Canonul Sfintei Împărtășanii

Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii, Studiu Theologico – Liturghic

           
                        Ca urmare a acestor fapte David, alesul lui Dumnezeu, a fost apoi lovit, pe tot parcursul vieţii sale, de mâna dreptăţii lui Dumnezeu prin necazuri, prigoane, nenorociri, răscoale asupra lui în propria casă, chiar şi din partea fiului său care îl va prigoni. Totuşi David nu deznădăjduia, ci, cu smerenie, mărturisea că a greşit Domnului Său şi primea să-şi ispăşească păcatul marii infidelităţi săvârşite pe pământ (II Regi 16, 11-12). „Lacrimile lui David, la scrierea Psalmului 50, aveau să copleşească şi să şteargă petele sângelui lui Urie… cuvintele neîntrecutului psalm sunt şi mănunchiul de flori duhovniceşti şi lumânări aprinse, pe care, stropindu-le cu multe lacrimi, David, pocăit, le pune şi le aprinde pe mormântul necunoscut al lui Urie Heteul”.[22] Zbuciumul sufletului afundat în întristare, în boli sau în păcat, care e cea mai mare năpastă a vieţii, îl putem observa şi în Hexapsalmii scrişi de David (cei şase psalmi din slujba Utreniei), la fel în primii doi psalmi, al 3-lea şi al 37-lea, după cum descrie în “Tâlcuiri la Psalmi” Arhimandritul Emilianos Simonopetritul. [23]

                        Un alt exemplu al căderii şi ridicării este acela al proorocului Iezechia, atunci când moartea cea groaznică se apropia de el, iar el căuta din nou mila lui Dumnezeu, cerând iertarea păcatelor de la Domnul, Dumnezeul îndurărilor şi al milostivirii (IV Regi 20, 2-3). Pocăinţa lui sinceră nu a fost respinsă de Dumnezeu.

                        “În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!” Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului, zicând: „O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare (IV Regi 20,1-3).

                        Pocăinţa şi lacrimile regelui n-au rămas fără răspuns:

            ”Isaia nu plecase încă din cetate când cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: „Întoarce-te şi spune-i lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului; Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi  din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!” (IV Regi 20, 4-6).


[22] Daniil Stoenescu, Episcop-locţiitor al Daciei Felix, Atotprezenţă şi Parusie, Editura Episcopiei Daciei Felix,Vârşeţ, 2009, p.170

[23] Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Psalmi, traducere Ierom. Agapie, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2011, p.95

Lasă un răspuns