Cuvântul

                         

Ce este cuvântul? Noi suntem obișnuiți să-l înțelegem ca un mod de a face contact unii cu alții, de a face un schimb de informații. Dar vedem în Scriptură altfel de lucruri spuse despre cuvânt. „Întru început era Cuvântul și Cuvântul era către Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” „Și Cuvântul trup S-a făcut.” „Zis-a Dumnezeu: Să fie lumină, și a fost lumină.” Și orice a spus Dumnezeu prin cuvânt, s-a făcut.”

Dar cuvântul omului ce este? Dacă omul este chipul lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu care poate să ajungă până la asemănarea lui Dumnezeu, și cuvântul omului este o energie. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ca prin cuvânt de rugăciune să ne apropiem de Dumnezeu. Omul în rugăciune ajunge la starea cuvântului cea mai înaltă, unde cuvântul lui prinde puteri, în Duhul lui Dumnezeu, să înfăptuiască, oarecum așa cum și Dumnezeu a înfăptuit Omul nu este menit să facă și el, să creeze o lume; omul este menit să dezvolte acest chip al lui Dumnezeu din el întru asemănarea deplină. Așa înțelegem noi mântuirea.
Cum înțelegem noi mântuirea? În Biserică noi înțelegem mântuirea ca împărtășire a vieții dumnezeiești. Dumnezeu împărtășește omului viața Sa. Când omul ajunge la această asemănare deplină cu Dumnezeu, de pildă dacă omul ajunge să trăiască și în slavă, și în ocară, și în rușine cu aceeași neclintită dragoste dumnezeiască, stăm la înălțime. De ce? Fiindcă această neclintire a iubirii nu este parte din alcătuirea psihologică a omului, ci o caracteristică dumnezeiască: Dumnezeu nu poate avea vrăjmaș. Cine poate ceva împotriva lui Dumnezeu? Nu se clintește, pentru ca nu este nici mărit de slava pe care I-o dăm noi, nu este nici micșorat de hula pe care I-o aducem noi. Fiindcă El este, și viața Lui este veșnică. Dumnezeu este, și ne cheamă la acest „a fi“ și la această asemenea-veșnicie pe care o are El. Stăm la înălțime, într-adevăr, când ajungem la trăirea oricărei virtuți creștine, înțelese nu într-un sens etic, moral, ci înțelese ca însușirea energiei care trăiește în însuși Dumnezeu.
Care este această energie? Este Cuvântul lui Dumnezeu sălășluind și petrecând în om. Dumnezeu, prin energia cuvântului, încearcă să contacteze pe om. Omul, prin cuvântul rugăciunii, încearcă să răspundă lui Dumnezeu. Omul își arată libertatea lui și libera lui alegere când răspunde lui Dumnezeu prin rugăciune, când poate să spună „Amin” lui Dumnezeu, chemării lui Dumnezeu. Dar ceea ce mântuiește pe om este, iarăși, nu ceea ce face omul, în nepuținta lui, ci ceea ce face cuvântul lui Dumnezeu sălășluind în noi.

( ,,Cultura Duhului” – Ieromonah Rafail Noica )

Lasă un răspuns