Zi: 27 noiembrie 2019

Nenorocirea mare

Auzi despre nenorocirea mare, miră-te și te crucește cu semnul sfintei cruci când auzi că oameni credincioși, și fete tinere umblă după călugări-vrăjitori…

Umblă lumea creștină ajunsă rătăcită pe pământ căutând cine să le prorocească viitorul. Auzi lenea, auzi lenevirea! Să le prezică, ca să știe ei, ce urmează să fie, de parcă am fi căzut în vreo robie.

Hristos a venit și ne-a eliberat dar oamenii parcă mai mult iubind ,,robia vreunui Faraon” totuși se arată dispuși să disprețuiască libertatea și să se întoarcă la robia superstițiilor, basmelor băbești, îndrumarea călugărilor-vrăjitori, speră la vreo luminare și întind mâna țigăncilor care le ghicesc în palmă.

Se arată omul – bărbatul, dar și soția, tânăra care-l caută pe mire – toți bucuroși să deschidă punga și să dea un ban doar ca afle, doar să știe, ce urmează să fie. Merg pe la musulman, hoge și țingan, tot oferind din a sa trudă ban.

Și auzi cum se sfătuiesc între ei, și una cu alta, prietena pe apropiata ei și rudeniile când se întâlnesc:
,,Plătești cât costă dar te orientezi mai bine! De ce să stai așa fără să-ți cunoști viitorul tău?”




Sfântul Cuviosul Părintele nostru Siluan Athonitul

Ce diferență între oameni, cu toate că arată la fel. Aspectul lor exterior este identic, unul uman, dar chipul lor este cu totul diferit. Dacă ne oprim puțin și cugetăm asupra rândurilor Sfântului Siluan, ca să putem să-l cunoaștem mai bine, observam că Siluan era un om care trăia ca în permanență să-l caute pe Dumnezeu

„Amintirea Ta călăuzește sufletul meu; nicăieri pe pământ el nu-și găsește odihnă afară de Tine

Iar simțămintele acestui om care asemenea altor oamenilor trăia pe pământ:

Tu dai harul Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire și să nu cunoască odihnă nici ziua, nici noaptea de la iubirea lui Dumnezeu.

Și așa trăind părintele nostru Siluan, astfel gândind, căutând, simțind a primit harului lui Dumnezeu care l-a sfințit.


Ierom. Nectarie de la Maria de Magdala,
Sfânta Lavră a Preasfintei Treimi,
a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonosh,
pentru rugăciunile căruia, împreună cu Siluan cel mare și Sfânt între theologi să primim și noi același har și dar al Duhului Sfânt. Amin.


,,Privirea Ta liniștită și blândă a atras sufletul meu.

Ce să-Ți dau în schimb, Doamne, sau ce laudă să-Ți cânt?

Tu dai harul Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire și să nu cunoască odihnă nici ziua, nici noaptea de la iubirea lui Dumnezeu.

Amintirea Ta încălzește sufletul meu; nicăieri pe pământ el nu-și găsește odihnă afară de Tine. De aceea Te caut cu lacrimi și iarăși Te pierd, și iarăși mintea mea vrea să se desfete de Tine, dar Tu nu-Ți arăți Fața Ta, pe Care sufletul meu o dorește ziua și noaptea.

Doamne, dă-mi să Te iubesc numai pe Tine.

Tu m-ai zidit, Tu m-ai luminat prin Sfântul Botez, Tu mi-ai iertat păcatele și mi-ai dat împărtășirea Preacuratului Tău Trup și Sânge; dă-mi și puterea de-a rămâne totdeauna întru Tine.

Doamne, dă-ne pocăința lui Adam și sfânta Ta smerenie.”

Sursa: Starețul Siluan

Ce încurcăre cu calendarele astea…

Nu mi se pare de loc frumos că în secolul XXI, și asta după două mii de ani de credință comună creștină, știință avansată, posibilități, să avem timpuri diferite, aceeași sfinți sărbătoriți în diferite vremuri…

Chiar o multi-companie pur-terestră, pentru simple motive practice ar rezolva aceste calcule mai bine decât noi. Dar Biserica lui Dumnezeu care în istorie (trecut, prezent, viitor) are un rol de maximă importanță în societate, și cheile Împărăției Cerurilor pe care nimeni nu i le poate lua, nu poate să adune Sinoade, nu poate să inspire spre rezolvarea problemelor calendaristice etc.? ,,Căci, nu avem împărat”. Dar ce Împărat să avem mai mare decât Hristos, Dumnezeu-Omul? Acum, noi ne întoarcem în ce timpuri, ca să cerem oameni obișnuiți împărați, care să ne mâne, să ne adune… ? Împărat ne trebuie? Se pare că vrem să ascundem ceva…
Hristos nu dispune de suficiente calități împărătești?

Oamenii lumești să uită la noi și trag concluzii, dar noi spunem: nu e nimic!, ei sunt lumești. Oamenii de știință se miră de noi: noi spunem – ei sunt atei.
Epistolele Sfinților Apostoli ne amintesc despre unele caracteristici, cum ar fi: mândrii, iubitori de slavă deșartă, ne-iubitori de frați… noi spunem – se referă la oamenii de atunci!…

Iartă-ne Doamne și trimite har din Ceruri, că Tu ești împăratul nostru, iar noi ne-am stricat.
Toți Sfinții din Ceruri priviți spre noi cu milă, ca privirea voastră milostivă să tămăduiască neputințele noastre.