Doamne trimite harul care pe toate le poate

Dumnezeul meu, la ce nenorocire am ajuns!? Când toate centrele mari creștine își așează în frunte oameni care să le cânte în instrumente după dorințele lor firești și nesfințite thelologie falsă și povești politice și istorice.

De la centrele istorice ale acestei lumi, (Roma primă, Roma nouă a lui Constantin, Alexandria luminată judecătoarea întregii lumi) să auzim numai urâciune, mândrie și teologie mincinoasă?

Iartă-mă, Doamne, Dumnezeul nostru, căci știi cât de mult am iubit Sanctitatea Sfântului Tron și locul de cinste al Orașului Împăratului nostru creștin (începând cu Constantin cel Mare). Dar tot auzind ce vorbește patriarhul, văzând ce mândrie a făcut față de frații în slujire, arhierei ca și el, în pregătirile din Elveția și întâlnirea din Creata, nu am cum să iubesc theologia și ecclesiologia mincionoasă.

Aceleași tendințe strâmbe și bolnavicioase… pe care le îndreptățim și le acoperim spunând că pe vremea turcilor nu Patriarhia din Constantinopol făcea aceste lucruri urâte ci sultanatul turc. Dar acum în prezent, ce Sultan ne mână la așa ceva, decât firea noastră insuficient sfințită de har care s-a transformat în Sultan?

Iartă-ne Doamne și iarăși trimiți mai mult har și ne luminează că pururi pierdem calea smereniei și pe drumuri abrupte și surupăcioase călătorim…
Ai milă de arhiereii noștri și le trimite har, prin care să-i sfințești, prin care vor depăși neputințele lor omenești, nu pentru ei ci pentru mărimea și slava Ta că să se sfințească numele Tău.

Lasă un răspuns