Lună: septembrie 2019

Din experiența Părinților

Un text al Schiarhimandritului Sofronie (Saharov), Sfânta mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul, Anglica, Essex.


Ca să scăpați de demoni si de gândurile rele, trebuie să spuneți: „Sunt mai rău decât toți; sunt mai netrebnic decât orice dobitoc și decât orice fiară”

Cel care vrea să se roage cu minte curată, nu trebuie să afle noutățile ziarelor, să nu citească cărți fără legătură cu viața noastră duhovnicească, mai ales cele care stârnesc patimile, și să nu cerceteze din curiozitate cele care privesc viața celorlalți. Toate acestea aduc în minte gânduri străine, iar când omul încearcă să le lămurească, ele și mai mult tulbură și îngreuiază sufletul.

Când sufletul va fi învățat de Domnul despre dragoste, atunci se tânguiește pentru toată lumea, pentru toată zidirea lui Dumnezeu și se roagă ca toți să se pocăiască și să primească Harul Sfântului Duh. Dar dacă sufletul pierde Harul, pleacă dragostea de la el, pentru că fără Harul lui Dumnezeu este cu neputință să iubească cineva pe vrăjmași și atunci ies din inima sa gânduri viclene, așa cum spune Domnul (Matei 15, 19; Marcu 7, 21-22).
Fără smerenia lui Hristos nu se curăță mintea și niciodată nu se odihnește sufletul în Dumnezeu, ci este tulburat totdeauna de diferite gânduri, care împiedică contemplarea lui Dumnezeu. O, smerenie a lui Hristos! Cine te-a gustat, se avântă spre Dumnezeu cu nesaț zi și noapte.

O, cât de neputincios sunt! Am scris puțin și îndată am obosit, iar trupul vrea odihnă Și Domnul când era pe pământ „în trupul Său”, a cunoscut neputința omenească. Și El, Cel milostiv, se ostenea de călătorie și dormea în corabie în vremea furtunii. Iar când L-au trezit Ucenicii, a poruncit mării și vântului să tacă și s-a făcut liniște mare. Tot astfel și în sufletul nostru, când chemăm Numele Domnului se face liniște mare. Dă-ne, Doamne, să Te slăvim până la ultima noastră suflare!
În înșelare cade cineva fie din lipsă de experiență, fie din mândrie. Dacă este din lipsă de experiență, Domnul îl vindecă degrabă pe cel care s-a înșelat, dar dacă este din mândrie, atunci sufletul va suferi multă vreme, până când va învăța să se smerească. Numai atunci va fi vindecat de Domnul.

Cădem în înșelare atunci când credem că suntem mai înțelepți și mai experimentați decât ceilalți, chiar și decât duhovnicul nostru. Așa am cugetat și eu în lipsa mea de experiență și pentru aceasta am suferit. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu din inimă pentru că, în felul acesta, m-a smerit și m-a dojenit și nu Și-a luat mila Sa de la mine. Și acum mă gândesc că fără spovedanie la duhovnic nu este cu putință să ne slobozim de înșelare, pentru duhovnicului i-a dat Dumnezeu harul „de a lega și a dezlega”.
Dacă vezi lumină înlăuntrul sau în jurul tău, să nu crezi în ea, dacă nu simți că ai, în același timp, umilință și dragoste pentru Dumnezeu și aproapele tău. Însă nu te teme, ci smerește-te și lumina aceea va dispare.
Dacă vezi vreo vedenie sau imagine sau un vis, nu te încrede în aceasta, pentru că de este de la Dumnezeu, te va lumina Domnul pentru aceasta. Sufletul care nu a gustat Duhul Sfânt, nu poate distinge de unde vine vedenia. Vrăjmașul dă în suflet o „simțire plăcută” amestecată cu slava deșartă, și din aceasta se face arătată înșelarea.
Părinții spun că atunci când vedenia este de la vrăjmașul, sufletul simte tulburare sau frică. Însă aceasta se întâmplă numai în sufletul smerit care se consideră nevrednic pentru vedenii. Dar cel plin de slavă deșartă se poate să nu simtă nici frică, nici tulburare, pentru că dorește vedeniile și se consideră vrednic, și tocmai pentru aceasta îl înșeală ușor vrăjmașul.
Cele cerești se cunosc cu Duhul Sfânt, iar cele pământești prin metode naturale. Se înșeală cel care încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu cu mintea firească, cu știința, pentru că Dumnezeu se cunoaște numai prin Duhul Sfânt.

Dacă vezi demoni cu mintea, smerește-te și încearcă să nu vezi, și aleargă cât poți mai repede la duhovnicul tău, căruia te-ai predat. Spune-i toate și atunci Domnul te va milui și te vei izbăvi de înșelare. Dar dacă tu crezi că știi mai multe despre viața duhovnicească decât duhovnicul tău și încetezi să-i mai spui cele ce ți se întâmplă, din pricina acestei mândrii Dumnezeu va îngădui fără îndoială o ispită ca să te cumințească.
Să-l războiești pe vrăjmașul cu smerenia. Când vei vedea că o altă minte se luptă cu mintea ta, smerește-te și va înceta războiul. Dacă ți se va întâmpla să vezi demoni, nu te teme, ci smerește-te pe sine și demonii vor dispărea. Iar dacă te va cuprinde frica, vei suferi o oarecare vătămare. Să fii bărbătos. Să-ți aduci aminte că Domnul te vede dacă-ți pui nădejdea în El.
Pentru ca sufletul să dobândească odihnă dinspre demoni, trebuie să spună: „Sunt mai rău decât toți; sunt mai netrebnic decât orice dobitoc și decât orice fiară”. Așa cum oamenii intră și ies din casă, tot astfel și gândurile vin, dar pleacă, dacă nu le primim.

Dacă gândul îți spune, „fură”, iar tu asculți, în felul acesta dai stăpânire demonului asupra ta. Dacă gândul îți spune, „mănâncă mult, până te vei sătura”, iar tu mănânci mult, atunci iarăși te stăpânește demonul. Și astfel, dacă gândul fiecărei patimi te biruiește, vei ajunge locuința demonilor. Dar dacă începi cu cuvenita pocăință, atunci demonii vor începe să tremure și vor fi nevoiți să fugă.

Arhimandrit Sofronie (Saharov) Athonitul,
de la Sfânta Mănăstirea a Sfântului Ioan Prorocul, Anglia



Nouă biserică de la Mănăstirea Sfinților Arhangheli, Celie, gândită de Sfântul Iustin (Popovici) Noul Theolog a fost sfințită

A fost târnosită biserica înălțată potrivit testamentului Sfântului Iustin Popovici în Mânăstirea Celije

„Această slujbă este o bucurie pentru Eparhia de Valjevo, din Vranje, de unde provine Părintele Iustin (Popovici), a tuturor Bisericilor noastre locale, dar și a tuturor celor care constituie Ortodoxia universală. Într-adevăr, acest gigant aparținea nu numai poporului sârb; el nu doar că era Părintele duhovnicesc și teologul Bisericii Sârbe, ci era și un luminător al întregii lumi creștine ortodoxe.

Dacă a existat un om al neamului nostru și al timpului nostru, care a ascultat cu atenție chemarea lui Hristos și I-a răspuns cu toată ființa, acesta a fost Sfântul Iustin din Celije și Vranje. care provenea dintr-o familie care dăruia șapte generații de preoți, crescut în rugăciune, lângă Mănăstirea Sfântul Prohor, din Pčinje. Pe lângă studiile sale la Belgrad și în străinătate, principalul izvor al viețuirii sale a fost harul lui Dumnezeu.

Toți cei care ați avut ocazia, și eu mă număr printre cei care au avut-o, își amintesc cum slujea. Nu aici, în această biserică, la care el tânjise atât de mult, la care aspirase atât de mult și pe care o lăsase ca testament pentru urmașii săi duhovnicești și pentru Mănăstirea sa din Celije. Ne amintim cu ce lacrimi și suspinuri se ruga în timpul slujbei, cu ce ardoare stătea sufletul său în fața Domnului, ca o lumină într-o noapte întunecată. Tot astfel, ne amintim omiliile sale, predicile sale liturgice. El a predicat în modesta Biserică Sfinții Arhangheli, din Celije, cel mai adesea în fața unui număr relativ mic de călugărițe și a unor oameni din satele vecine, iar aceasta într-un mod atât de inspirat, cu atâta dragoste de adevăr, încântător, ca să spunem astfel, pentru suflete ascultătorilor. Nu ar fi vorbit altfel dacă ar fi oficiat slujba la Sfânta Sofia din Constantinopol, la Biserica Sfântul Isaac din Sankt Petersburg sau la Catedrala Mântuitorului Hristos din Moscova.

Starețul Iustin știa că mărturisirea iubirii, dreptății și adevărului lui Hristos a fost sarcina lui eternă. În persoana Sfântului Iustin realizai ceea ce el spunea despre Sfântul Înaintemergător al Domnului, Ioan Botezătorul, și despre alți sfinți, și anume că în ei sunt adunate darurile Duhului Sfânt și toate faptele ascete înalte, care se rezumă la faptele înalte ale credinței și dragostei față de Domnul Iisus Hristos, Sfânta Treime, dar și de creația lui Dumnezeu și de aproapele.

El a fost purtătorul harului lui Dumnezeu, dar și al ascezei. Sfântul Iustin a fost apostolul timpului său, o evanghelie vie, cea care mărturisește cu întreaga sa ființă și se răspândește în întreaga lume. Dacă vine vorba despre mărturisire credincioasă, despre el este vorba. Dacă trebuie să mergem până la suferință pentru credința lui Hristos, acolo se află și el. Dar este cunoscut și mai mult în lume, ca teolog, Părinte și doctor al Bisericii vremurilor noastre. El este exemplul viu al unui ascet care exprimă teologia și al unui teolog care este ascet.

La fel cum cuvintele Părintelui Iustin, pe când era în viață, i-au inspirat pe cei care L-au căutat pe Dumnezeu, tot așa cărțile sale fac acest lucru și, cu atât mai mult, sfintele sale moaște”.

(Traducerea unui cuvânt rostit de Episcopul Irineu de Backa la Slujba de târnosire a Bisericii Sfântul Sava, din Mănăstirea Celije, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea și 40 de ani de la trecerea la cele veșnice ale Sfântului Iustin Popovici – înălțată potrivit testamentului sfântului, în cinstea Sfântului Sava, Sfântului Mucenic Iustin și a Sfintei Maria Egipteanca, acolo unde sfântul Iustin Popovici a viețuit trei decenii. Sfânta Liturghie a fost oficiat€ de Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru și Litoral, de Arhiepiscopul Marc de Berlin și Germania (Biserica Rusă din Afara Granițelor), Episcopul Irineu de Bačka, Episcopul Pahomie de Vranje, Episcopul Ioan de Sumadia, Episcopul Teodosie de Ras și Prizren, Episcopul David de Kruševac, Episcopul Heruvim de Osijek și Baranja, Episcopul Isihie de Mohács, Episcopii Emeriți Ioan de Niš și Atanasie de Zarumlié-Herțegovina și Episcopul Milutin de Valjevo.)

Un material video poate fi văzut la (adresa).

Sursa: Lăcașuri Ortodoxe

Gândul de luni-dimineață

Bună dimineața, iubiților,


încep activitățile de luni. Hristos Salvatorul, care a adus soluții pentru toate problemele omenirii și care le-a și rezolvat dând omenirii o nouă perspectivă cerească asupra existenței, ne-a învățat pe pământ trăind prin Sfinții Apostoli iar după aceea prin Duhul Sfânt, cum să trăim, ce să gândim, cum să viețuim, cum și cui să lucrăm. Fiul lui Dumnezeu ne-a dat o perspectivă și viziune angelică și divină asupra vieții și activităților. De aceea iubiților mergeți și slujiți lui Dumnezeu, faceți-vă datoriile pentru dragostea lui și în numele lui. Împliniți totul cu dragoste și cu râvnă, cu gândul la Dumnezeu pe care-l iubiți și care vă iubește. Îndepliniți-vă activitățile cu tragere de inimă, serviți împărăției eterne, comportați-vă ca niște cetățeni vrednici ai împărăției viitoare a lui Hristos, fiți membri vrednici ai acestei comunități divine.

Despre liniștea nopții

Zgomotul este prezent peste tot, în orașele mari și mici, pe străzi, în mănăstirile mari care trebuie să fie continuu renovate și întreținute. De aceea noaptea este neîntrecută în frumusețea liniștei sale. Liniștea nopții este ideală pentru studiu, încă mai mult pentru rugăciune – la unii care și-au dedicat viața acestei activități dumnezeiești. De aceea citim că unii sfinți, mânați de dorul după liniștea nopții și ajutați de harul lui Dumnezeu, ajungeau să doarmă doar câteva ore. Ei spuneau că: „Noaptea nu a fost creată de Dumnezeu pentru somn ci pentru rugăciune.”

Ce fericiți au fost acei oameni care puteau să gândească, să vorbească și să trăiască astfel.

Oamenii mari poartă lupte mari

Nu este o mai mare și mai sfântă luptă decât lupta aceea pentru o viață creștină, care în fiecare zi se arată în felul ei, iar duminica se arată în prezența la Sfânta Liturghie.
Se arată această mare luptă creștinească, această nevoință a unei dragoste divine – se arată – în deplina participare la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, anume prin slujire după preoția universală care exista în Biserica lui Hristos și pe care o au toți creștinii botezați. Ei duhovnicește, mental și intelectual, dar și fizic în Biserica/Adunare/Comuniune stând, dimpreună cu forțele cerești spiritual Preasfintei Treimi slujesc. La aceasta slujire îngerească și dumnezeiască, cum am spus, că să fie lucrarea creștinului deplină, se adaugă și împărtășirea creștinului de-Dumnezeu-iubitor cu Sfintele Taine ale lui Hristos, din care se revarsă viața eternă.

Așa este lupta aceasta cu adevărat mare, căci ea dă acestei vieți sens și valoare adevărată, apropiind-o de viața viitoare și făcând-o parte a acesteia. Iar de cei fricoși, mici și leneși să nu vorbim acum, căci și timpul care a mai rămas este puțin.

În privința aceasta să-l consultăm pe Sfântul Nicodim din Muntele înalt al Athosului, căci ei a vorbit despre acestea; după ce l-au prigonit și l-au nedreptățit cât au putut și cât a îngăduit Dumnezeu, Sfânta Biserica Orthodoxă l-a canonizat. El a ținut steagul la înalțime în timpurile când alții robeau tradițiilor neverificate și fără un suport theologic.