Despre „Sbornice” în istoria literaturii românești

Mănăstirea Putna | Sbornice | Despre ,,sbornice” în istoria cărții românești

Stimați urmăritori,

Este interesant de știut că după opinia unor cercetători la Lavra Sfântului Stefan Cel Mare de la Putna se află cel mai vechi munument de grai românesc – un „Sbornic” caligrafiat din anul 1391 – 1392.
Ierom. Nectarie

Cele mai vechi sbornice manuscrise, în limba slavonă, datează în țara noastră din secolul al XIV-lea, iar într-unul din ele, caligrafiat în anii 1391 – 1392, s-ar afla – după opinia unor cercetători – cel mai vechi monument de grai românesc, mărturie documentară ce pune „istoria formării limbii și a poporului român într-o nouă viziune, de o luminoasă strălucire”.

Se consideră, în general, că sbornicele „sunt mai numeroase la noi în prima jumătate a veacului al XV-lea”, că, după aceea, „odată cu stabilirea autorității domnești asupra bisericii, sub Ștefan cel Mare, imensa majoritate a manuscriselor bisericești o formează cărțile de ritual” și că „abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea se reia în chip masiv copierea sbornicelor teologice”.

Referindu-ne la manuscrisele din patrimoniul Mănăstirii Putna, se impune totuși precizarea că din cele opt sbornice, existente aici, trei datează sigur din epoca lui Ștefan, două cu probabilitate și numai trei, cu certitudine, din secolele următoare. Primele trei au fost caligrafiate chiar în Mănăstirea Putna și sunt, de fapt, cele mai somptuoase dintre toate, iar despre două dintre acestea se știe sigur că au fost executate chiar din porunca marelui voievod, pentru această mănăstire.

Lasă un răspuns