Către același: Scrii despre mânia față de cel cu inimă împietrită

Mărturii din viața monahală | Sfântul Iosif Isihastul

Scrisoarea a 6-a 

Ascultă-mă iarăşi ! pune temelie bună. Zideşte-ţi palat frumos în ceruri. Curăţeşte paharul pe dinlăuntru, aşa cum ne învaţă Domnul, pentru ca să fie şi pe dinafară curat. Toate cele care sunt săvârşite cu trupul sunt ca frunzele care acoperă omul pe dinafară. Acestea sunt bune şi frumoase. Cele despre care ţi-am scris mai înainte, acelea curăţesc omul pe dinlăuntru. Acelea vor deschide ochii sufletului. Din acelea se va curăţi inima şi va putea vedea pe Dumnezeu în ziua aceea. Fără lucrarea minţii, este puţin folosul celor din afară. Dacă nu vezi lacrimile curgând la fiecare aducere aminte de Dumnezeu, boleşti de necunoaştere, din care se naşte mândria şi se învârtoşează inima. Să-ţi fie ţie smerenia ca îmbrăcăminte în toate mişcările tale. Să fii ca un burete în obşte, luând asupra ta orice ocara sau umilire. Hrăneşte-ţi sufletul nu cu cinstiri şi laude, ci cu ocărî şi învinuiri, ca un fără de minte. Nu căuta să afli totdeauna ceea ce este drept, pentru că atunci eşti în nedreptate. Învaţă să rabzi cu bărbăţie ispitele, oricare ar fi cele îngăduite de Domnul. Fără multe explicaţii, să spui : „Binecuvântează”. Şi, fără să fi greşit, să te căieşti ca şi cum ai fi greşit. Cu tot sufletul să faci această, nu numai pe dinafară, pentru a fi lăudat; să spui că ai greşit, iar în sinea ta să te judeci. Nu cere în necazurile şi întristările tale mângâiere de la oameni, pentru ca să fii mângâiat de Dumnezeu. Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor ce cad. Dacă nu-l ierţi pe cel care cade, strici podul şi nu mai ai cum să treci. Să fii exemplu bun celorlalţi prin faptele tale cele bune şi bineplăcute la Domnul şi să nu cauţi ca prin limba ta să biruieşti pe toţi. Să nu te simţi bine atunci când, vorbind, cauţi să afli dreptatea. Dreptatea înseamnă să înduri cu bărbăţie ispita care vine asupra ta şi să ieşi biruitor, dacă ai fost vinovat, şi chiar dacă nu ai fost vinovat. Dacă zici : „Păi de ce ?” , lupţi împotriva lui Dumnezeu, care îţi trimite cele spre întristare pentru starea supusă patimilor. Dumnezeu ne pedepseşte pentru a ne conduce la nepătimire. Şi dacă te împotriveşti celor ce vin asupra ta şi nu le înduri, cu adevărat, împotriva lui Dumnezeu lupţi. Îmi scrii despre mânia faţă de cel cu inimă împietrită. Mânia, în sine, este firească. Precum nervii în corp, aceasta este nerv al sufletului. Fiecare suntem datori să o folosim împotriva demonilor, a oamenilor eretici şi împotriva a tot ce ne împiedică în calea spre Dumnezeu. Dacă te mânii împotriva fraţilor tăi sau, ieşindu-ţi din fire, strici toată lucrarea mâinilor tale, să ştii că suferi de slava deşartă şi faci abuz de acest nerv al sufletului. Eliberează-te de aceasta prin dragoste faţă de toţi şi prin smerenie adevărată. Când îţi vine mânia, strânge din dinţi cu tărie şi să nu vorbeşti în nici un fel celui care te ocărăşte sau te necinsteşte, te ceartă sau te ispiteşte în multe feluri fără vreun motiv. Atunci şarpele se va răsuci în inima ta, se va ridica până în gât, dar dacă nu-l laşi să iasă se va înăbuşi şi va crăpa. Dacă acest lucru se va repeta de câteva ori, se va împuţina şi în cele din urmă va înceta. Deoarece omul este zidit cu minte şi blând, se îndreaptă neasemuit mai bine cu dragoste şi cu blândeţe decât cu mânie şi cu sălbăticie. Acest lucru l-am descoperit şi eu în multă şi mare încercare. Cu binele şi cu dragostea poţi îmblânzi pe mulţi. Şi dacă cineva este bine intenţionat, îl faci foarte repede să se îndrepte şi chiar să devină ca un înger al lui Dumnezeu. Deci, aceasta îţi spun ţie şi tuturor. Nu căutaţi niciodată să îndreptaţi pe cineva cu mânie, deoarece ispita pe ispita nu poate vindeca, ci cu smerenie şi cu dragoste sinceră. Dacă vezi că se apropie mânia, lăsa pentru mai târziu îndreptarea. Când vei vedea că a trecut mânia şi a venit pacea, iar duhul deosebirii lucrează nepătimaş, atunci să vorbeşti cele de folos. Eu niciodată nu am văzut să fie cineva îndreptat cu mânie, ci totdeauna cu dragoste.

Aşa să faceţi. Ia exemplu de la tine însuţi. Tu cum te îmblânzeşti ? Când ţi se aduc ocărî, sau când ţi se arata dragoste ? Nu te minunezi de cuvântul acela din Pateric, când zice sfântul acela că : „omul mânios şi furios, chiar dacă va învia vreun mort, nu va fi primit în Împărăţia lui Dumnezeu ?” Spui că cinsteşti cuvintele mele. Încearcă dacă se adevereşte ceea ce îţi scriu. Înăbuşă tu patimă atunci când vine să te înăbuşe ea pe tine. Ţine şarpele închis bine o dată, de două ori, de multe ori şi vei afla repede calea bucuriei şi a biruinţei. Atunci vor lucra şi rugăciunile mele pe care le fac pentru tine. Şi dacă va fi biruita mamă, va fi aruncată şi mulţimea fiicelor pe care aceasta le naşte. Pentru că cele dintâi patimi, care dau naştere la toate celelalte, sunt mânia şi pofta. Aşadar, înăbuşă cu toată puterea ta mânia în fiecare clipă când apare şi o vei afla data viitoare mai slăbită. Şi iarăşi continua să o loveşti şi să-i tai capul – când vezi că-l ridică – şi-n puţin timp, îndelunga răbdare va rodi netulburarea. În aceasta vei afla pace şi har şi toate celelalte bunătăţi. Cealaltă mama este pofta, care dă jos pe cel care urcă. Când dobândeşti în toate înfrânare şi nu devii un adaos al materie, nu ai sânge prea mult. Şi când nu este sânge prea mult, nu poate poftă să doboare pe om. Împotriveşte-te cu tărie. Nu lasă gândurile să vină, ci luptă-te prin rugăciune. Luptă-te cu bărbăţie, nu ca un molatec. Şi vei birui. Făcând aceasta, va înflori floarea curăţeniei şi a neprihănirii, care va bucura sufletul tău cu bucurie de negrăit şi vei cunoaşte că de-acum ţi s-a gătit ţie loc de odihnă. Aşa vei îndepărta şi răutatea acestei patimi şi răutăţile tuturor fiicelor ei.

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns