Despre Sfântul Niceta de Remesiana

Opera Sf. Niceta de Remesiana

Psalmodierea în lumina operei Sfântului Niceta de Remesiana | Pr. dr. Adrian Maziliţa

Abstract: The meaning of comunication refers to a great personality and a great saint of the Church of the first centuries of christianity, St. Niceta of Remesiana, contemporary of St. Basil the Great. The author makes a brief presentation of the life and work of St. Nicetas, highlighting in his principal work: „De psalmodiae bono”, an important part of singing in the first centuries of christianity – „singing together”.

Keywords: St. Niceta of Remesiana, the benefit of singing psalms, chant.

Iubiților,

Zilele acestea mă aflu în Serbia, pe Valea Moravei și Valea Nișavei, în apropierea orașului antic Horreum Margi – azi Ciupia, și anticului Naisus, azi Niș, orașul unde s-a născut Sfântul nostru strămoș Constantin Cel Mare și Sfânt [1, 2, 3], părți unde în secolele IV – V și-a desfășurat activitățile sale apostolice Sfântul Niceta de Remesiana – Apostolul daco – romanilor, în provincia romană „Dacia Mediterranea”.


Gândul și rugăciunea mea sunt îndreptate spre Sfântul Niceta, care alături de Sfântul Apostol Andrei cel Întâi–chemat este considerat a fi apostol, evanghelizator și ocrotitor al romanității de est.

Sfântul a scris și a propovăduit în limba latină și este în egala măsură ca Sfânt Patron și mare părinte bisericesc iubit de popoarele care fac istoric parte din romanitatea orientală – adică creștini și cetățeni ai ținutului Noii Rome, români, sârbi, bulgari și macedoneni, ellini și sirieni și alte etnii — aceasta fiind astăzi istorie, pentru români Sfântul Niceta rămâne un părinte mare și sfânt, un Apostol și Ocrotitor.

ierom. Nectarie de la Sfânta cu Apostoli-Egala Maria de Magdala, Maramureș, România.

Activitatea şi opera sa erau cunoscute şi apreciate, Sf. Niceta fiind considerat un adevărat apostol, evanghelizator al dacilor, dar, din păcate, în cursul Evului Mediu numele lui a fost dat uitării, iar unele lucrări din opera sa au fost atribuite greşit altor ierarhi cu nume mai sonore ca Sf. Ambrozie sau Fer. Augustin7.

Reputatul exeget britanic Andrew Ewbank Burn a realizat cea dintâi şi rămasă credibilă ediţie critică pentru opera completă a Sf. Niceta, astfel:

  1. De diversis appellationibus(Despre diferitele numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos) o predică simplă în care a explicat aceste numiri: Cuvânt, Înţelepciune, Lumină, Putere, Înger, Om, Miel, Preot, Cale, Adevăr, Viaţă, Pace, Judecător, Uşă, Piatră etc., 24 de numiri tâlcuite dogmatic şi moral.
  2. Libelli instructionis (Cărticele de învăţătură), 6 cărţi, sunt catehisme pentru pregătirea candidaţilor la botez, din care ni s-au păstrat doar în întregime cartea a III-a şi a V-a, expunând învăţătura creştină şi combătând greşelile trinitare şi cristologice arianiste şi apolinariste, explicând la sfârşit Simbolul Credinţei, ţinând seama şi de Catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului8.

Cuvântări

  • De vigillis servorum Dei (Despre privegherile robilor lui Dumnezeu) în 9 capitole, care explică desfăşurarea slujbelor şi rugăciunile introduse noaptea în Biserică (sâmbăta spre duminică), de unde noi, românii, am moştenit privegherea prin Sf. Slujbe, priveghiul la morţi, privegherea sau lumânarea la capul mortului şi pasărea ce priveghează noaptea cu minunatele ei triluri9.
  • De Psalmodie bono (Despre folosul cântării), adică participarea tuturor credincioşilor la Sf. Slujbe prin cântarea comună ce aduce linişte şi pace în suflete. Cuvântarea cuprinde 14 capitole.
  • Imnul: Te Deum laudamus (Pe Tine Dumnezeu, Te lăudăm), atribuită, după studii temeinice făcute de Burns şi Dom Morin, Sfântului Niceta şi nu Sfântului Ambrozie ori Sfântului Augustin, cum susţineau până acum alţii. Este un imn scris în proză ritmică şi cântat în bisericile Apusului de catolici, dar şi de protestanţii lui Luther şi, de asemenea, şi de ortodocşii Răsăritului (ortodocşii şi maroniţii). A fost tradus în slavoneşte de Mitropolitul Moldovei, Dosoftei, la sfârşitul Psaltirii în versuri, Uniev, 1673; din latineşte, la noi, de arhimandritul Ghenadie Enăceanu în B.O.R. VIII, 1884 şi apoi Carte de Te Deum, Bucureşti, 1973, folosindu-se, în locul Doxologiei Mari la Anul Nou, după Sf. Liturghie şi la alte solemnităţi10.

Opere incerte

Despre jertfa Melului Pascal, Către fecioara căzută şi Epistola din manuscrisul Corbeiense12

Toate acestea ni-l descoperă pe Episcopul Niceta din Remesiana ca un om deosebit de erudit. Un mare propovăduitor şi apărător al credinţei creştine. El a luptat pentru păstrarea dreptei credinţe, potrivit hotărârilor luate de primele două Sinoade ecumenice (convocate în veacul al IV-lea), apărând-o de învăţăturile greşite şi de superstiţiile oamenilor din acele vremuri. Cele două călătorii în Italia, prietenia sa cu Sfântul Paulin de Nola, activitatea sa misionară, precum şi sfinţenia vieţii lui, îl arată ca pe un ierarh de seamă al acelor timpuri, aparţinând creştinismului daco-roman. A trecut la cele veşnice după anul 414, când era pomenit pentru ultima oară într-o scrisoare a papei Inocenţiu I, episcopul Romei. Nu se ştie când a fost trecut în rândul sfinţilor. Martirologiile romane îl sărbătoresc pe daco-romanul Niceta  la 7 ianuarie, în aceeaşi zi cu prietenul său Paulin de Nola.12 Biserica Ortodoxă îl serbează în ziua de 24 iunie.


5 Nestor Vornicescu, op.cit., p. 83.

6 Vasile Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911, p 62.

7 Niceta de Remesiana, op. cit., p. 7.

8 Mircea Păcurariu, op. cit., p. 59.

9 Ibidem.

10 Nestor Vornicescu, op.cit., p. 99.

11 Niceta de Remesiana, op. cit., p. 165.

12Mircea Păcurariu, op. cit., p. 60 vezi şi Ioan G. Coman, Patrologie,  Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1956. p. 236.

Lasă un răspuns