Canonul Sfintei Împărtășanii, Capitolul II., Structura

Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii, Studiu Theologico – Liturghic

                     Canonul Sfintei Împărtășanii și conținutul său cuprinde în primul rând rugăciuni de cerere. În prima parte a canonului Sfintei Împărtașanii predomină rugăciunile de cerere. Ele sunt adresate către Domnul Iisus Hristos și către Maica Domnului. Cântarile, condacele și stihurile au toate caracterul rugăciunilor de cerere.

                     De asemenea, Canonul de Împărtășanie are și părții latreutice. Astfel, preamărirea lui Dumnezeu se găsește în prima parte a canonului în formele de : Slavă… și Și acum…; Axionul Maicii Domnului. În partea a doua a canonului, cea care după indicațiile pentru preoți, din Liturghier se citește dimineață, după obișnuita slujbă a ceasurilor sunt cuprinși psalmii 22. și 23. și 115 ca și texte cu caracter de preamărire a lui Dumnezeu.

                     Actele liturgice sunt o altă componentă a Canonului Sfintei Împărtășanii. După psalmii de introducere, în partea a doua a canonului, după Slavă la Aliluia, ca acte liturgice asunt indicate trei metanii. De asemenea, după troparele următoare și Doamne miluiește de 40 de ori, găsim indicația- cu metanii, câte vom putea.

                     Funcția didactică apare și este dezvoltată în Canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Această funcție o are scurtul stih care precede cele 12 rugăciuni : “Trupul Stăpânului vrând să-l primești spre hrană, fii cu frică să nu te arzi că foc este…mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă și așa îndăznește de ia hrană sfântă”…

                     Rugăciunile de mulțumire apar de asemenea și ele foarte bine dezvoltate în acest Canon. În partea a treia a canonului sunt cuprinse rugăciunile cu caracter de mulțumire și preamărire a lui Dumnezeu.

                     Locul predominant din punct de vedere cantitativ îl ocupă rugăciunea, în diferitele ei variante : de iertare, de cerere și de mulțumire. Ca temă principală, canonul urmărește conștientizarea păcatelor, mărturisirea lor către Dumnezeu, exprimarea părerilor de rău pentru neputința personală, din cauza căreia acestea au fost săvârșite și cererea harului lui Dumnezeu pentru a le putea depăși. În partea a treia a canonului, cea de mulțumire, ca temă principală avem mulțumirea către Dumnezeu și punerea încrederii totale, a nădejdii depline în ajutorul harului lucrător pe care l-am primit prin Sfintele Taine.

Lasă un răspuns