Zi: 14 noiembrie 2019

Despre ,,trezvia minții”

Patru feluri de trezvie a minţii, după Sfinții Părinți

GHERON IOSIF ISIHASTUL CUVINTE DUHOVNICEŞTI

Sursa: Doxologia.ro

Mulțumiri sursei – Portalul ortodox Doxologia.ro și colaboratorilor Portalului, care ne oferă aceste articole spre folosul nostru duhovnicesc. Țin neapărat să adaug aceste mulțumiri deoarece am fost uneori în situația să trebui să traduc singur sau cu alți prieteni unele texte pe care voiam să le publicam în română pe acest blog și am văzut cât timp poate lua doar un singur articol.
Aici avem textul integral al articolului, tradus din greacă de traducătorii portalului Doxologia.ro unde sunt adăugate și alte trimiteri spre articole utile. Așa, cu recunoștină către cei care s-au ostenit, mă bucur, ca și contribuirea mea să fie una de ajutor prin indicarea materialelor și surselor vrednicie de citire, precum și prin amintirea continuă despre lucrarea Sfinților noștri Părinți. Și toate să fie un suport consistent în creșterea duhovnicească a frățiilor voastre.
Lui Dumnezeu fie slava în veci. Amin.
Ierom. Nectarie.

Ca îngrădire a minții neastâmpărate și lesne de abătut, Părinții nu au găsit un alt mijloc mai potrivit decât pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu și ne-au învățat acest lucru în termeni corespunzători. „Trebuie să Îl pomenim pe Dumnezeu mai abitir decât trebuie să respirăm”, zice Sfântul Grigorie Teologul, iar Sfântul Ioan al Scării zice „Să se unească pomenirea lui Iisus cu răsuflarea ta”. „Ia aminte la gânduri și nu vei osteni în ispite”, zice bătrânul Isihie. Și Theodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, atunci tulburarea patimilor câștigă loc în noi”.

Imagini pentru Gheron Iosif"

Sfinții Părinții noștri au inventat diferite moduri practice de concentrare și exersare a rugăciunii și invocării monologice (de un singur gând). Această lucrare se numește, luare-aminte ( νῆψις ) și rugăciunea inimii sau a minții și scopul ei principal este păzirea minții. „Dacă abuzul gândurilor naște reaua obișnuință a faptelor, care este și lucrarea păcatului cu fapta, atunci se impune cu necesitate în primul rând păzirea minții, astfel încât, încă de la primul gând, care este atacul, momeala ( προσβολή ), și de la bun început, să fie tăiată orice răutate și astfel să izbutească fără osteneală mântuirea”.  „În dimineți am nimicit pe toți păcătoșii pământului” (Psalmi 100, 8), zice David, și „fiica Babilonului ticăloasa… fericit cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră!” (Psalmi 136, 8-9). Referința la dimineți și la prunci sugerează atacul și începutul fiecărui gând.

Ca îngrădire a minții neastâmpărate și lesne de abătut, Părinții nu au găsit un alt mijloc mai potrivit decât pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu și ne-au învățat acest lucru în termeni corespunzători. „Trebuie să Îl pomenim pe Dumnezeu mai abitir decât trebuie să respirăm”, zice Sfântul Grigorie Teologul, iar Sfântul Ioan al Scării zice „Să se unească pomenirea lui Iisus cu răsuflarea ta”. „Ia aminte la gânduri și nu vei osteni în ispite”, zice bătrânul Isihie. Și Theodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, atunci tulburarea patimilor câștigă loc în noi”.

Neîncetata și riguroasa pomenire a lui Dumnezeu, păzită cu acribie, este și se numește luarea aminte sau trezvia minții ( νῆψις ) și conduce la toată calea virtuții și poruncii lui Dumnezeu, precum zice și David: „Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8). „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am bucurat” (Psalmi 76, 4). Părinții împart în diferite moduri felurile trezviei minții ( νῆψις ), toți câți s-au referit în mod special la ea. Un mod este cel al atenției minții, în care imaginația reprezintă atacul sau momeala, fiindcă este cu neputință ca gândurile să apară, fără a fi însoțite de o imagine închipuită. Un alt mod este liniștirea inimii prin rugăciune, care nu primește nici o mișcare lăuntrică a gândurilor. Acest lucru izbutește la cei care au ajuns, prin sârguința lor și prin harul lui Dumnezeu, la rugăciunea inimii. Un alt mod este neîncetata și neîntrerupta chemare în ajutor a Domnului nostru Iisus Hristos cu multă smerenie. Și un alt mod, și ultimul, este neîncetata și neîntrerupta cugetare la moarte. În esență, și aceste patru moduri au același scop: pomenirea continuă a lui Dumnezeu, și chemarea în ajutor de care toți avem nevoie, de vreme ce toți am primit porunca „Rugați-vă neîncetat!”.


Citește alte articole despre: rugăciunemintetrezvierugăciunea mințiirugăciunea inimiipomenirea lui DumnezeuGheron Iosif Isihastulpomenirea numelui lui DumnezeuNumele lui DumnezeuDespre Gheron Iosif IsihastulPărintele Iosif Isihastul a fost unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniţi ai secolului XX. Datorită ucenicilor săi, care au transmis şi au pus în practică învăţătura şi modul său de viaţă în comunităţi din ce în ce mai mari, el poate fi considerat pe bună dreptate principalul autor al actualei restaurări a tradiţiei rugăciunii inimii din Muntele Athos. …

Despre ,,trezvia minții”

Hristos a Înviat, iubiților în Hristos,
o scrisoare care trebui să ajungă după amiază dar a întârziat până înspre
noapte…

Aș vrea să vă amintesc despre o lucrare de mare ajutor pe calea despătimiri și apropierii de Dumnezeu. Recomandarea mea ar fi să se citească câte puțin, o pagină, o jumătate de pagină / zi, și chiar așa ar fi indicat, că să se extindă citirea acestei cărți trezvitoare pe o perioadă îndelungată, rolul ei fiind unul de suport în lucrarea întreprinsă de frățiile voastre – trăirea în rugăciunea și trezvia minții.

De aceea nimeni să nu dea în vreo întristare, motivând că totul a trecut,
căci lucrurile, așa cum se arată, de abia au început.
Trezvia și viața înaltă se pune în fața fiecărui chip de zeu,
care tinde spre înălțimi cerești căutând pe Prea Înaltul Dumnezeu…

Consider că e bine să includem în citirea noastră cartea Arhim. Emilian Simonopetriul ,,Tâlcuiri la Filocalie” în care el explică textele Sfântului Isihie din „Cuvântul despre trezvie”.

Această cartea nu este, cum s-ar aștepta, una „care să te prindă” care să te fascineze în așa măsură, că de acum încolo să vorbești tuturor vecinilor numai despre trezvie. Chiar și dacă plicticoasă nu se arată, ci din contra foarte vioaie și ușoară de citi, explicațiile luând existență vie în fața oamenilor înțelepți, precum și este tradusă din limba greacă de Gheronda Agapie (Corbu) de la schitul isihast Buna-Vestire, și a fost destinată oamenilor înțelepți, totuși, citirea ei nu este o activitate de relaxare, ci este și rămâne ,,o lucrare spiritual” care cere voință și efort.

Așadar, citirea cărții recomandate fiind un angajament și lucrare, ar putea avea, cum spuneam, rolul de introducere în lucrarea trezviei, dar și pe mai departe menținere pe cale, prin îngrijirea alimentării zilnice a băuturii trezvitoare.

Domnul să vă binecuvânteze.