Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Justin Noul Theolog | Biserica Ortodoxă și ecumenismul
Partea a II-a | Ecumenismul |  Cultura umanistă și lucrarea Dumnezeu-omenească

Da, da, era cu neputință ca umanismul să nu evolueze în nihilism. E oare cu putință să nu ajungă omul nihilist, de vreme ce nu primește nici o valoare absolută? Mergeți pe firul logicii pînă la capăt și veți fi siliți să ajungeți la încheierea că relativismul este părintele anarhismului. De vreme ce toate ființele sînt relative, atunci nici una dintre ele nu are dreptul să se impună ca valoare desăvîrșită. Dacă vreuna încearcă acest lucru, trebuie să i se declare război pînă la nimicire. De vreme ce toate valorile sînt relative, ce drept are vreuna dintre ele de a se impune ca cea mai mare și cea mai înaltă? Pe ce temei, prietene, adevărul tău îl respinge pe al meu, cîtă vreme amîndouă sînt relative? De vreme ce în lumile omenești nu se găsește nimic absolut, nici ierarhie a ființelor, nici ierarhie a valorilor, ci doar anarhia.

și, într-adevăr, este o realitate vădită că nihilismul și anarhia sînt punctul de încheiere logic al civilizației europene, forma ultimă, de neocolit, a umanismului și relativismului european. Umanismul se preface în chip necesar în ateism, trece prin anarhism și sfîrșește în nihilism. Să fii sigur că, dacă cineva este astăzi ateist și vrea să fie consecvent, el va ajunge mîine anarhist și poimîine nihilist. Dacă, iarăși, cineva este nihilist, să fii sigur că acolo a ajuns de la umanism, prin ateism.

Ce rămîne din om, dacă e scos din trupul lui sufletul? Un hoit. Ce rămîne din Europa, dacă e scos din trupul ei Dumnezeu? Un hoit. Au alungat pe Dumnezeu din univers, și universul ce a ajuns? Un hoit. Ce este omul care tăgăduiește existența sufletului în el și în oamenii din jurul său? Nimic altceva decît lut în uniformă, un sicriu ambulant din lut. Rezultatul este distrugător: îndrăgostindu-se de lucruri, omul european a ajuns, în cele din urmă, el însuși un lucru. Persoana lui e depreciată și devastată: a rămas om-lucru. Nu mai e om întreg, intregral, nemuritor, după chipul lui Dumnezeu, ci doar fărîme de om, o cochilie de om din care a fost alungat duhul nemuritor. Desigur, cochilia aceasta e șlefuită, lăcuită, pictată, dar tot cochilie rămîne. Civilizația europeană l-a lipsit pe om de suflet, l-a făcut materie și l-a mecanizat. Ea se aseamănă cu o mașină monstruoasă care înghite oamenii și-i preschimbă în lucruri. Sfîrșitul e sfîșietor de trist și cutremurător de nefericit: omul – un lucru neînsuflețit între lucruri neînsuflețite.

***

hierom. Nectarius
  • hierom. Nectarius

Lasă un răspuns