Canonul Sfintei Împărtășanii

Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii, Studiu Theologico – Liturghic

                      1.1.1    Pregătirea din punct de vedere ascetic

 Libertatea omului este lăsată așa după cum și Dumnezeu procedează: “A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: „Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” (Facerea 2,16-17). Liber și înțelept a fost creat omul. Ființă rațională. În virtutea acestei libertăți a fost învățat și de Domnul Iisus Hristos:
                        ,,Deci le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.” (Ioan 7,16-17) sau: ,, Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie.” (Marcu 10, 21).

                        Sfânta Scriptură a Noului Testament îl tratează pe om ca și pe un frate, arătându-i toate cauzele și demersurile, întâmplările trecutului și posibilitățile viitorului, până la cele mai grave care sunt vizibile în vremurile noastre, când oamenii vor muri de frică din cauza celor ce urmează să vină supra lumii. Părinții noștri întâi-stătători ar trebui să vorbească lumii explicând clar toate lucrurile, pentru că, pe cât de mare este iubirea lui Dumnezeu, pe atât de mare și de gravă este respingerea ei din partea lumii.

                        În decursul istoriei, [25] fiecare act de respingere a iubirii lui Dumnezeu a fost urmat de un dezastru. Preoții, ca și buni teologi, sunt și învățători vrednici. Creștinii noștrii, dacă sunt buni cunoscători ai scripturilor și ai literaturii patristice, atunci vor fi cei mai buni apologeți ai Bisericii. Prin însăși viața lor cea plină de cunoștință și înțelepciune, asemănătoare celei a Mântuitorului: „Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe ulițe, glasul Lui. Trestie strivită nu va frânge și feștilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruință, judecata.” (Matei 12,19-20)

                        Atunci nimeni nu va mai pune întrebări inutile și nu vor desfășura dezbateri fără rezultate, ci vor striga toți împreună cu Sfântul Apostol Pavel: „ Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Romani 8,35) și cu Psalmistul : „Împărații Tarsisului și insulele daruri vor aduce, împărații arabilor și ai reginei Saba prinoase vor aduce” (Psalmii 71, 10).

Lasă un răspuns