Către același

Mărturii din viața monahală | Sfântul Iosif Isihastul

Scrisoarea a 7-a 

Nimic altceva nu poate să ajute atât de mult şi să stingă mânia şi toate celelalte patimi cât poate iubirea către Dumnezeu şi către toţi semenii. Cu iubirea biruieşti mult mai uşor decât cu celelalte lupte. Dar chiar şi atunci când lupţi, nu simţi durerea dacă mintea ta este stăpânită de iubire. Iubirea nu cade niciodată dacă îndreptezi mereu cârma sufletului spre aceasta. Orice ţi s-ar întâmpla, tu să strigi aşa : „Pentru dragostea Ta, Iisuse al meu, dulce dragoste, duc toate ocările, batjocoririle, nedreptăţile, ostenelile şi toate necazurile care mi se întâmplă”. Acestea gândind, dintr-o dată sarcina greutăţilor se va uşura şi amărăciunea provocată de demon va înceta. Crede în ceea ce am să-ţi spun. Odată, din cauza repetatelor şi înfricoşătoarelor mele ispite, am fost stăpânit de mare întristare şi deznădejde şi socoteam că sunt nedreptăţit de către Dumnezeu. Că m-a lăsat pradă atâtor ispite, fără să mă uşureze vreun pic, să iau măcar o răsuflare. Şi aflându-mă în această amărăciune, am auzit o voce înlăuntrul meu, tare dulce, foarte clară şi trădând multă compasiune : „Nu vrei să suferi totul pentru dragostea Mea ?” Şi o dată cu vocea a început să curgă şuvoi de lacrimi neîncetat şi mă căinam pentru deznădejdea care mă stăpânise. N-am să uit niciodată vocea aceea, atât de dulce, care a făcut să dispară deodată ispită şi toată deznădejdea. ” Nu vrei să suferi toate pentru dragostea Mea ? „Cu adevărat, dulce dragoste ! Pentru dragostea Ta ne-am răstignit şi pentru ea toate le purtăm.

Îmi povestea un frate ca odată avea întristare pentru un alt frate pe care îl sfătuia mereu dar care nu-l, ascultă, şi se întristă tare pentru aceasta. Şi rugându-se, a căzut în extaz. Şi a văzut pe Domnul ţintuit pe Cruce în mijlocul unei lumini. Şi întorcându-şi capul către el, Hristos i-a zis : „Vezi cât am suferit Eu din dragoste pentru tine ? Tu cât ai suferit ?” Numai ce a auzit cuvântul acesta, şi toată întristarea a dispărut şi s-a umplut de bucurie şi pace şi, vărsând izvoare de lacrimi, s-a minunat şi se minunează de atâta înţelegere din partea Domnului, Care îngăduie necazurile dar mângâie atunci când vede că nu mai putem îndura.

Aşadar, să nu deznădăjduieşti pentru aceasta. Să nu te întristezi în necazurile tale şi în ispite, ci cu dragostea lui Iisus să-ţi uşurezi supărarea şi deznădejdea. Să-ţi dai curaj spunând : „Suflete al meu, să nu deznădăjduieşti, pentru că un necaz cât de mic te curăţeşte de o boală îndelungată şi va pleca după puţin timp”. Ispitele ? Cât de mică este răbdarea, atât de mari ni se par ispitele. Şi cu cât se obişnuieşte omul să le rabde, cu atât se micşorează şi trec fără prea multă osteneală. Iar cel ce le biruieşte devine tare ca o stâncă. Răbdare, deci. Şi ceea ce acum ţi se pare greu de înfăptuit, după trecerea a mulţi ani îţi va fi ţie că ceva ce este al tău, fără să înţelegi când s-a întâmplat acest lucru. De aceea te sfătuiesc să lucrezi acum, la tinereţe, fără să întrebi „de ce ?” şi fără să-ţi pierzi răbdarea, şi când vei ajunge la bătrâneţe vei culege florile nepătimirii. Te vei întreba nedumerit atunci : când au crescut aceste minunate flori pe care tu nu le-ai cultivat ? Sau : cum ai ajuns aşa bogat, tu, care nu ai fost vrednic de nimic ? Cum a fost posibil ca toate nemulţumirile tale, neascultările şi deznădăjduirile tale au rodit aşa nişte roade şi flori de bună mireasmă ! Sileşte-te ! Chiar dacă de miii de ori cade, dreptul tot nu-şi pierde curajul sau, ci se ridică, îşi adună puterile, iar Domnul îi trece în dreptul său biruinţa după biruinţa. Pe care biruinţe nu i le arata pentru ca să nu se mândrească, iar căderile le aduce în faţa ochilor lui neîncetat că să le vadă, să sufere şi să se smerească. Iar după ce legiunile vrăjmaşilor vor trece şi vor fi biruinţe peste tot, atunci începe să-ţi arate puţin câte puţin ca biruieşti, că eşti încununat, ca mâinile tale pipăie lucruri pe care mai înainte le căutai dar nu ţi se dădeau. Astfel se îmbunătăţeşte, se încearcă şi se desăvârşeşte mintea, cugetul şi locaşul sufletului nostru, atât cât încape. De aceea îţi zic : îndrăzneşte şi ia putere în Domnul şi nu micşora cu nimic voinţa ta, ci căuta, strigă neîncetat, şi dacă primeşti şi dacă nu primeşti.

Lasă un răspuns