Matuska (Maica) Valentina „Credința eternă, credința glorioasă, credința noastră orthodoxă!”

Matushka Velentina Kornienko

„Credința eternă, credința glorioasă, credința noastră ortodoxă (adăugăm – preafrumoasă) – ca să aibă rimă  în română!” – Mitropolitul Ionathan Tulchinsky și Bratslavsky a tradus în rusă și ucraineană celebrele versuri ale Sfântului Nicolae (Velimirovici).

    Matușka,  „maică sau maicuță” în limba rusă, și nu ne putem da seama cu exactitate, dacă ar și trebui să ne dăm, dacă Matușca Valentina este – dna preoteasa sau Maica Valentina. Și în aceasta constă frumusețea, că în slavonă veche și în limba rusă modernă, nu se osebește după denumire „Maica” și „dna preoteasa”. Ambele sunt – „Matușca”. (Nu mătúșă ca în românește, cu accetul pe ultima silabă, ci Mátușca, cu accentul pe prima silabă).

Aceasta similitudine, identitate sau corespondență  ar trebui să facă ca și viața să fie la fel de similară. Anume, ca și preoții de mir și soțiile lor să nu se osebească cu mult față de părinții duhovnicești din Mănăstiri, decât atât prin binecuvântarea lui Dumenezu – cum explică Sfântul Nicolai (Velimirovich) de Ohrida, că famililor din lume li s-a dat o binecuvântare specială sau pogorământ duhovnicesc ca să nască copii, pe când părinților duhovnicești li se cere lucrarea similară Fiului lui Dumnezeu care este orientată spre o familie mare – o lucrarea continuă cu poporul credincios orthodox – fii duhovnicești.  
O explicație asemănătoare este dată și din partea Sfântului Iustin (Pârvu) de la Mănăstirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, loc. Petru Vodă, când spune: „Unele fete s-au hotărât să să facă călugărițe – și accentuează – prin aceasta, te faci maică a poporului credincios!”.

    În mod obișnuit, în limba română se spune soției preotului – dna preoteasa. Dar după părerea mea nu ar fi greșit, căci ar corespunde deplin realității, dacă credincioșii ar dori să o numească  pe d-na preoteasa – Maica Preoteasa sau și numai Maica. Acest lucru corespunde chemării ei și rolului asumat prin misiunea pe i-a încredințat-o Biserica și prin actul cununiei cu soțul ei care este „Un viitor părintele al credincioșilor”, preotul parohiei. Prin urmare este corect si maica preoteasa și maica.

   Deoarece cântarea la care ne referim mai sus în orginal este scrisa in lb. sarba, aș vrea să fac o referire și la cazul Maicii Preoteasa în lb. sarbă. Spre deosebire de limba rusă  unde preoții tot timpul sunt numiți „batiușca” adică părinte și preot, și niciodată nu este întrebuințată denumirea existentă „pop” nici chiar de oamenii necredincioși, considerându-se a fi o expresie cu totul inadecvată, și d-na preoteasa este tot timpul „Matușka” – maica și măicuța; din contra, în lb. sârbă credincioșii îi numesc pe preoți foarte rar „părinte” fiind ei mândri și nesupuși Bisericii lui Hristos,  ci tot timpul li se adresează cu denumirea „pop”, la cazul vocativ: „pope”.

     Soția preotului, d-na preoteasa/maica preoteasa este prin urmare: Gospodja Popadia (nu ca-n română ci cu acentuarea pe a două silabă). În poporul simplu și netrăitor al credinței de multe ori doar „Popadia” cum și maicile de mănăstire de multe ori sunt în loc de „mati” simplu „popadii”.
Ferește Doamne de aceasta lipsă de educație în poporul Ortodox și du ne pe căile credinței, bunului comportament, culturii și civilizației pe care a fost capabilă credința eternă, credința glorioasă, credința nostră ortodoxă preafrumoasă  să le zidească, nu numai în imperiul romanilor de est și de vest ci în toate vremurile, în prezent și în viitor.

Ție fie slavă, Doamne, acum și pururea și în vecii vecilor, amin.

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns