Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii | Studiu Theologico–Liturgic

Canonul Sfintei Împărtășanii | Studiu Teologico-Lirurghic | Ierom. Nectarie (R.)

Iubiților,

                Vă ofer din gândurile scrise în timpul acestui studiu în anul 2016.
Recunosc că m-aș bucur să citiți, și chiar mai mult, vă îndemn să le citiți din timp ce urmăriți acest blog și mă sunați adesea să primiți sfaturi de îndrumare spirituală. Desigur ca se cade să știți și cum gândesc despre diferite aspecte ale vieții duhovnicești, că așa cunoscându-ne mai bine, voi pe mine din convorbiri și citire, iar eu pe voi din convorbiri, sfaturi și spovedanii, putem să pretindem, la vremea sa, și la rezultatele unei lucrări spirituale. Căci pe orice om îl cunoști din faptele sale, din cuvintele sale, din scrierile și gândurile sale…

ierom. Nectarie de la Sf.Monastire a Sfântei Apostolic-egale Maria de Magdala, Maramureș, România,
În data de 23. dec. 2019, Valea Moravei, Serbia-Romană a anticei „Dacia Mediterranea” — locurile de păstorire a Sfinților Apostolic-Egali Niceta de Remesiana și Sava Luminătorul

                               ,,Adam, părintele întregii lumi a cunoscut în rai dulceața iubirii lui Dumnezeu și de aceea, atunci când, pentru păcat a fost izgonit din rai și a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic și cu geamăt mare suspinând, în toată pustia” [20] — ne spune Sfântul Siluan Athonitul. Adam plângea îndelung la Porțile Raiului [21] când s-a văzut pe sine așezat în preajma grădinii celei din Eden și pe heruvimii cei cu sabie de flacără vâlvâietoare păzind drumul spre pomul vieții (Geneza 3,24), pe vicleanul șarpe osândit pe viață, pământul blestemat să rodească spini și pălămidă  (Geneza 3,18) iar mântuirea încă îndepărtată și insuficient de clar revelată, printr-un urmaș care se va naște din sămânța femeii, ca să zdrobească capul șarpelui  (Geneza 3, 15).

                               Istoria căderii este prezentată mai departe în Sfânta Scriptură prin exemplul lui David, regele, profetul și psalmistul, alesul și iubitul lui Dumnezeu, care ajunge să se împiedice jalnic de frumusețea soții lui Urie, credinciosul general al oștirilor sale (II Regi 11, 3). Amăgit fiind de cei trei vrăjmași vechi : Trupul, lumea și diavolul, care îi vor ispiti pe toți fiii oamenilor, de la Adam și până la ultima și Înfricoșata Judecată, Împăratul cade din demnitatea sa, dedându-se la cele mai neomenești fapte : adulterul și uciderea. Este cu totul dureros acest episod din istoria vieții Psalmistului David. Istorisirea acestor fapte ale lui David ne străpunge inima, cu atât mai mult cu cât în David vedem nemijlocit chipul fiecărui om ridicat la demnitatea de rege, profet, și cu menirea de ai înălța doxologii psalmice Creatorului său; că în David vedem căderea fiilor lui Adam. În Vechiul Testament, în Cartea a doua, a Regilor, putem citi întâmplarea :

                               „ Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război, David a trimis pe Ioab și slugile sale cu el și pe toți Israeliții și aceștia au lovit pe Amoniți și au împresurat Raba. Dar David a rămas în Ierusalim. Odată, spre seară, sculându-se David din pat și plimbându-se pe acoperișul casei domnești, a văzut de pe acoperiș o femeie scăldându-se, și femeia aceasta era foarte frumoasă. Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Și i s-a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul. Apoi David a trimis slugile să o ia. Ea   a venit la el și el s-a culcat cu ea. Iar dacă s-a curățit ea de necurăția ei, s-a întors la casa sa. Femeia aceasta a rămas însărcinată și a trimis de s-a vestit lui David, zicând: „Eu sunt însărcinată”. Atunci a trimis David să se zică lui Ioab: „Trimite la mine pe Urie Heteul!” Și a trimis Ioab pe Urie la David. Venind Urie la David, acesta l-a întrebat de sănătatea lui Ioab, de starea poporului și de mersul războiului. Apoi a zis David către Urie: „Du-te acasă și-ți spală picioarele!” Ieșind Urie din casa regelui, în urma lui i s-a trimis un dar de la masa regelui. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stăpânului său și nu s-a dus la casa sa. Și i s-a spus lui David, zicând: „Urie nu s-a dus la casa sa”. „Iată, a zis David către Urie, tu ai venit de pe drum, de ce nu te-ai dus la casa ta?” Iar Urie a zis: „Chivotul Domnului și Israel și Iuda sunt în corturi; stăpânul meu Ioab și robii domnului meu sunt în tabără, iar eu să mă duc la  casa mea să mănânc, să beau și să mă culc cu femeia mea? Mă jur pe viața ta și pe viața sufletului tău că nu voi face aceasta”. „Rămâi aici și ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar mâine îți voi da drumul”. Și a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea până a doua zi. Și l-a chemat David și a mâncat Urie înaintea lui și a băut și David i-a arătat cinste. Dar seara Urie  s-a dus să se culce în patul său cu robii stăpânului său, iar la casa sa nu s-a dus. Dimineața, David a scris scrisoare lui Ioab și a trimis-o pe Urie. În scrisoarea aceea el scria așa: „Puneți pe Urie unde va fi lupta mai crâncenă și retrageți-vă de la el, ca să fie lovit și ucis”.” (II Regi, 11, 1-15)

                               Faptele pogorârii spre păcat se succed una după alta începând cu rămânerea  lui David acasă „pe vremea când regii pornesc la război”. Împăratul pierzându-și atenția duhovnicească pe care o avuse tot timpul, se pogoară la poftele tatălui minciunii. Căci despre acești oamenii răi citim în Sfânta Scriptură: ,,Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44)

                               David îl trimite intenționat la moarte pe credinciosul său prieten, curajosul și credinciosul Urie, generalul oștilor sale, sub zidurile cetății Raba, pentru a lupta în prima linie, luptă în care va fi părăsit de ai săi și ucis. Nevinovatul Urie moare într-o „ Vinere a patimilor” a Vechiului Testament (II Regi 11, 15) asemeni dreptului Abel (Facerea 4,8) sau nevinovatului Nabot (III Regi 21,13) uciși și ei mișelește. Cu atât mai dureros că Urie, alesul și fidelul prieten al lui David, duce cu încredere și devotament propria sentință la moarte.


19 Studiu introductiv și traducere diaconul I. I.Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001

20 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Însemnări duhovnicești,, p.230

21 Triodul, Duminica lăsatului sec de brânză, Stihirile Vecerniei la Doamne strigat-am, a 2-a, și a Slavei, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p.102

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns