Zi: 22 octombrie 2019

„Lucrarea minții”

Citim mai departe din cartea mistică a monahismului Bisericii Ortodoxe despre lucrarea minții...



Lucrarea minţii PARTEA I

DESPRE RUGĂCIUNEA OMULUI CARE S-A ÎNSINGURAT ÎN CĂMARA INIMII SALE, ÎNVĂŢÂNDU-SE ŞI RUGÂNDU-SE ÎN TAINĂ

Cuvânt înainte

Printre dvs. se află mulţi, care nu ştiu în ce anume stă lucrarea cea lăuntrică a omului cugetător de Dumnezeu precum nu înţeleg nici ce este cugetarea de Dumnezeu. Aceştia nu ştiu nimic despre rugăciunea ce se face cu mintea, socotind că se cuvine să ne rugăm numai cu acele rugăciuni care se află scrise în cărţile bisericeşti. Cât despre tainica vorbire pe care o săvârşeşte omul cu Dumnezeu  în adâncul inimii sale şi despre foloasele care decurg dintr-însa, aceştia, câtuşi de puţin nu le cunosc şi nici n-au gustat această dulceaţă duhovnicească. Precum este un orb din naştere care doar aude despre lumina soarelui, dar nu ştie ce anume este această lumină, asemenea sunt şi cei care numai aud despre învăţăturile cele cugetătoare de Dumnezeu şi despre rugăciune, dar de înţeles nu le înţeleg. Din pricina grosimii simţirii lor, ei se lipsesc de multe bunătăţi duhovniceşti şi rămân în urmă pe calea acestor fapte bune, care duc spre o stare desăvârşită, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, spre îndrumarea celor simpli, înfăţişăm aici câteva lămuriri despre învăţătura lăuntrică şi despre rugăciunea cea cugetătoare de Dumnezeu, pentru ca doritorul unor asemenea lucruri să înceapă, cu ajutorul Celui Prea Înalt, să le înveţe, fie câtuşi de puţin.

Învăţătura duhovnicească a omului celui dinlăuntru începe cu următoarele cuvinte ale lui Hristos: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău Celui într-ascuns” (Mat. VI, 6).

Sursa: Sbornicul

Consulul General al Statelor Unite în Salonic vizitează Muntele Athos

Consulul General al Statelor Unite în Salonic vizitează Muntele Athos
Potrivit informațiilor agenției Romfea, Consulul General al Statelor Unite în Salonic, Gregory W. Pfleger, a ajuns pe Muntele Athos pe 17 octombrie și a rămas acolo două zile, având o întâlnire cu organul monahal executiv al Muntelui Athos, la Karyes, înainte cu oduă zile de vizita în Sfântul Munte a Patriarhului Bartolomeu.

21 October 2019

INTEGRAL: Raportul susținut de Primatul Ieronim al Greciei, în cadrul recentei ședințe sinodale pe tema autocefaliei Bisericii Ucrainei

INTEGRAL: Raportul susținut de Primatul Ieronim al Greciei, în cadrul recentei ședințe sinodale pe tema autocefaliei Bisericii Ucrainei

Agenția de știri lăcașuri ortodoxe ne oferă mai jos traducerea textului complet al raportului prezentat la ședința specială a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a avut loc sâmbătă 12 octombrie 2019:

„Dragi frați întru Hristos,
Sfântul Sinod Permanent s-a ocupat de mai multe ori de problema Autocefaliei Bisericii Ucrainene. Rezultatul tuturor acestor opinii, reflecții și discuții a constat în transmiterea acestei chestiuni către comisiile sinodale ale Bisericii noastre și, mai precis, către Comisia pentru Chestiuni Doctrinare și Canonice și Comitetul pentru Relații Inter-Ortodoxe și Inter-Creștine, astfel încât să formuleze în comun propuneri către Sfântul Sinod (vezi Comunicat de presă al Sinodului permanent din 7 martie 2019). În acest scop, toate scrisorile, precum și textele primite au fost transmise acestor două comisii, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare la examinarea chestiunii. În cadrul altor sesiuni ale Sinodului Permanent s-au făcut referiri și la chestiunea Bisericii Ucrainei.

I. Pe 2 aprilie, cu ocazia vizitei delegației Patriarhiei Ecumenice în Arhiepiscopia Atenei și informării despre acest subiect, transmise membrilor Sfântului Sinod.
II. Pe 22 și 23 mai, cu ocazia scrisorii ÎPS Mitropolit Onufrie, prin care a invitat Biserica Greciei să participe la sărbătoarea sa onomastică;
III. 27 iunie și 27 august, odată cu citirea scrisorilor Mitropolitului Serafim de Cythera;

Între timp, pe 13 august, secretariatul a primit concluziile celor două Comisii Sinodale, precum și propunerile sub titlul „Chestiunea jurisdicției canonice a Sfintei Mitropolii de la Kiev”, care au fost citite în timpul sesiunii Sinodului Permanent din 28 august, în prezența președinților celor două comisii, Mitropoliților Damaschin de Didimotico, Orestias și Soufli și Ignatie de Demetrias.

Discuția cu privire la problema Ucrainei, din în timpul sesiunii din 28 august, a durat aproximativ 3 ore, iar cei doi Mitropoliți și frați întru Hristos, Mitropoliții de Didimotico și Demetrias, au examinat în detaliu problema cu ceilalți membri ai comisiilor, care le-au fost aproape, au răspuns la toate întrebările adresate de membrii Sfântului Sinod, fiecare dintre ei exprimându-și poziția personală în timpul sesiunii.
Concluziile celor două comisii, care sunt disponibile pentru cei care doresc să le consulte, au stabilit următoarele poziții nomocanonice.

I. Patriarhia Ecumenică nu a acordat niciodată Patriarhiei Moscovei competența statutului de Mitropoliei Kievului. El a acordat, cu actul din 1686, Patriarhului Moscovei dreptul de a exercita misiunea exarhală, conferindu-i, cu autorizarea și permisiunea Patriarhiei Ecumenice, dreptul de a hirotoni și de a întroniza persoana aleasă de adunarea clericilor și laicilor ca Mitropolit al Kievului, care urma să menționeze numele Patriarhului Ecumenic (canonul 120 din Cartagina).

II. Patriarhia Ecumenică are privilegiul de apelare (ekkléton), permis și prelaților din alte jurisdicții ecleziale, în cazul în care prelatul apelant ar dori să depună această cerere (can., 9, 17 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic).

III. Patriarhul Ecumenic a avut și are încă dreptul canonic și inviolabil de a îngriji și de a ajuta Bisericile Ortodoxe recunoscute și, de asemenea, datoria canonică de a lua inițiativele necesare pentru a preveni, anticipa sau chiar a face față tuturor amenințărilor sau proceselor periculoase la adresa corpului lor eclezial. Mai mult, istoria Patriarhiei Ecumenice de-a lungul vremurilor, reprezintă o dovadă a contribuției sale generoase și altruiste în cadrul tuturor Bisericilor recunoscute.

IV. Patriarhia Ecumenică are privilegiul unic canonic de a proclama autocefalia Bisericilor Ortodoxe locale (Georgia 1990, Cehia 1998, Polonia 1924, Grecia 1850, Serbia 1878, România 1885, Bulgaria 1945 etc).

Din păcate, Patriarhia Moscovei nu a participat la Sfântul și Marele Sinod din Creta, în 2016, și astfel nu a avut ocazia să discute problema proclamării autocefaliei, pierzând astfel posibilitatea de a discuta cu alte Biserici pe tema acordării autocefaliei.

V. Conform articolului 5 din Constituția în vigoare „Biserica Ortodoxă Greacă recunoaște că în fruntea ei se află Iisus Hristos și este în mod indisolubil legată la nivel doctrinal de Marea Biserică din Constantinopol și de fiecare Biserică Ortodoxă locală a lui Hristos”, respectând cu strictețe, asemenea acestora, sfintele canoane apostolice și sinodale, precum și sfânta tradiție. Este autocefală și administrată de Sfântul Sinod, compus din Mitropoliții actuali și de Sinodul Permanent care derivă din acesta și este compus, așa cum este prescris de Carta Constituțională a Bisericii, respectând ordinele Tomosului Patriarhal din 29 iunie 1850 și din Legea sinodală din 4 septembrie 1928″.

Concluziile comune ale celor două comisii sunt formulate după cum urmează:
„Ținând cont de toate elementele menționate mai sus cu privire la problema autocefaliei Bisericii Ucrainei din punct de vedere canonic, dar și legal, propunem cu evlavie să nu existe obstacole în recunoașterea autocefaliei Bisericii Ucrainene și, pentru asta, suntem de acord absolut și ca Biserica din Grecia să fie de acord cu deciziile Patriarhiei Ecumenice”.

După toate acestea, după cum s-a menționat în comunicatul de presă din 28 august, în urma unei discuții, Sfântul Sinod Permanent i-a recunoscut „Patriarhiei Ecumenice dreptul canonic de a acorda autocefalia, precum și privilegiul Primatului din Biserica Greciei de a aborda problema recunoașterii Bisericii Ucrainene”.

Dragi frați întru Hristos,
Cu toții știm foarte bine că organizarea administrativă a Bisericii, încă din timpurile apostolice, avea scopul de a proteja unitatea Bisericii la nivel local, periferic și ecumenic și de a descuraja sau preveni tendințele eretice sau schismatice care ar putea să amenințe unitatea corpului eclezial.

Cu toții știm foarte bine că organizarea administrativă a Bisericii a fost întotdeauna legată în mod indisolubil de instituția sinodală, pentru a asigura constant succesiunea apostolică a credinței și a hirotonirii. Mai mult, apostolii și succesorii lor, episcopii, sunt, prin excelență, purtătorii puterii transmise de Hristos întru garantarea validității Euharistiei Dumnezeiești în fiecare Biserică locală, precum și unitatea tuturor Bisericile locale în comuniunea de credință și legătura iubirii.

Cu toții știm foarte bine că răspândirea mesajului Evangheliei care privește mântuirea în Hristos a „tuturor neamurilor” (Sfânta Evanghelie după Matei: 28, 18-20) și „până la marginea pământului” (Faptele Sfinţilor Apostoli: 1, 7-8) a impus introducerea instituției canonice a autocefaliei de către Primul Sinod Ecumenic (325) în toate eparhiile romane ale lumii greco-romane, pentru controlul sinodal al alegerilor, hirotonirilor și judecării tuturor episcopilor fiecărei eparhii.

Cu toții știm foarte bine că anumite abuzuri flagrante comise de mitropoliți sau chiar de sinoadele provinciale au dus la ridicarea autocefaliei Mitropoliilor și la supunerea lor autorității excepționale a exarhilor eparhiilor romane sau a celor cinci Patriarhii, prin decizii Sinodale Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că toate popoarele care au fost convertite la Creștinism prin misiunea bizantină (georgieni, bulgari, sârbi etc.) au cerut ca Biserica Mamă a Patriarhiei Ecumenice să acorde autocefalie Bisericii lor, pentru a se întări identitatea lor națională.

Cu toții știm foarte bine că, după Reforma Secolului al XVI-lea, filosofii iluminiști au propus o ideologie secularizată, națională și de stat, care a influențat toate statele nou înființate ale popoarelor ortodoxe eliberate de sub ocupația otomană, exprimată prin nesocotirea autocefaliei lor ecleziale, eliminând astfel supunerea lor sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Ecumenică a acordat întotdeauna de bună voie și cu generozitate autocefalie Bisericii fiecărei țări independente, cu condiția să îndeplinească condițiile prealabile canonice, pentru a răspunde nevoilor pastorale directe și imperative ale țărilor ortodoxe secularizate, guvernate de puterea autoritară a statului. Pe de altă parte, Patriarhia Ecumenică nu a acordat statut de autocefalie eclezială popoarelor ortodoxe care nu aveau independență de stat.

Cu toții știm foarte bine că Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost supusă timp de mai multe secole guvernării dinastice, succesiv, a regatelor Poloniei și Marii Rusii, dar întodeauna aflându-se sub jurisdicția eclesială canonică a Bisericii Mamă, Patriarhia Ecumenică, întrucât nu a fost posibil ca aceste state să pună sub semnul întrebării jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Moscovei a dezaprobat cu tărie inițiativa Patriarhiei Ecumenice, revendicând autocefalia Bisericii Ucrainene, neconform canoanelor, ca și când ar aparține jurisdicției Patriarhiei Moscovei.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Ecumenică, fiind Biserica-Mamă plină de iubire a Mitropoliei din Kiev și a Întregii Ucraine, de un mileniu, nu numai că nu are niciun interes să proclame autocefalia Bisericii din Ucraina, dar, în plus, arată că Patriarhia renunță la jurisdicția sa eclezială pentru ca această mare Biserică de 40 de milioane de credincioși ortodocși să se integreze în rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale și să vină în comuniune cu ele, dezvoltând în același timp, liber, diaconia pastorală a credincioșilor din Ucraina, fără nicio intervenție externă.

Cu toții știm foarte bine că proclamarea autocefaliei ecleziale a Bisericii Ucrainene a fost benefică pentru Biserica Ortodoxă și foarte utilă pentru întărirea legăturilor dintre cele două Biserici autocefale Ortodoxe, a Marii Rusii și Ucrainei.

În acest sens, propun ca Biserica noastră să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe a Republicii Independente Ucraina.”

19 October 2019
Sursa: lăcașuri orthodoxe

His Eminence Bishop Irenaeus of Novi Sad and all Bačka, spokesman for the Orthodox Patriarchate of Belgrade: The position of the Orthodox Church of Serbia in relation to the Ukrainian schism

Orthodox Patriarchate of Belgrade issued a statement regarding the actions of the Church of Greece: „The schism was not started by the Russian Orthodox Church, but only by the Patriarchate of Constantinople, and for it’s eventual deepening and prolonging, responsibility will be carried by the Orthodox Church of Greece, which, after some resistance, has given in and has acted according to the instructions of Phanar, Washington and God knows who else.

It is still not too late: archbishop Jeronime of Athens still has maneuvering space to stop and not to add to even greater and more severe schism in the Orthodox Church. Never, and not even now, is not redundant to remind ourselves and others about the words of the holy fathers who teach that the sin of schism cannot be washed away even by the blood of martyr.

If Archbishop Jeronime does not wake up at this last hour, he will bear responsibility before God, Church and history together with the Patriarch Bartholomew, who, unfortunately, forgets that he is firstly the bishop of Constantinople, today Istanbul, and that title „Ecumenical Patriarch” actually refers to being the first bishop of the Byzantine „Ecumene (Universe)”, which was part of the official ideology of the Roman or Eastern-Roman Empire, this does not mean that he is the bishop of the whole Ecumene (Universe), meaning planet Earth, as they are trying to present it in this new, modernistic – we will be frank – heterodox church-political ideology of the Ecumenical Patriarchate, the Phanar, or however People wish to call it. The position of the Serbian Orthodox Church has been formulated by the Council of Bishops, it remains unchanged: unrepented Ukrainian schismatics – we do not recognize as members of the Church, even less as the canonical autocephalous Orthodox Church. ”

His Eminence Bishop Irenaeus of Novi Sad and all Bačka, spokesman for the Orthodox Patriarchate of Belgrade.


The source of the article: Orthodox Church