Canonul Sfintei Împărtășanii | Autori

feb. 12, 2020 Spiritual life

Canonul Sfintei Împărtășanii | Autori

Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii, Studiu Theologico – Liturghic

Sfântul Ioan Gură de Aur

                        Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut între anii 344-35441 în bogatul oraș oriental Antiohia.42Mama sa Antuza era o femeie virtuoasă care, rămânând văduvă la vârsta de 20 de ani, după moartea soțului, Secundus, fost ofițer superior, a refuzat să se mai căsătorească și s-a dedicat în totalitate educării fiului său. Se pare că Sfântul Ioan a studiat Dreptul căci după terminarea studiilor, se ocupă cu avocatura, profesie care îi deschidea perspectivele spre cele mai înalte funcții de stat. Totuși, refuzând zbuciumata carieră el preferă o viață mai liniștită. Religiozitatea imprimată în sufletul său de mama sa Antuza și dorul de cunoaștere al adevărurilor supreme îl duc spre Școala teologică din Antiohia. Aici el va avea ca și coleg pe Teodor, viitorul episcop de Mopsuestia, iar ca profesori pe Diodor și Carteriu. Predicile episcopului Meletie vor pătrunde adânc în sufletul său. Acesta, după întoarcerea sa din exil, îl va boteza pe Ioan ce avea atunci 22 de ani și îl va primi ca lector în clerul din Antiohia.43 În anul 374, probabil după moartea mamei sale, se retrage în singurătate, în apropierea Antiohiei. Introdus fiind în viața monahală de un venerabil călugăr sirian, rămâne aici patru ani, după care se retrage într-o peșteră viețuind ca un schimnic, în post, rugăciune, meditație și citirea Sfintelor Scripturi și ocupându-se cu munca fizică.44 După câțiva ani sănătatea fiindu-i tot mai deteriorată el se vede nevoit să se întoarcă în Antiohia. Succesorul lui Meletie, episcopul Flavian, îi încredințează în anul 386, prin hirotonie, taina preoției și postul de predicator al Bisericii Mari zidite de Împăratul Constantin.

                        Paladiu vede totuși în această deterioare a sănătății și o lucrare providențială, prin care Ioan era chemat la propovăduire în lume. Nu se lasă doborât de multele slăbiciuni ale trupului și va suferi puternicele dureri de cap, de dureri de stomac și de insomnii, fiind foarte sensibil la frigul iernii45 și purtând, pentru tot restul vieții, semnele acelei perioade de mare și totală angajare.

                        Aspirațiile tânărului Ioan, după cum se vede, erau maximale,demersul său ascetic plasându-l la un nivel de elită a vieții monastice, așa cum numai pustnicii îl puteau avea.Ioan nu renunță niciodată la stilul de viață însușit ca monah, chiar și după ce va ajunge preot și episcop în mijlocul lumii.46

                        El îndemna și pe credincioșii săi la răbdare în suferințe, la sărăcie, umilință, pocăință și, mai presus de toate, la dragoste față de Dumnezeu și de aproapele , predicile sale fiind foarte ascultate și aducându-i multă faimă. Această faimă de om cult, de orator iscusit și om plin de virtute se extinde și peste granițele Siriei și îi face pe culții greci să-l prefere pe preotul Ioan, ,, din barbara țară a Siriei” la scaunul episcopal de lângă tronul imperial.48 Preotul Ioan refuză categoric și nici nu dorește să audă despre ridicarea sa la un rang atât de înalt. Cu toate acestea, prin ademeniri din partea oamenilor împăratului a fost adus cu trăsura în Constantinopol și ales de popor și episcop, împotriva voinței sale, ca arhiepiscop al Constantinopolului.

                        Hirotonia o va primi la 26 februarie 398 prin mâinele arhiepiscopului Teofil al Alexandriei care era cel mai înalt în rang, între episcopii orientali.Aceasta, însă, a avut loc numai după ordinul amenințător al împăratului Arcadie către cei care nu-l doreau ca arhiepiscop al Constantinopolului pe Ioan, printre aceștia aflându-se chiar și Teofil al Alexandriei49; urmările acestora se vor vedea și în anul 403 când Teofil prezidează sinodul care îl va judeca și depune pe Sf. Ioan din scaunul episcopal al Constantinopolului.

                     Primele măsuri luate de Ioan, ca patriarh au fost reducerea luxului, cheltuielilor și personalului de la reședința patriarhală, parte din fonduri fiind redirecționate spre așezăminte de asistență socială. Apoi, a început să facă curățenie în rândul clerului, vizându-i mai ales pe cei vinovați de lucruri incompatibile cu preoția. Implicarea Sfantului Ioan va fi la toate nivelurile, de la slujire, predică, catehizare, vizite pastorale, cercetarea așezămintelor sociale, până la administrație, studiu și lucrări teoretice.50 El va da un nou avânt cultului bisericesc prin introducerea slujbelor de noapte, deranjându- le multora dintre slujitori ,,tihna nopții”.51Va lua măsuri împotriva călugărilor cerșetori intrând în conflict cu Isaac, superiorul unei mănăstiri de lângă Constantinopol care îl va dușmăni pentru aceasta devenind ulterior unul dintre principalii acuzatori ai Sfântului la Sinodul de la Stejar(403) unde îl va depune din scaun.52Grija sa pastorală pentru Biserică îl va determina pe Sfântul Ioan să se implice în depunerea episcopilor hirotoniți prin simonie- șase la număr- din Mitropolia53 Efesului. Această nedreptate stârnește reacția poporului la care se adaugă și un cutremur înspăimântător ; Împărăteasa Eudoxia, dușmană de moarte a lui Ioan, până atunci foarte mândră, va fi înfricoșată de toate acestea și va acționa pentru readucerea Sf. Ioan în scaunul episcopal.

                     Mai departe evenimentele se succed nefavorabil și împotriva voinței Sf.Ioan cu consecințe dureroase pt.cursul viitor al vieții sale: este exilat și readus din exil,este reintegrat printr-un ordin imperial, în lipsa sinodului, în funcția episcopală, este învinuit și arestat la reședința sa(anul 404),în a treia zi de Paști și după Rusalii, prin ordin imperial exilat din nou. Sub o escortă de soldați traci a fost dus pe jos, străbătând Bitinia, Frigia, Galatia, Capadocia, Cilicia și Armenia cu destinația Cucuz ,,locul cel mai sălbatic din lumea întreagă”.

                     Viața în exil nu a fost de loc ușoară, bolile îi macină trupul iar grija sa pastorală și scrisorile de mângâiere atrag din nou nemulțumirea celor supărați de popularitatea pe care Ioan și-o păstra în Constantinopol, adversarii săi se hotărăsc să îl îndepărteze și mai mult. La sfârșitul lunii iunie a anului 407, a fost nevoit să ia drumul unei noi destinații, Pityum, pe coasta răsăriteană a Mării negre, la nord de Colchida, la picioarele Caucazului, departe atât de căile de comunicație, cât și de lumea civilizată de atunci, destinație la care nu a mai ajuns deoarece, la 14 septembrie va muri la Comana, în Pont.

                     ,,De ce să-mi fie frică ?”, zicea într-una din predicile sale, ,,de moarte ? Hristos este viața mea și a muri mi-este câștig. De exil ? Al Domnului este pământul și tot ce-l umple. De confiscarea averii ? Nu-am adus cu noi nimic în această lume și nici nu putem lua din ea nimic cu noi. De ce să mă tem dacă Hristos este cu mine ?” Cu aceste atitudini Sfântul Ioan Gură de Aur și- a suportat și săvârșit viața sa martirică, pentru Hristos, Gura sa de Aur rostind ca ultime cuvinte ,, Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!”

                     A fost un învățător cu putere, inspirat de harul Evangheliei,54 a fost un mare om, în dimensiunea sa de păstor, scriitor și foarte mare orator55. El este mare Ierarh și învățător al Bisericii dimpreună cu Sfântul Grigorie Teologul și Vasile cel Mare și ne-a vorbit despre Hristos Arhetipul Mântuirii, Care este Mântuirea însăși.56

                     Sfântul Ioan Gură de Aur este autorul rugăciunilor a II- a, aVIII- a, a IX- a, a X- a, a XII- a din Canonul Sfintei Împărtășanii.


38 Vasile cel Mare, https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile cel Mare, accesat 22. 04. 2016

39 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie volumul II, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București – 2009, p. 181.

40 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, volumul II, p. 180.

41 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol.II,p.130

42 Pr. Prof. Dr. I. G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București-1956, p.199.

43 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol.II, p.131

44 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol.II, p.131

45 J.N.D. Kelly, Golden Mouth, Edition Duckworth- 1995, citat la Ovidiu Lăzărescu, p.30

46 Ovidiu Lăzărescu, Bolile sufletești și vindecarea lor în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Sophia, București – 2012, p.31

47 Ovidiu Lăzărescu, Bolile sufletești și vindecarea lor în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, p.30

Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol.II, p.132
Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, vol.II, p.137

Ovidiu Lăzărescu, Bolile sufletești și vindecarea lor în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, p.34

Drd. Aurel Jivi, ,,Sfântul Ioan Hrisostom, arhipăstor la Constantinopol”, în Mitropilia Banatului, 4-6/1969, p. 228

Ovidiu Lăzărescu, Bolile sufletești și vindecarea lor în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, p.34

Drd. Aurel Jivi, ,,Sfântul Ioan Hrisostom, arhipăstor la Constantinopol”, în Mitropolia Banatului, 4-6/1969, p. 229

Lasă un răspuns