,,Lucrarea minții” și ,,Litere de Aur”

,,Lucrarea minții” și ,,Litere de Aur”


        Aceste pagini despre rugăciune sunt cu ,,Litere de Aur”. Și dacă ni s-ar oferi, în locul acestor litere, ale unui text în formă electronică, o echivalenta cantitate de aur curat , ar urma să fie cheltuit pe cărți, pelerinaje, haine, vacanțe.., elemente și evenimente, după care, ar rămâne puțin din aurul nostru, la început primit.

        Aceasta susținere, care unora se arată a fi îndoielnică, se va arată deplin adevărată și în istorie, (văzută ca durată de timp, până la Două Venire) când se vor arăta roadele, dar și mai mult se va adeveri adevărul acestei susținerii în Împărăția Veșnică, când Spiritul nu doar pentru unii ci pentru toți, se va arătă definitiv cu mult superior aurului ca materia terestră. Aurul lucrurilor și evenimentelor nu ajunge la măsura ,,Literelor de Aur” care fac ca toate lucrurile și evenimentele ,,ca să nu se sfârșească nici odată”. Literele de aur ale sfinților se arată a fi ,,cheia” care deschid aceste uși spre fericiri infinite

       Am comparat ,,litere în forma electronică” ce sunt cuprinse ,,de privirea ochilor” și care sunt ,,înțelese în duh”, cu aurul care trece simultan cu timpului, împreună cu pământului, eu considerând că dacă consumăm aceste puține texte despre rugăciune, ca și hrană cotidiană, ele vor face ca să se încălzească inimile noastre și vor spori dragostea noastră către rugăciune și prin ea – către Dumnezeu. Iar cu o asemeni schimbare nu se măsoară nimic din cele ale acestei lumi materiale, din punct de vedere al realității reale. Căci multe realități sunt, dar nu toate au în ele viață și durată, nu toate au viitor…


       Spre finalul textului, acolo înspre cuprinsul ultimului punct, strălucește frumusețea, aspectul ,,Literelor de Aur” de pe acest blog sărăcăcios la înfățișare se transformă, valoare lor ridicându-se enorm, lăsând în urma lor aurul temporar-fictiv în ochii acestei lumii comparat, ca să apară acum în toată splendoarea unor ,,luminoase stele” –  care cu ochii minții atent privite, se prezintă tuturor în calitatea unor ,,Litere de Diamant”…

 

       Ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-Egala Maria de Magdala
       Anno Domini 2019

Rugăciunea     

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare



  • Simţirea lui Dumnezeu este o rugăciune chiar dacă nu se rosteşte prin cuvinte. Cuvântul întreţine şi – uneori – adânceşte simţirea.
  • Păstraţi acest dar ca pe unul ce ne este dat de mila lui Dumnezeu. Cum? Înainte de orice, să recunoaştem cu smerenie că tot ce este bun în noi vine din darul Sfântului Duh, iar cu vrednicia noastră nimic bun nu împlinim. Fiindcă de îndată ce cumpăna gândului nostru va înclina spre vrednicia noastră, darul se va micşora şi dacă nu ne vom trezi, va înceta cu desăvârşire să lucreze; atunci vom plânge şi ne vom văita mult. Apoi, simţindu-ne pământ şi cenuşă, să fim aşa cum suntem acum, adică să nu ne îndreptăm spre nimic fără o trebuinţă, nici cu gândul, nici cu inima. Să fie mereu cu Domnul. De se va micşora cât de puţin aprinderea lăuntrică, să ne grăbim să o creştem îndată la loc, la obişnuita ei putere. Şi către Domnul de ne vom întoarce cu durere în suflet şi cu frică, vom primi îndată ajutor.
  • Rugăciunea este piatra de încercare a tuturor lucrurilor; rugăciunea este izvorul tuturor faptelor bune; rugăciunea este puterea ce pune în mişcare toate virtuţile; rugăciunea este povăţuitorul tuturor pornirilor bune. În măsura în care rugăciunea merge bine, în aceeaşi măsură toate vor merge bine. Căci ea nu îngăduie ca ceva din cele lăuntrice să se poticnească.
  • Rugăciunea este tot ce poate fi mai de seamă în viaţa noastră morală şi religioasă. Rădăcina acestei vieţi se întemeiază pe legătura liberă şi conştientă cu Dumnezeu, care mai târziu ne trece şi toate faptele noastre spre cele de sus. Mediul în care se dezvăluie şi se porneşte, această lucrare este rugăciunea înţeleasă ca o legătură de amândouă părţile; ea este şi tărâmul în care ni se dezvăluiesc legăturile morale cu semenii noştri; iar nevoinţa este tărâmul unde ni se descoperă legăturile morale cu noi înşine. În ce chip ne este legătura cu Dumnezeu, în acelaşi chip ne este şi rugăciunea; şi de asemenea, cum este şi rugăciunea, tot aşa şi felul legăturii noastre cu Dumnezeu. Cum însă aceste chipuri de a ne lega nu sunt asemănătoare la toţi, nici chipul rugăciunii, prin urmare, nu este asemănător. Altfel, se aşează faţă de Dumnezeu un om care nu se îngrijeşte de mântuire; altfel, cel ce s-a lepădat de păcate şi e plin de râvnă pentru virtute, dar n-a intrat încă înăuntrul fiinţei sale, şi lucrează pentru Domnul din afară; astfel, în sfârşit, cel ce a intrat înlăuntru şi-L poartă pe Domnul  în inima lui şi stă în faţa Lui. Cel dintâi, aşa cum nu se îngrijeşte de viaţă, tot astfel n-are grijă nici de rugăciune, pe care o săvârşeşte în biserică, acasă, după datinile moştenite, fără luare aminte şi lipsit de simţire. Al doilea citeşte multe rugăciuni şi merge adesea la biserică, se străduieşte totodată să-şi păstreze luarea aminte şi să-şi potrivească simţirea cu rugăciunile citite, cu toate că aceasta se întâmplă foarte rar. Al treilea, concentrându-se cu toată făptura lui înlăuntrul său, stă cu mintea în faţa lui Dumnezeu şi se roagă Lui în inimă, fără risipire, fără multe cuvinte, în rugăciunea lui, chiar atunci când stă mult la rugăciune în cămara lui sau în biserică. Dacă celui de al doilea îi veţi scoate cuvintele din rugăciune, atunci veţi scoate dintr-însul însăşi rugăciunea; dar dacă la rugăciunea celui de al treilea veţi adăuga multe cuvinte, îi veţi stinge rugăciunea, cu vârtejul vorbirii. Orice categorie de oameni sau orice treaptă a apropierii de Dumnezeu, îşi are rugăciunea ei şi regulile proprii pentru desăvârşirea ei. Cât de scumpe sunt îndrumările oamenilor încercaţi şi cât de rău poate pricinui o rânduială făcută după cum îl taie capul pe fiecare!

          
           Sursa: Sbornic/Colecție de scrisori despre Rugăciunea Lui Iisus

Lasă un răspuns