„Lucrarea minții”

Sbornicul – Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…



Iubiților,

Citim ultimele explicații despre „Treptele Rugăciunii”

Treptele rugăciunii

      
                               Anumite chipuri ale rugăciunii nu stau la puterea noastră de alegere. Ele sunt în măsuri felurite ce curg din același har.

                               Așa sunt mai mult rugăciunile ce pornesc de la sine atunci, când le află Duhul rugăciunii. Dar și acestea sunt de două feluri: în cel dintâi, omul are puterea să se supună sau nu acestui duh, să conlucreze împreună cu el sau să-l spulbere, iar în celălalt, el nu mai are puterea să se împotrivească, ci este răpit în rugăciune și este ținut într-însa de altă putere, întru totul lipsit de putința ca să mai lucreze altcumva. Drept urmare, ceea ce am spus privește mai mult doar acest din urmă chip al rugăciunii. Dar întrucât privește toate chipurile celelalte de rugăciune, alegerea este întotdeauna cu putință.

                               „Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite” (Rom. 8, 26).

                               Acest cuvânt ne va fi pe înțeles de vom încerca o apropiere cu ceva din cele ce ni se întâmplă și nouă astăzi. și nouă astăzi ni se întâmplă ceva asemănător în rugăciunea aflătoare. Noi ne rugăm de obicei, fie după cărțile de rugăciune, fie cu propriile noastre cuvinte. În acest fel de rugăciune se trezesc simțiri de rugăciune și suspinuri dar pe acestea le trezim noi înșine, prin propria noastră lucrare. și aceasta este o rugăciune. Dar se întâmplă uneori, că înclinarea noastră înspre rugăciune ne prinde ea însăși și ne silește să ne rugăm și nu ne lasă până când rugăciunea nu se revarsă în întregime. Aceasta este, sau întocmai asemenea cu aceea despre care vorbește Apostolul, sau foarte asemănătoare cu ea. Cuprinsul unor astfel de rugăciuni rareori este hotărât, dar într-însele întotdeauna respiră dăruirea de sine la voia lui Dumnezeu, încredințarea ființei noastre întregi în mâinile călăuzitoare ale Domnului, Care știe mai bine decât noi aceea ce ne este de trebuință pentru binele nostru, atât pentru cele dinlăuntru, cât și pentru cele din afară ale noastre, dorindu-le El pentru noi cu mai multă putere decât noi înșine și fiind gata să ni le dăruie pe toate și să ni le rânduiască, doar numai dacă noi nu ne împotrivim. Rugăciunile, care ne sunt lăsate de Sfinții Părinți, au tot același izvor lăuntric, sunt în sinea lor mișcate de duh și de aceea sunt până astăzi atât de lucrătoare.

Lasă un răspuns