Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

O, frații mei, cad în genunchi și vă rog: credeți în Dumnezeu, credeți că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile și în sufletul meu.

Iubirea unui sfânt pentru oameni nu se poate descrie. Ei iubiesc asemeni lui Dumnezeu, poate nu în așa măsură, dar asemeni. O altă iubire decât cunoaște lumea. Se vede la Sfântul Siluan că el nu se rușinează să se umilească, om bătrân și monah cinsit al marii mănăstiri athonite a Sfântului Pateleimon. Ei se pleacă și roagă pe toți să fie cu luare aminte, să înleleagă că să le fie bine… Ah, ce altă lume, diferită de mândria terestrilor…
Fii binecuvântat Doamne, căci Te-ai preaslăvit în Sfinții Tăi, și prin ei,  în ochii celor înțelepți. 

Ierom. Nectarie de la Maria de Magdala

Domnul a dat tâlharului raiul; tot așa va da raiul și oricărui păcătos. Pentru păcatele mele sunt mai rău decât un câine râios, dar m-am rugat lui Dumnezeu să mi le ierte, și mi-a dat nu numai iertarea, dar și Duhul Lui, și în Duhul Sfânt am cunoscut pe Dumnezeu.

Vezi iubirea lui Dumnezeu față de noi? Și cine ar putea descrie milostivirea Sa?

O, frații mei, cad în genunchi și vă rog: credeți în Dumnezeu, credeți că Duhul Sfânt Cel ce dă mărturie despre El în toate bisericile și în sufletul meu.

Duhul Sfânt este iubire; și această iubire se revarsă în toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, și același Duh Sfânt este pe pământ în sufletele care iubesc pe Dumnezeu.

In Duhul Sfânt, toate cerurile văd pământul și aud rugăciunile noastre și le duc la Dumnezeu.

Domnul este milostiv; sufletul meu știe aceasta, dar nu poate să o descrie. El este foarte blând și smerit, și atunci când sufletul îl vede, se preschimbă în întregime în iubire de Dumnezeu și aproapele și se face el însuși blând și smerit. Dar dacă omul pierde harul, atunci va plânge ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea și întreaga pustie auzea suspinul său; lacrimile lui erau amare de întristare și ani mulți le-a vărsat el.

Tot așa și sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci când îl pierde, tânjește după Dumnezeu și spune: „Sufletul meu tânjește după Dumnezeu și îl caut cu lacrimi”.



Lasă un răspuns