Sfântul Preacuviosul Justin Noul Theolog: Despre Dumnezeu Judecătorul

Dumnezeu a pus în aluatul ființei omenești plămada năzuinței după Hristos, încît omul – iar împreună cu el și în urma lui, întreaga făptură – să dorească și să tindă către El. Prin urmare, întreaga făptură este în miezul ei hristocentrică, năzuiește către Hristos ca spre centrul și scopul său firesc și veșnic (cf. Romani 8:19-23; Coloseni 1:16-17; Efeseni 1:4-5). În timp ce în lucrarea Sa ziditoare, mîntuitoare și sfințitoare, Dumnezeu Se arată ca un plugar, semănător și îngrijitor, în lucrarea Sa judecătorească El Se înfățișează ca un secerător și treierător. Este cu totul firesc ca Semănătorul ceresc, Cel ce seamănă din belșug sămînța veșnicelor adevăruri Dumnezeiești în pămîntul sufletelor omenești, să vină și să vadă cîtă din sămînța aceasta a putrezit în noroiul plăcerilor, cîtă s-a înăbușit în spinii patimilor, cîtă s-a veștejit în focul iubirii de păcat și cîtă a dat rod și poartă rod Dumnezeiesc; și să secere și să treiere spicele cele coapte ale grîului pămîntesc. Fiind însuși plugarul, semănătorul și îngrijitorul, El are dreptul să fie și secerătorul și treierătorul: dăruind oamenilor toate mijloacele trebuitoare pentru atingerea scopului orînduit de El vieții, Dumnezeu are dreptul să fie și Judecător. Ar fi o nedreptate de neiertat și o jignire și o tiranie dacă Dumnezeu S-ar fi înfățișat ca Judecător fără ca mai înainte să Se fi înfățișat ca Mîntuitor și Sfințitor. Nu ar avea dreptul să judece omul și omenirea un dumnezeu care nu ar fi voit ca mai întîi să le descopere oamenilor calea către viața veșnică, să le spună adevărul cel veșnic, să le dea mijloacele pentru mîntuirea de păcat, de moarte și de diavol; într-un cuvînt, un dumnezeu care nu ar fi vrut să le fie mîntuitor. Unui astfel de dumnezeu silnic omenirea ar fi avut dreptul ca, într-un suflet și într-un glas, să-i arunce în față ceea ce sluga cea rea i-a spus stăpînului său în pilda talanților (Matei 25:24 -25). Dacă Hristos ar fi fost un dumnezeu de felul acesta, nu ar fi trebuit să se creadă în El, fiindcă atunci El nu ar fi fost Dumnezeu adevărat, ci unul dintre neputincioșii dumnezei mincinoși din panteonul de două parale al idolilor omenești. Deoarece însă Dumnezeu-Omul, Hristos Domnul, S-a arătat ca Mîntuitor al omului și al omenirii și, după nespusa Lui iubire de oameni, a săvîrșit prea-anevoioasa nevoință a mîntuirii; deoarece le-a dat oamenilor toate darurile cerului, pe care numai Dumnezeul dragostei le poate dar, El are dreptul să judece lumea și pe om.


Sursa: Arhim. Dr. Justin (Popovich), Biserica Ortodoxa si ecumenismul

Lasă un răspuns