Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi din îndrumările oamenilor încercaţi, care au pus rugăciunea în lucrare…
Iubiților, sunt convins că puținul cu trecerea timpului se face mult.
Pace vouă, Ierom. Nectarie
Cum a spus Apostolul: „vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea, decât mii cu limba”. Urmează de aici mai întâi de toate, că prin aceste cinci cuvinte trebuie să ne curăţim mintea şi inima, spunând neîncetat din adâncul inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”! şi astfel să ne ridicăm până la cântarea cea făcută numai cu mintea. Pentru că orice nou îcepător şi supus patimilor poate lucra această rugăciune prin paza inimii, pe câtă vreme cântarea cea duhovnicească n-o poate săvârşi de loc, dacă nu va fi curăţit din vreme prin rugăciunea minţii.
Întrebarea ce se pune în legătură cu rugăciunea: „Cum trebuie să ne rugăm, cu gura sau cu mintea?” – este dezlegată prin cele dintâi cuvinte; „Să ne rugăm uneori cu cuvintele, alteori cu mintea”. Deci trebuie să ne fie lămurit, că nu e cu putinţă să ne rugăm cu mintea chiar fără cuvinte, ci doar că aceste cuvinte nu se aud, dar că acolo înlăuntru ele sunt rostite în tăcerea cugetului. Aceasta se poate spune mai bine astfel: roagă-te uneori prin cuvinte spuse în auz şi alteori prin cuvinte care nu se aud. Trebuie să ne îngrijim doar, că atât rugăciunea rostită în sus, cât şi cea nerostită auzirii să pornească din inimă.
Lucrarea acestei rugăciuni e simplă: stai cu mintea în inimă în faţa Domnului şi cheamă-L: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă, sau numai: Doamne miluieşte-mă… Milostive Doamne, miluieşte-mă pre mine păcătosul… sau prin alte oricare cuvinte. Puterea nu stă în cuvinte, ci în înţelesuri şi în simţiri.
Rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! este o rugăciune vorbită ca oricare alta. Ea nu are însă nimic deosebit, ci îşi trage puterea din felul şi din starea în care se săvârşeşte.
Toate metodele despre care se scrie (să te aşezi, să te apleci), despre săvârşirea cu meşteşug a acestei rugăciuni, nu sunt potrivite tuturor şi fără un îndrumător care să fie de faţă, sunt primejdioase. De unul singur, e mai bine să te apuci decât de toate acestea. Singura metodă ce se cere tuturor e: „să stai cu luare aminte în inimă”. Celelalte sunt lăturalnice şi nu aduc nici un adaus însemnat lucrării.
Sursa: Sbornic sau Colecție despre Rugăciunea minții
Sunt minunate scrierile Sfântului Siluan. El a scris pentu că ,,L-a iubit pe Dumnezeu” și pentru că ,,a iubit norodul lul Dumnezeu”. Cu adevărat mare om a fost părintele nostru Siluan, mare în viața pământească și mare în lucrarea lui între Sfânți Ierom. Nectarie
Acolo ,,în Ceruri” vor fi proslăviți toți câți s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.
Tânjește sufletul meu pe pământ și dorește cerul.
Domnul a venit pe pământ ca să ne
ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre
mântuirea noastră, ucenicii Lui și cei ce au urmat Domnului.
Acolo ne
cheamă Domnul cu toate păcatele noastre.
Acolo vom vedea pe Sfinții
Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea
pe sfinții proroci, și pe sfințiții ierarhi — învățătorii Bisericii; acolo vom
vedea pe cuvioșii care s-au nevoit în posturi să-și smerească sufletul; acolo
sunt proslăviți nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.
Acolo vor fi proslăviți toți câți
s-au biruit pe ei înșiși, câți s-au rugat pentru întreaga lume și câți au
purtat întristarea întregii lumi, căci au fost plini de iubirea lui Hristos,
iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un singur suflet.
Acolo vrea să se veselească și
sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari
întristări, cu duh înfrânt și cu multe lacrimi; numai copiii care au păzit
harul Sfântului Botez intră aici fără întristări, și acolo prin Sfântul Duh
cunosc pe Domnul.
Sufletul meu tânjește totdeauna
după Dumnezeu și se roagă ziua și noaptea, căci numele Domnului e dulce și
desfătător pentru sufletul care se roagă și aprinde sufletul de iubire pentru
Dumnezeu.
Mult am trăit pe pământ și am
văzut și am auzit multe. Am auzit multă muzică, și ea a desfătat sufletul meu.
Și m-am gândit: dacă această muzică e atât de desfătată, cum va desfăta
sufletul cântarea cerească, unde prin Duhul Sfânt Domnul este slăvit pentru
pătimirile Lui?
Sufletul trăiește mult pe pământ
și iubește frumusețea pământului; iubește cerul și soarele, iubește grădinile
frumoase, marea și râurile, pădurile și câmpiile; iubește sufletul și muzica și
toate aceste lucruri pământești desfa-tează sufletul. Dar când cunoaște pe
Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.
„În Mira, Sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu”.
mă bucur să în acest loc, pe acest blog (pagină personala) pot să vă scriu uneori gândurile mele, care de multe ori are și rolul unui jurnal…
Ce frumusețe și bucurie aduc vieții noastre sărbătorile așezate în calendar în decursul întregului an. Ne aflăm în decembrie când suntem chemați la comuniune cu mari oameni sfinți, unul fiind de exemplu Sfântul Ierarh Nicolae; după care vor urma și alții, toate fiind abundate de sentimentul unei bucurii sufletești în întâmpinarea marii sărbători care se apropie – Nașterea Domnului, care este sărbătorită, actualizată și trăită în fiecare an, din nou și din nou. Pentru noi acest eveniment al Nașterii Unuia din Treime din Fecioară are dimensiune istorică, așa cum a spus îngerul ,,că această sărbătoare va fi mare, a întregului popor” dar are și alte dimensiuni care se cunosc și se descoperă prin experiență în decursul unei vieți creștine și pe care le aflăm amintite în Sfintele Scripturi și sfintele cărți de cult ale Bisericii Ortodoxe, în sensul spus de Apostolul Pavel:,, până Hristos va lua chip în voi…” sau, experiența călugărilor mistici cum era Sfântul Simeon Noul Theolog, despre sălășluirea lui Dumnezeu în om și despre unirea lui Dumnezeu și a întregului Cer cu ființa creată din iubire – Omul…
Îți mulțumesc Doamne că sunt creștin și că mi-ai dat posibilitatea să trăiesc și să cresc. Ai avut grijă ca pentru creșterea noastră să așezi aceste sărbători cu caracter sărbătoresc și pedagogic, mistic și sfințitor.
Glorie ție Doamne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Icos 1
Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae: Bucură-te, capul cel sfințit; Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale; Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor; Bucură-te, ajutătorul celor credincioși; Bucură-te, întărirea Ortodoxiei; Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege; Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt; Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor; Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii; Bucură-te, izgonitorul demonilor; Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte; Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Mult har, putere și bucurii duhovnicești tuturor care îl au ca Patron Ceresc pe Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni.
Cu respect și dragoste în Hristos, ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, România Sfânta Lavra a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonezh, Russia.
Când auzim despre ,,trepte” ale rugăciunii ne dăm seamă că rugăciunea este o lucrare progresivă – în care ființa creată de Dumnezeu, omul, înaintează… ca și de altfel toate în această lume: creșterea fizică, învățarea, maturizarea… ierom. Nectarie
Treptele Rugăciunii
Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare.
1. Deprinderea dobândită din obişnuitele rugăciuni săvârşite cu glas tare în biserică şi acasă.
2. Înrudirea gândurilor şi simţămintelor născute din rugăciune, cu mintea şi cu inima.
3. Rugăciunea neîncetată. Rugăciunea lui Iisus poate să se săvârşească pe toate treptele acestea, dar adevăratul ei „loc” se află în rugăciunea neîncetată. Cea dintâi cerinţă pentru buna izbândire a unei rugăciuni este curăţirea inimii de patimi şi de orice altă legătură împătimită faţă de toate cele simţite. Fără aceasta, rugăciunea va rămâne mereu pe treapta cea dintâi, pe treapta citirii. Pe măsura curăţirii însă, rugăciunea citită va trece într-o rugăciune făcută cu mintea şi cu inima. Iar când inima se va curăţi cu totul, atunci vor fi puse temeliile rugăciunii neîncetate. Cum trebuie să lucraţi? În biserică urmăriţi slujba şi păstraţi gândurile şi simţămintele, pe care ni le dau slujbele dumnezeieşti. Acasă treziţi în sinea voastră gânduri şi simţăminte în legătură cu rugăciunea şi întreţineţi-le în sufletul vostru cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.
Rugăciunea are felurite trepte. La început este numai o
rugăciune vorbită; dar împreună cu ea trebuie să meargă rugăciunea minţii şi a
inimii, care trebuie să ajungă să-şi câştige căldura şi să se sprijine pe cea
citită. Numai după aceasta, rugăciunea minţii dobândeşte o stare de neatârnare
şi ni se descoperă, când lucrătoare, prin încordarea propriilor puteri, când de
sine trezitoare de mişcări duhovniceşti. În forma cea din urmă, ea este
totdeauna cu acele atrageri de care am vorbit şi care ne trec înlăuntrul nostru
la faţa lui Dumnezeu; ea se săvârşeşte odată cu ele şi sporeşte
dintr-însele. Mai tîrziu, când starea în
care se află sufletul în timpul acestor atrageri, ajunge să fie statornică,
atunci rugăciunea făcută de minte şi de inimă, ajunge neîncetată în lucrarea
ei. şi încă mai mult, atragerile vremelnice de mai înainte se schimbă în stări
de contemplare, în timpul cărora şi din care se descoperă şi rugăciunea
contemplativă. Contemplarea este supunerea deplinăa minţii şi a întregii vederi
lăuntrice unui subiect duhovnicesc cu atâta putere, încât tot ce se află în
afara lui este uitat, iese din conştiinţă; mintea şi conştiinţa trec şi intră
în subiectul contemplării în aşa chip, încât ele parcă nici n-ar fi în noi.
„Faceţi în toată vremea întru Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri”. (Efes. 6. 18). Arătând trebuinţa rugăciunii, Apostolul arată totdeauna cum se cuvine ca să fie rugăciunea ascultată. Mai întâi, zice: „rugaţi-vă cu toată felurimea rugăciunilor şi cererilor, cu toată osârdia, cu durere în inimă, şi cu o îndreptare înflăcărată a duhului către Dumnezeu”. Al doilea, zice: „rugaţi-vă în toată vremea”. Prin aceasta el porunceşte să ne rugăm fără să ne lăsăm biruiţi în faţa încercărilor şi fără să ne lăsăm prinşi de vraja somnului. Rugăciunea nu trebuie să fie numai o îndeletnicire săvârşită la o anumită vreme ci o stare de totdeauna a sufletului nostru. Caută, zice Sf. Ioan Gură de Aur, şi nu te mărgini numai cu un anumit timp din zi. Auzi ce grăieşte! În orice vreme apucă-te de rugăciune, după cum spune şi în altă parte: „Neîncetat vă rugaţi” ( 1 Tes. 5,17). Iar al treilea, ne zice: „rugaţi-vă întru Duhul”, adică rugăciunea nu trebuie să fie numai cea din afară ci şi lăuntrică, care se săvârşeşte de către minte în inimă. În aceasta stă fiinţa rugăciunii, care este o trecere înaltă a minţii şi inimii către Dumnezeu. Sfinţii Părinţi deosebesc rugăciunea făcută cu mintea şi cu inima, de cea făcută întru Duhul. Prima se săvârşeşte printr-o lucrare pornită din voia celui ce se roagă, cea de a doua îl află ea pe om, cu toate că el îşi dă seama de ea, totuşi rugăciunea lucrează singură neatârnat de străduinţele celui ce se roagă. Această rugăciune este mişcată de Duhul. Pe aceasta din urmă nu o putem avea la poruncă, fiindcă ea nu se află în puterea noastră. Ea poate fi dorită, căutată şi primită cu mulţumire, dar nu săvârşită oricând, după voie: De altminteri, oamenii curăţiţi de patimi, au în cea mai mare parte o rugăciune mişcată de Duhul. De aceea trebuie să înţelegem că Apostolul ne porunceşte rugăciunea cea cu mintea şi cu inima să o săvârşim, atunci când spune: „rugaţi-vă întru Duhul”. Adică s-ar putea adăuga: rugaţi-vă cu mintea şi cu inima, dar în dorinţa de a ajunge şi la rugăciunea cea duhovnicească. O astfel de rugăciune ţine sufletul mereu treaz înaintea feţei lui Dumnezeu, Care este pretutindeni. Trăgând la sme şi revărsând dintru sine dumnezeieştile lumini, ea alungă pe vrăjmaşi.
Se poate spune hotărât, că într-o asemenea stare, diavolii nu se pot apropia de suflet. Numai aşa e cu putinţă să te rogi în orice vreme şi în orice loc.
Sursa: Sbornic/Colectie de texte despre ,,Rugăciunea Minții”
Bună ziua maică, am dori să vorbim cu părintele Bădăroiu, dacă se poate.
– Bună ziua, sunt maica Angelina. Nu se poate vorbi cu părintele Bădăroiu la noi la Sfânta Mănăstire… Dar părintele nostru Teofil – un duhovnic iubitor de Dumnezeu, fapt indicat și de numele lui de călugărie – ar fi bucuros să vă ajute, dacă v-аți pregăti puțin… Dacă doriți, vă invit la arhondaric, locul unde îi servim pe credincioși și pe vizitatori cu un ceai și cafea, cu un pahar cu apă și rahat după tradiția Sfintelor Mănăstiri Orthodoxe, și după recent stabilita regulă a mănăstirii noastre din partea duhovnicului și a maicii stareța cu maicile din Consiliul Sfintei Mănăstiri, și vă programez câteva ședințe prin care o să vă ajutăm duhovnicește, pe dvs. împreună cu soții, copii dacă au mai mult de 7 ani și dacă pot să stea liniștiți să asculte. Ședințele duhovnicești, aproximativ cinci sau mai multe dacă va fi necesar, și care durează 15-20 de minute după citirea unui acatist de către dvs. la biserică în total 45 minute, sunt gratuite și veți învăța pe scurt lucruri importante: despre viața duhovnicească, despre Sfintele Taine: a Pocăinței sau Spovedanii; despre Sfânta Liturghie și Împărtășanie; despre rolul duhovnicului în viața Bisericii și a familiei. După ce ați primit informațiile și ați înțeles o să vă programăm o întâlnire cu Părintele care o să vă conducă mai departe. El vă poate spovedii și îi puteți devenii fii duhovnicești, prin aceasta El devenind Părintele dvs. duhovnicesc, comparativ și asemănător cu ,,medicul de familie, psihologul…” care va avea mai departe grijă deplină pentru viața voastră duhovnicească personală și a familiei. Pe noi ne puteți suna sau vizita oricând de la 09.00 – 14.00 dacă aveți întrebări. Acesta este dorința Părintelui nostru: să-i pregătim pe credincioși să înțeleagă și să trăiască conștient credința creștină ortodoxă, fapt prin care vor fi real ajutați. Astfel se vor tămădui și vor începe să crească duhovnicește ca ființe create de Dumnezeu-Creatorul.
– Da, ne bucurăm maica Angelina, chiar dorim. Părintele Bădăroiu nici odată nu ne-a vorbit despre aceste lucruri…
– Da. La noi nici odată nu a fost duhovnic părintele ,,bădăroiu”, nu-l cunoaștem. Dar fiindcă ați venit, am folosit timpul acestei întâlniri să vă sugerez lucruri care vă pot ajuta, și pentru că am observat că sunteți în căutarea unui îndrumător și a unui părinte duhovnicesc, vi l-am recomandat pe Părintele nostru, cu care lucrăm și noi împreună. O să vă indic și o carte despre psihologie ortodoxă de la ÎPS Mitropolit Hierotheos de Nafpactos și Sfântul Vlasie – un duhovnic renumit din Grecia – pe care va trebui să o citiți pentru viitoarea întâlnire. Dacă doriți, data viitore, o pot ruga pe maica Irina să vă prezinte mănăstirea. Ea este o maică duhovnicească și educată și are ascultarea din partea Sfintei Mănăstiri să-i ajute pe credincioși la biserică în alegerea rugăciunilor și acatistelor pe care să le citească, după care îi conduce să le prezinte mănăstirea și istoricul. Noi considerăm că vizitele voastre la noi trebui să aibă tot timpul dimensiune spirituală, atitudine prin care le și ajutăm pe credincioase și prietene ale mănăstirii, și pe vizitatori…
– Maica Angelina, sunteți așa de bună și aveți un nume așa de frumos care ne amintește de îngerii lui Dumnezeu. Vorbiți cu noi ca un medic, ca și un psiholog…
– Da, aveți dreptate, numele noastre sunt alese după sfinți și după îngeri, și asemeni majorității maicilor din comunitatea acestei Sfinte Mănăstiri închinate Fecioarei Maria, mi s-a trasat ascultarea din partea conducerii mănăstirii să termin științele theologice, după care Părintele duhovnic a dorit să urmez și cursuri post universitare de psihologie creștină ortodoxă prin care să-l ajutăm în lucrarea lui pastorală, respectiv îngrijirea credincioșilor. Alte surori, după theologie care este considerată a fi baza, cu binecuvântare urmează diferite direcții de studiu spre a ajuta mănăstirea în activitățile ei, și pe credincioșii care țin de noi și pe care noi îi numim ,,marea noastră familie”, precum și pentru creșterea noastră personală în Hristos și înmulțirea talanților (talente) dăruiți de Dumnezeu…
– Maică, sunteți așa de minunată, îmi este așa de plăcut să vorbesc cu sfinția voastră, simt bucurie și har și o siguranță inexplicabilă, nădejde. Mă simt ocrotită de sfinția voastră…
– Noi dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Ne bucurăm că suntem monahii ale Domnului care este Capul nostru și pe care noi l-am ales pentru veșnicie. La primul loc punem smerenia și slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Maica noastră stareță este foarte bună, ne consideră surori și pe cele tinere fiice duhovnicești; ea este o mamă și o soră adevărată, este o ,,Stareță” în adevăratul sens al cuvântului în limba rusă și este o ,,Gherontissa” în sensul cuvântului în limba greacă, și aceste lucruri ale maturității spirituale nu țin de vârsta fizică ci de vârsta duhovnicească – o trăsătură a careacterului evident la ea. Așa cum această zăpadă a iernii a înălbește toate parcurile, porțile, clădirile mănăstirii, așa și maica noastră stareță prin prezenta și activitățile ei duhovnicești, și prin lucrarea harului lui Dumnezeu, înălbește, curăță și luminează – bucură sufletele familei noastre spirituale. Ne bucurăm mult că ne este stareță. În fiecare seară toate surorile și maicile sunt primite la ea ca să-și mărturisească reușitele și insuccesele zilei, gândurile și sentimentele pozitive sau negative, care trebuie depășite sau tămăduite… Despre Părintele, el este un om cu viață sfântă și nu cred că mi-ar ajunge timpul să vă povestesc cum m-a ajutat să mă apropii de credință și să-l aleg pe Domnul Iisus Hristos ca și Mire, ca și cap, ca și Domn, și să mă decid ca tot efortul și energia vieții mele să le dăruiesc Domnului Iisus Hristos și Împărăției Eterne. El ne consideră ,Angheli” încă de acum din această viața, și susține că conform Evangheliei ,,După Înviere nici nu se însoară nici nu se mărită, ci sunt toți ca îngerii Domnului în ceruri”, realitate revelată de către Domnul nostru Iisus Hristos. Despre această viața monahală el susține că este cu adevărat o viața anghelică, că monahia nici într-un caz nu este ,,singură” ci are obștea mănăstirii ca familie și pe Domnul Iisus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, ca mire și bărbat… în comportamentul lui se vede bunătatea și asprimea în mod cum nu se poate explica, ceea ce i-a ajutat pe mulți credincioși să părăsească unele dintre cele mai dureroase patimi distrugătoare, cum ar fi dependența de alcool etc. și pe alții să îndrăgească calea patristică și filocalică declarată ca una a: pocăinței, iluminării și îndumnezeirii omului.
Harul Domnului care lucrează prin slujitorii Bisericii, m-a luminat deschizându-mi uși spre o altă lume, spirituală, splendidă, albă ca și zăpada iernii, luminoasă ca și razele sorelui și minunată asemeni stelelor cerului… pe care din familie, de acasă nu o cunoșteam… dar, se aude deja clopoțelul anunțând retragerea care va urma încurând; de seară cu apusul soarelui, după rânduiala lui Gheron Iosif, începe priveghere…
Cu respect și dragoste în Hristos, ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-egala Maria de Magdala, România, Sfânta Lavra a Preasfintei Treimi – a Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Serghie de Radonezh
The first Romanian Orthodox monastery in Portugal was inaugurated last Sunday, Nov. 17, by four Romanian hierarchs in Aldeia de Santa Margarida (Idanha-a-Nova).
The monastery is dedicated to the feast of the Dormition of the Mother of God.
Headed by Metropolitan Iosif of Western and Southern Europe, the assembly of bishops officiated the consecration ceremony for the monastery’s church.
The service was attended by the Romanian Ambassador to Portugal Ioana Bivolaru.
The assembly of bishops included Archbishop Varsanufie of Ramnic, the local Bishop Timotei of Spain and Portugal and his Assistant Bishop Teofil of Iberia.
