Din experiența Sfinților | Sfântul Siluan Athonitul

„Unde ești Tu, milostivul meu Dumnezeu? Unde ești Tu, Lumină neînserată? Pentru ce te ascunzi de mine și nu mai văd fața Ta blândă și luminoasă?”

Rare sunt sufletele care Te cunosc și puțini oamenii cu care se poate vorbi despre Tine: cei mai mulți oameni se vor mântui prin credință. Dar așa cum Tu însuți ai spus Apostolului Toma: „Tu M-ai văzut și M-ai pipăit, dar feri­ ciți cei ce n-au văzut și au crezut” [In 20, 29], tot așa nu toți simt Duhul Sfânt, dar cei ce se tem de Domnul și păzesc poruncile Lui se vor mântui toți, căci Domnul ne iubește nemărginit de mult și eu n-aș fi putut cunoaște această iubire, dacă nu m-ar fi învățat Duhul Sfânt Cel ce învață tot binele.

Inima mea s-a îndrăgostit de Tine, Doamne, și de aceea tânjesc după Tine și cu lacrimi Te caut.

Tu ai împodobit cerul cu stele, văzduhul cu nori, pământul cu mări, râuri și grădini înverzite în care cântă păsări, dar sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine și nu mai vrea să privească această lume, cu toată frumusețea ei.

Numai pe Tine Te dorește sufletul meu, Doamne. Privirea Ta liniștită și blândă nu o pot uita și cu lacrimi Te rog: „Vino și Te sălășluiește întru mine și curățește-mă de toată întinăciunea. Tu vezi din înălțimea sfintei Tale slave cum tânjește sufletul meu după Tine; nu mă lăsa pe mine, robul Tău; auzi-mă când strig Ție ca Prorocul David: „Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta” [Ps 50,1]”.

Sfinților Apostoli, voi ați propovăduit întregului pământ: „Cunoașteți iubirea lui Dumnezeu!”. Sufletul meu păcătos a cunoscut și el această iubire prin Duhul Sfânt, dar am pierdut acest Duh și tânjesc după El. Vă rog, rugați pe Domnul să-mi dea înapoi darul Duhului Sfânt, pe Care sufletul meu îl cunoaște, și mă voi ruga pentru toată lumea ca să vină pacea pe pământ.

Lasă un răspuns