„Canonul Sfintei Împărtășanii”

Iubiți urmăritori ai blogului „Cultura Duhului – artă”,

Urmează să fie postate pagini scrise de mine din studiul ,,Canonul Sfintei Împărtășanii”. Mă bucur dacă citiți și dacă o să vă placă.

ierom. Nectarie

Introducere

                               Abordând tema studiului teologico-liturgic al „Canonului” sau „Regulii” Sfintei și Dumnezeieștii Împărtășiri cu Sfintele lui Hristos Taine ne confruntăm cu următoarele întrebări: Este oare nevoie de un asemenea Canon și dacă acest Canon este obligatoriu pentru toți? Care este rostul și rolul său? La ce îl ajută acesta pe omul credincios? Apare și dilema: „Canonul” ajută sau împovărează cu mai multe reguli, făcând tot mai grea apropierea de Sfintele Taine?

                               Smerita lucrare de față va încerca să atingă aceste aspecte și să aducă lumină teologică asupra semnificațiilor cuprinse în canon, abordând tema Canonului sau Regulii Pregătirii pentru Sfânta Împărtășanie, cu precădere din punct de vedere al acestuia ca ajutor, sprijin și susținere a omului credincios pe calea spre Împărăția Cerurilor, prin exemple veterotestamentare și neo testamentare , și nu ca pe o obligație juridică sau normă. Norma este necesară doar pentru cei aflați pe prima treaptă – robii, pe când creștinii sunt cei care tind spre cea mai înaltă treaptă, sau stare spirituala – fii iubitori, cei care pe toate le fac pentru dragostea comuniunii cu cerul. Ei ar trebui să se asemene Fiului Cel Unul-Născut, Cel care fără de nici o normă sau obligație față de ceva Le-a împlinit pe toate, după voia Tatălui Ceresc.

                               Secolul nostru este un secol al îndepărtării și al rătăcirii, în care omul se află, fie în pas de rătăcire dimpreună cu secolul, fie în căutarea prezenței lui Dumnezeu. Fericit cel care caută, căci negreșit va și afla. Considerăm că timpul în care trăim este diferit de toate timpurile și poate avem dreptate, dar și toate timpurile sunt diferite unele de altele, însă sensul căutat de oamenii tuturor timpurilor este fericirea; scopul căutării nu este altul decât mântuirea. Deci, Dumnezeu este prezent și în secolul nostru secătuit, precum a fost prezent în toate timpurile. Acestea nu îl pot atinge pe El, fiind neputincioase de la sine, dar El, Dumnezeul nostru în Treime revelat și de Sfinții Săi totdeauna lăudat, atinge secolele dacă vrea și le sprijină ca ele să fie, pentru că Dumnezeu ține lumea și prin Fiul Său a mântuit-o și încă o mântuiește. Nici nu se poate altfel decât ca omul pe pământ să se afle în căutarea Cerescului Dumnezeu, și nu se va liniști până nu-l va găsi pe Creatorul său, pe Binefăcătorul său, pe Părintele său. Dar, iată, că din nou apare în fața noastră o întrebare evanghelică: „Cine este iconomul credincios și înțelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? (Luca 12, 42), administratorul care le va da „grâul” necesar ca să poată trăi, precum Iosif în Egipt deschizând pentru poporul înfometat bogatele jitnițe regale ale lui Faraon, însuși (Geneză 41, 56). Sau, precum Profetul Moise hrănește patruzeci de ani poporul cu mană, în pustie, ca să nu moară de foame (Ieșire 16, 35) și la stânca din Horeb cu apă, ca sa nu piară de sete (Ieșire 17, 6). Acest rol a fost preluat în Noul Testament de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. El îi anunță pe cei care Îl urmaseră că vor fi hrăniți cu Trupul Său care este adevărata mâncare și Sângele Său, adevărata băutură (Ioan 6, 55). Pe Apostoli și pe succesorii lor, cărora le-a încredințat această grijă de păstorire a Bisericii și hrănire a credincioșilor cu „mâncarea și băutura adevărată” a Trupului și Sângelui Său, Mântuitorul îl povățuiește astfel, acesta fiind totodată și răspunsul la întrebarea noastră despre „iconomul înțelept” : „Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând așa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuțiile sale.” (Luca 12, 43-44).

                               Canonul Sfintei Împărtășanii este negreșit un mijloc eficient de pregătire pentru Sfânta Împărtășanie și ar trebui să ne bucurăm că îl avem la îndemâna noastră în forma actuală, în limba și Biserica Română, ca o moștenire prețioasă a Părinților noștri duhovnicești. Rugăciunile Canonului, cele pline de smerită pocăință, ne trezesc și ne conștientizează, ne povățuiesc. Ele umplu inimile noastre de dorințe cerești, ne duc mai aproape de Dumnezeu și ne pregătesc pentru comuniunea deplină cu El – în Sfânta Euharistie, prin Sfintele Taine. Rugăciunile Canonului Sfintei Împărtășanii reprezintă pentru noi, prin analogie „Vasul cu nard curat, de mare preț” din Sfintele Evanghelii (Marcu 14, 3) care înmiresmează sufletele noastre și le pregătesc a fi locaș vrednic al rămânerii harului Duhului Sfânt.

Săptămâna Luminată, vineri, 06 mai 2016, Mănăstirea Sfintei Mucenițe Paraskevy, Makrades, Cofru/Κέρκυρα , sub ocrotirea Sfântului Ierarh Spiridon,
Ierom. Nectarie de la Mănăstirea Sfintei apostolic-egale Maria de Magdala, Maramureș, România.




Cuprins

Introducere

Capitolul I Pregătirea sufletească și cea trupească pentru primirea Sfintei Împărtășanii

1.1.1      Pregătirea din punct de vedere liturgic;

1.1.2      Pregătirea din punct de vedere ascetic;

1.2.        Canonul Sfintei Împărtășanii ca îndreptar al vieții omului înspre Împărăția Cerurilor;

1.2.1      Povățuirile din Liturghier;

1.3          De la sensul teologic al rugăciunilor canonului înspre permanența trăirii

Capitolul II Canonul Sfintei Împărtășanii

2.1.1      Structura

2.1.2      Conținutul

2.1.3      Autori

2.1.4      Vechime

2.1.5      Liturghier

2.1.6      Ceaslov

2. 2. Semnificația teologico-duhovnicească a celor 12 rugăciuni ale canonului Sfintei Împărtășanii;

2.2.1      „Vasul de alabastru” al celor 12 rugăciuni din canonul Sfintei Împărtășanii a mirului de nard de mare preț al învățăturii dogmatice, morale și duhovnicești al acestor rugăciuni;

2.2.2      Asemănări între cele 12 rugăciuni ale Sfintei Împărtășanii și cei 12 patriarhi ai Vechiului Testament;

2.2.3      Cele 12 pietre luate de Iosua din Iordan la intrarea în Canaan;

2.2.4      Cei 12 Sfinții Apostoli ai Domnului Iisus Hristos și cele 12 temelii ale Cetății Noului Ierusalim.

Capitolul III Temele majore cuprinse în canon

3.1.1      Pocăința

3.1.2      Îndreptarea

3.1.3      Nădejdea

3.1.4      Credința

3.1.5      Dragostea

3.1.6      Patimile și păcatele

Capitolul IV Rugăciunile de mulțumire ale canonului Sfintei Împărtășanii pline de har, nădejde și bucurie

Concluzii. Împărtășania: Leac Tămăduitor

Bibliografie

9 Pingbacks

Lasă un răspuns