Treime.
Să-i ajute Dumnezeul nostru căruia slujim toți să le săvârșească pe toate spre gloria Lui.


Lasă un răspuns