Zi: 13 februarie 2020

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române va trimite o delegație la Amman, Iordania

Deciziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române:

„În legătură cu invitația Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la întâlnirea fraternă de la Amman, Iordania, «Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr. 9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o soluție, în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.

De asemenea, Sfântul Sinod a precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox.

Iar, pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire fraternă la care se vor discuta modalități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române.

Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe».”

Canonul Sfintei Împărtășanii | Autori

Ierom. Nectarie | Canonul Sfintei Împărtășanii, Studiu Theologico – Liturghic

              Sfântul Chiril al Alexandriei (+ 444)

                      S-a născut în Alexandria, în anul 370. Studiile și le-a făcut la școala din orașul natal.57Sfântul Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei pe vremea când aceasta era la apogeul influenței și puterii sale în sânul Imperiului Roman. Sfântul Chiril a fost un scriitor prolific, el fiind și protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea și al V-lea. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Chiril este unul din Părinții Bisericii faima sa în lumea ortodoxă aducându-i numele de „Pecete a tuturor Părinților”.58

                      Rugăciunea alcătuită de Sf. Chiril și cuprinsă în canon este Rugăciunea a IV-a de mulțumire , după Dumnezeiasca Împărtășanie

Opera

  • Lucrări exegetice,
  • Lucrări apologetice
  • Lucrari dogmatico-polemice
  • Omilii
  • Epistole


54 Ieromonah Teofan Mada, Viața în Hristos după Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Agnos, Sibiu – 2007, p.19.

55 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie vol. II, p. 141

56 Ieromonah Teofan Mada, Viața în Hristos după Sfântul Ioan Gură de Aur, p. 22.

57 Arhid. Prof. Constantin Voicu, Patrologie, vol. II, p.61

58 Chiril al Alexandriei, Orhodox wiki, 24, 04, 2016, http://ro.orthodoxwiki.org/Chiril_al_Alexandriei

59 Arhid. Prof. Constantin Voicu, Patrologie, vol. II, p.66-70

„Lucrarea minții”

Sbornicul – Culegere despre rugăciunea lui Iisus

Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi
şi din îndrumările oamenilor încercaţi,
care au pus rugăciunea în lucrare…

                      Învățătură Tainică

                      Se pare că e un lucru simplu, dar dacă nu-l cunoşti, poţi osteni cu sudoare mult de tot şi, cu toate acestea să nu ai decât foarte puţine roade. şi încă şi asta se împlineşte după însuşirile lucrării trupeşti. O astfel de lucrare e mai uşoară şi de aceea, ea atrage; pe câtă vreme cea lăuntrică e mai anevoioasă şi de aceea respinge. Dar cel ce s-a legat ca de ceva material, se materializează, se răceşte, ajunge şi mai neclintit şi, ca urmare, se depărtează din ce în ce mai mult. şi de aici se întîmplă că unul ca acesta încă de la început, va lăsa câte ceva din cele lăuntrice sub pretextul că nu li s-a împlinit vremea, încă nu le-a venit sorocul să rodească, iar mai tîrziu, uitându-se în urmă el descoperă că sorocul a trecut şi în locul pregătirii, el a ajuns cu totul nepotrivit pentru ele. Cu toate acestea, nici cele din afară nu trebuiesc părăsite; sunt şi ele reazim celor lăuntrice; că atât unele cât şi altele trebuiesc să meargă mână în mână… Este vădit doar, că preferinţa este pentru cele dintâi, fiindcă noi trebuie să slujim mai întîi pe Domnul cu duhul şi se cuvine să ne închinăm Lui în duh şi adevăr. şi unele şi altele trebuiesc să fie într-o supunere reciprocă, după vrednicia lor anumită, fără să se asuprească una pe alta şi fără o despărţire silită.

                      Lucrul cel mai de seamă pe care ei (Sfinţii Părinţi) l-au căutat şi ceea ce au învăţat ei, este să înţeleagă zidirea duhovnicească şi să ştii s-o ţii. Cine va ajunge aici nu-i va mai rămâne decât această singură regulă: păstrează-te înlăuntrul tău, aibi o tainică învăţătură în inimă. Învaţă-te aducerea aminte de Dumnezeu, pomenirea morţii, amintirea păcatelor, prihănirea de sine, adică descoperă mereu acest subiect şi despre el vorbeşte neîncetat lăuntrului tău – de pildă: la cine mă voi duce; sau – vierme, iar nu om. Acestea şi cele asemenea lor, săvârşite cu luare aminte şi cu simţire, este o tainică învăţătură.

Sub ocrotirea Preasfintei De-viață-făcătoarei Treimi

Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!

Sub ocrotirea Sfântului Preacuvios Părintelui nostru Serafim al Sarovului

Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viața călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine și, ca pe un dar desăvârșit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea îngustă a călugăriei cu a sa sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârșitul vieții, arătându-ți dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toți cu umilință să-i cântăm: Aliluia!

Sub ocrotirea Sfântului Cuvios Părintelui nostru Siluan Athonitul

Văzându-te pe tine Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia pierzării, pe când dulceața păcatului ca un șarpe rău mirositor pătrundea în sanul tinereții tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: „Fiule, mă doare să te vad spurcându-te cu fapte păcătoase” și pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, șarpele păcatului cu bărbătească înțelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăință, smerenie și rugăciune, iar Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulțumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!

Pater noster

Pater noster, qui es in cælis
Sanctificétur nomen tuum
Advéniat regnum tuum
Fiat volúntas tua sicut in cælo et in terra
Panem nostrum quotidiánum da nobis hódie
Et dimítte nobis débita nostra
Sicut et nos dimíttimus debitóribus nostris
Et ne nos indúcas in tentatiónem
Sed libera nos a malo;