Zi: 25 noiembrie 2019

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Sfântul Siluan l-a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt și a dat mărturie întregii lumi despre El. A scris și a spus cum este Dumnezeu. A scris despre mila, bunătatea și iubirea lui Dumnezeu a Sfinților Săi.
Ierom. Nectarie

,,Sunt un mare păcătos, dar am văzut marea iubire și milostivire a Domnului față de mine.

În anii când eram flăcău mă rugam pentru cei ce mă ocărau; spuneam: „Doamne, nu le socoti lor păcatele lor față de mine”. Dar, deși iubeam să mă rog, totuși n-am scăpat de păcat. Domnul însă nu și-a adus aminte de păcatele mele și mi-a dat să iubesc oamenii, și sufletul meu dorește ca lumea întreagă să se mântuiască și să fie în împărăția cerurilor, să vadă slava Domnului și să se desfă-teze de iubirea lui Dumnezeu.

Judec după mine însumi: dacă Domnul m-a iubit atât, aceasta înseamnă că pe toți păcătoșii El îi iubește ca și pe mine.

O, iubire a Domnului! N-am putere să o descriu, căci e nemăsurat de mare și minunată.

Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; și sufletul e neîncetat atras spre rugăciune și nu poate uita pe Domnul nici măcar pentru o secundă.

Iubitorule de oameni, Doamne, cum n-ai uitat pe robul Tău păcătos, ci cu milostivire Te-ai uitat la mine din slava Ta și în chip neînțeles mi Te-ai arătat mie?

Te-am supărat și întristat totdeauna, dar Tu, Doamne, pentru o mică schimbare mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire și nemăsurata Ta bunătate.”

Sursa: Starețul Siluan

,,Lucrarea minții”

,,Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare

De la călugări care au practicat rugăciuena deasă și contunuă aflăm că ,,daor dacă înțelege și inima și dacă se raogă, atunci se poate numi aceasta lucrare rugăciune”. Dar dacă se trăiește în tulburări și nemulțumiri, când va putea inima să înțeleagă ceea ce citeste mintea, ce spune gura? Așa că să putem să ne rugăm se cere o atenție contunuă asupra stării sufeltești în care ne aflăm. Se cere și experianța ca omul care vrea să se ocupe cu răgăciunea să petreacă într-o stare pașnică și să știe cum să nu permită ca aceasta să-i fie luată de alți oameni neatenți, ca să nu mai zis, prin care pe nesimțite lucrează spritul rău.
Ierom. Nectarie de la Sfânta Maria de Magdala

Fericitul Teodoret adaugă la acestea: „acela cântă cu inima care nu îşi pune numai limba în mişcare, ci îşi trezeşte şi mintea spre înţelegerea celor rostite”. Alţi Sfinţi Părinţi, scriind despre întoarcerea către Dumnezeu prin rugăciune, socot că ea se săvârşeşte în cel mai bun chip, când se face cu mintea statornică în inimă.

Iar ceea ce s-a spus aci, despre adunarea din biserică, se potriveşte şi pentru cântarea în psalmi, când se face de fiecare în parte şi pe care o poate săvârşi fiecare deosebit în cămara sa. Rodul acestei cântări poate fi asemănător, când ele sunt zise aşa cum trebuie, adică cu luare aminte, cu înţelegere, cu simţire, din inimă.

Și să ne dăm seama iarăşi, că deşi cuvintele Apostolului vorbesc despre cântare, totuşi gândul lui ne îndreaptă spre întoarcerea la Dumnezeu prin rugăciune. şi ea este propriu zis deşteptătoarea Duhului.

Al doilea chip de rugăciune este cel ce se face cu mintea şi cu inima. şi cel dintâi, de altminteri, e dat să fie şi el tot aşa. Însă acela se naşte sub înrâurirea cuvintelor care se găsesc în rugăciunea scrisă gata; pe când aceasta se naşte de-a dreptul în inimă şi de aici se înalţă spre Dumnezeu. Rugăciunea lui Moise în faţa Mării Roşii a fost în felul acesta. Iar Apostolul ne învaţă în felul acesta prin cuvintele: „întru Duhul cântând în inimile voastre Domnului”. şi când zice: „Cântaţi din darul Duhului – adică nu numai simplu cu gura, ci şi cu luare-aminte, stând în chip cugetător în faţa lui Dumnezeu întru adâncul inimilor voastre”. Fiindcă numai aceasta înseamnă să cântăm lui Dumnezeu, pe când celălalt fel se duce în vânt, aşa cum glasul singur se risipeşte în aer. „Nu cânta, zice, ca să te vădeşti. Chiar de vei fi într-o piaţă de neguţători, totuşi poţi săte îndrepţi către Dumnezeu dinlăuntru şi să cânţi fără să fii auzit de cineva. Nu ţi-e spre pagubă să te rogi chiar şi pe drum şi cu inima ta să fii sus” (Sf. Ioan Gură de Aur). Numai o astfel de rugăciune este o rugăciune adevărată. şi rugăciunea rostită tare, numai într-atât este rugăciune, întrucât în timpul ei se roagă şi mintea şi inima.

În inimă se zideşte ea prin darul Sfântului Duh. Cei ce se îndreaptă către Domnul şi se sfinţesc prin Sfintele Taine, de îndată sunt dăruiţi în fiinţa lor cu o anume simţire către Dumnezeu, care din clipa aceea chiar prinde să se trezească în inima lor imboldul de a se ridica către cele de sus. Cel ce nu va înăbuşi acest simţământ prin vreo faptă nepotrivită, va vedea cu bucurie cum, cu timpul, starea aceasta neîncetată şi străduinţa îl prefac într-o flacără. Dar acela care îl va înăbuşi prin ceva necuviincios, deşi nu-i va fi închisă calea ce, apropie de Dumnezeu şi de împăcarea cu El, totuşi acea simţire nu i se va da aşa, deodată, şi fără plată. Pe un astfel de om îl aşteaptă sudoarea căutării şi cererii lui întru osteneală. Dar nimeni nu se va întoarce în deşert. Căci toţi au darul, iar ceea ce ne rămîne de făcut, este să facem loc lucrării lui. Darul anume îşi face loc pe măsură ce se toceşte în noi eul nostru şi sunt dezrădăcinate patimile. Măsura de curăţire a inimii este măsura de izbucnire a simţirii către Dumnezeu. Când inima se va curăţi, atunci se va înflăcăra simţirea către Dumnezeu. Simţirea lui Dumnezeu chiar şi în ceilalţi ia naştere cu mult înainte de o deplină curăţire de patimi, dar rămâne, deocamdată, ca o sămânţă, sau ca o scânteie. Când omul se naşte din nou, ea creşte şi se aprinde; dar nu stă pururea aşa, ci ori izbucneşte, ori se stinge; şi chiar când prinde viaţă bună, nu lucrează cu aceeaşi putere. Dar la orice măsură ar izbucni ea, întotdeauna către Dumnezeu se înalţă şi-I cântă o cîntare. Totul este zidit de darul Sfântului Duh, fiindcă darul li se dă întotdeauna preaîmbelşugat credincioşilor. Cei ce i s-au dăruit Lui fără de întoarcere, sunt călăuziţi de El; şi El singur îi zideşte aşa cum ştie.


Sursa: Sbornic/Colecție de texte despre Rugăciunea lui Iisus

Despre tulburări

Bun-găsit, stimați, iubiți,

Observ că și dacă toate ușile vor fi închise și omul va fi cu luare aminte, totuși, vrăjmașii neamului omenesc vor caută ca prin geamuri, sau alte locuri la care nici nu te aștepți, să aducă peste noi tulburarea sufletească.

Suntem cu luare aminte pe cât stă în puterea noastră, dar Domnul cu harul Său să ne ocrotească până vom crește și cu experiența, ca să știm cum să-l ținem pe diavol departe de noi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă…

Despre ascultare

Bun-găsit, ucenici iubiți ai lui Hristos,

Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.

(Ev. Luca 10. 16 )

Program și explicații


Despre apeluri și convorbiri duhovncești

Primesc apelurile frățiilor voastre vineri și duminică 19.00 – 21.00 h

Despre posta electornică (e-mail)

Primiesc scrisorile frățiilor voastre, le citesc, și mă rog pentru voi, când e Voia lui Dumnezeu vă și răspund, la următoarele adrese:

ieromnectarie@culturaduhului.art
nectarieraicovici@gmail.com

Despre Whatsapp

Nu-l folosesc în modul vostru. Nu-mi trimiteți nimic.
Mulțumesc pentru înțelegere,



Ieorom. Nectarie (R.) de la Sfânta Maria de Magdala, România.
Lavra Sfântului Serghie, Rusia

Despre extratereștri

Nu am auzit până acum nimic frumos despre extratereștri, decât că am văzut monștri. Și dacă e așa atunci ce m-ar fascina? Oare pământul nu e deja suficient de necăjit prin faptul că a lipsit pe el mila și iubirea adevărată? Atunci, acei ,,ne-pământeni”, nu ar fi mai bine să rămână în spațiile lor și să nu mai vină? Că ce folos ar fi dacă ar veni la noi, unii și mai răi decât noi, așa cum îi vedem deocamdată pe toți aceia care ,,au să vină în viitor”.

Deja e pământul plin de oameni ,,fără suflet” să mai vină acum și alții la fel și mai răi?
Fie că existați fraților, fie că nu existați, stați acolo și nu mai stricați pământul că deja l-au stricat oamenii înrăiți și împietriți, acum să nu mai coboare și demoni înnegriți?